În „România literară” nr. 18/28 aprilie a.c., cele mai profunde pagini scrise vreodată despre Mateiu Caragiale, fiul lui Ion Luca. Le scrie Ion Vianu, fiul lui Tudor, un psihiatru experimentat, dar și un psiho-critic literar cu realizări excelente.
Aici, vârful descripției analitice este încrederea mateină în mântuirea prin trufie. Nimeni n-a mai urcat acest vârf: nici alt scriitor român, nici alt interpret al scriitorilor. Tudor Vianu considera trufia, desigur, un păcat. Fiul său înțelege însă că Mateiu avea convingeri religioase gnostice. Îi veniseră la îndemână spre a nu-l considera pe Ion Luca un monstru. Potrivit gnozei, lumea de aici este opera unui demiurg rău. Doar cea din ceruri este opera unui demiurg bun.
A alege răul cu o anume trufie poate conduce la mântuire dacă, atent și subtil, extragi un bine metafizic din lumea creată de acel demiurg ce stă ca un dublu negativ al celui bun: o operă literară strălucitoare.
Aceleași convingeri religioase le împărtășea și Cioran care își aștepta mântuirea prin cearta permanentă cu creația demiurgului rău.
Împotriva doctrinei celor doi demiurgi, Biserica a luptat cu sabia în mână. A căsăpit multă carne omenească. A aruncat apoi și partea bună din copaie: cosmismul doctrinei. Încă din primele sale secole, creștinismul a rămas fără dimensiunile cosmo-spirituale din miezul gnozei. Le va conserva ezoteric Dionisie Areopagitul, ucenicul lui Pavel, și vor ieși în exoteric abia în secolul al VII-lea, dar Biserica nu le va da importanța teologică cuvenită niciodată. Treptele celor trei ierarhii treimice ale ființelor cosmo-spirituale (nouă trepte) joacă aidoma unei table a înmulțirii ființelor prin evoluționism spiritual. Mai ales din 1859, când a apărut „Originea speciilor”, cu al său evoluționism materialist darwinian, cuvântul „evoluție” a fost excomunicat.
Vaticanul a fost obligat în secolul al XX-lea să scoată acest cuvânt din excomunicare dat fiind că fizica cuantică l-a introdus în lumea neviului material. Universul material vădea a avea evoluționism și „vedenia” devenea din ce în ce mai incontestabilă.
Rare sunt astăzi cercetările teologice care îndrăznesc să înțeleagă tabla lui Dionisie sub cheia din gândul evoluționist, pe deplin confirmat în cuantică.
Încă dinainte ca aceste confirmări să eclozeze, un spirit liber (catolic) a umblat la tabla lui Dionisie cu mănuși darwiniste (dar întorcându-le pe dos) și a dat un grandios tablou de evoluții spirituale: de la om la înger, de la înger la serafimi… Cheia acestui evoluționism era dată de o intuiție teleologică: Logosul vrea să introducă pe toată scara, începând de pe treapta omului, o noutate: libertatea. Ea, libertatea, este chipul și asemănarea Logosului și are a închipui, în cele din urmă, o asemănare omenească ce va fi transmisă pe treapta îngerilor ce au a proveni din evoluțiile omului.
Pentru binefacerile finale au fost date lecțiile intermediare ale facerii răului drept obstacole inițiatice întru creșterea puterii de conștientizare a voinței din Logos.
”În „România literară” nr. 18/28 aprilie a.c., cele mai profunde pagini scrise vreodată despre Mateiu Caragiale, fiul lui Ion Luca. Le scrie Ion Vianu, fiul lui ….” qu’est-ce que tu fais???? ori nu m-am trezit eu ori …
Dimensiunea cosmo-spirituală din miezul gnozei conservată ezoteric de către cele trei ierarhii treimice ale ființelor cosmo-spirituale, care sunt noua la număr, se împletesc ca două mănuși cu tabloul Darwinist in mod grandios , pe deplin confirmată în cuantică! Minunat!
Daunazi am urmarit cu mare interes un discurs al filozofului si eseistului Horia-Roman Patapievici sustinut in cadrul conferintelor Operei Nationale Bucuresti discurs ce facea referire la Mihail Eminescu si opera sa poetica ajunsa undeva la nivelul Paradisului cindva aratat noua de catre un alt mare corifeu al poeziei universale Dante Aligheri .Impresionat discursul filozofului ce printre multe altele ne ofera noi perspective asupra poeziei celui care a fost numit „luceafarul ” poeziei romanesti .Nu o sa intram in comentarii pe subiect dar o sa aducem aminte doar un vers din Eminescu de care este foarte bine a se tine seama si acum :„Religia – o frază de dânşii inventată. Ca cu a ei putere să vă aplece-n jug”. Marea problema pe care o are religia crestina deriva din imposibilitatea acesteia de a-si schimba povestea .Dincolo de nemurirea filozofiei religioase si accesul la acesta filozofie ,doar a indivizilor ce poseda micutele celule cenusii(vorba lui Poirot ) necesare intelegerii, imposibilitatea modificarii povestirii scoate din imaginativa prezentare a credintei pe foarte multi cetateni in marea lor majoritate apartinind noilor generati .Mihail Eminescu da de gindit multora chiar si acum la peste o suta treizeci de ani de la moartea sa in 15 iunie 1889 totul imbracat in culorile rominismului ce a ocupat o mare parte din viata opera sa .
Cosmin Pătraşcu ZamfirachePublicat:05.05.2015 01:01″Mateiu Caragiale, fiul frustat care-şi ura tatăl
Primul fiu al marelui dramaturg Ion Luca Caragiale a fost Mateiu, născut dintr-o aventură cu Maria Constantinescu, funcţionară la Regia Monopolurilor Statului. ”Nenea Iancu” şi-a recunoscut însă fiul, dându-i şi numele său. Mai mult decât atât, îi trimitea bani şi se interesa de educaţia sa. Mateiu se naşte la 25 martie 1885 la Bucureşti. În 1889, după ce Ion Luca Caragiale se căsătoreşte cu Alexandrina Burelly, Mateiu este adus în noua familie, pentru ca tatăl să aibă grijă mai bine de educaţia fiului său. Mateiu nu-şi suferea tatăl, se depărtează şi doreşte să fie opusul părintelui său cu origine umilă, născut la Haimanale. Visează la o închipuită nobleţe, după cum arăta şi Cezar Petrescu în revista ”Gândirea” făcându-l să arate ridicol şi frustrat de statutul său de bastard şi om cu origine umilă. Această obsesie pentru nobleţe ar fi apărut şi în contact cu profesorul său de istorie şi heraldică, dar şi director al colegiului Sfântul Gheorghe, Anghel Demetriescu. Contemporanilor părea ridicol cu aceste preocupări obsesive şi aere de nobleţe.”
Buduca-„Tudor Vianu considera trufia, desigur, un păcat. Fiul său (Ion Vianu)înțelege însă că Mateiu avea convingeri religioase gnostice. Îi veniseră la îndemână spre a nu-l considera pe Ion Luca un monstru.”In realitate Ion Vianu scrie despre Mateiu nu despre ILCargiale-„Ion Vianu identifică biografic această drastică reformă interioară mateină încă din 1932-1933 și o pune sincronic sub gnostice accese de negație a lumii convenționale, manifestate prin trufie, melancolie, amoralitate și snobism, iar diacronic, sub semne cromatice alchimice („nigredo-albedo-rubedo”).
@boul samaritean: singura ta legatura cu religia: răgetul magarului nu se aude in rai!
Nu „Biserica” a casapit ci Adunarea papistasilor.
… de-aia n-are ursu’ coada…
Nu vrei tu să-l sari pe individul ăla obraznic și cu cetirea pe sărite, Patavievieci pe numele lui de pământ? Că uite-așa ajungem să discutăm de râme în loc de genii…haideți să vorbim despre Caragiale, vă rog!
Dnu samaritean, faptul ca religia crestina (referindu-ne la crestini ortodosci) nu-si schimba „povestea” asa cum o denumesti tu, nu este o problema ci o mare calitate pentru ca povestea la care te referi tu este de fapt adevarul care nu poate fi schimbat tocmai pentru ca este adevar. Iar acest adevar este necesar permanent si e stalpul de sustinere al omenirii, al popoarelor. Schimbarea cu orice pret a orice, aiurea in tramvai, ca ne-am plictisit noi si vrem sa para ca am creat noi ceva nou prin aceasta schimbare nu aduce nici o valoare. E o amagire. Orice lucru nou se construieste pe ceva vechi de valoare, care ramane nechimbat. Societatea are valorile ei neschimbate: bunatatea, respectul, mila, credinta nu se invechesc, sa ne uitam la societatea engleza care isi pastreaza intacte vechile traditii ca pe o piatra de temelie, si evolueaza reusind sa fie si avangardista si traditionala in acelasi timp. Ciuma progresista din zilele noastre induce ideea distrugatoare ca trebuie sa daramam tot ce e „vechi” sa il inlocuim cu niste non valori, tocmai pentru a dezradacina omul, al lasa in bataia vantului fara sprijin si valori pentru a fi indoctrinat cu mizeriile sorosiste si manipulat de niste propagandisti. Cand ai credinta ta crestin ortodoxa, valorile ce rezulta din aceasta, traditia ta pe care o respecti atunci ai si putere nu poti fi indoit de niste propagandisti vremelnici..
Cat priveste pe Eminescu, acesta a fost educat de matusile materne calugarite la manastire Agafton. Sa citezi un vers scos din context din scrierile eminesciene, pentru a sustine o teorie gresita, e dovada de superficialitate si rea vointa.
Dnule Buduca, Mantuirea din titlu puneti-o in ghilimele. Nu exista mantuire decat prin smerenie, opusul trufiei, oricat am incerca sa abstactizam si sa filozofam ca sa fim mai interesanti….credinta curata o gasim cel mai adesea la omul simplu de la tara sau de la oras nu la mintile intortocheate, chinuite cu tot soiul de rasuceli ale cuvintelor.