Enervant (35)

În acest spațiu, puteți citi opera lui Gheorghe Schwartz – sau Cum s-a descurcat maestrul doctor Gustav R. Propp în scorbură şi ce s-a întâmplat, până la urmă, cu el adică Vocalize în Si Bemol Minor apărută la Editura Junimea Iași în 2020

50.

„O veste rea îl face urât și pe solul cel mai frumos” a scris Goethe în Faust. Maestrul habar n-are dacă „locotenent-colo-nelul Rodriguez” este urât sau frumos, dar mesajul transmis îl face de-a dreptul nesuferit, ceea ce nu poate decât să enerve-ze. În timp ce „doctorul Waiss” îi trimite un SMS prin care-l fe-licită pentru prestația de la conferința de presă, „locotenent-colonelul” îl previne să fie foarte atent, „să nu se joace cu fo-cul!” și să țină cont că nimeni nu este de neînlocuit. („De neîn-locuit” nu înseamnă retragerea mandatului de reprezentare, înțelege Gustav, „în acest context cu mize atât de mari, «a fi în-locuit» înseamnă «a fi făcut dispărut!». Iar complimentele și urările transmise familiei Doctorului Gustav R. Propp repre-zintă și accentul pe Doamna și pe cei doi copii.) În mod firesc, Maestrul se enervează. Înainte de a-i răspunde infamului, își dă seama că nici „doctorul Waiss” nu e mai binevoitor, chiar dacă poartă mănuși. „Doctorul Waiss” îl felicită, dar îi sugerea-ză și ce să facă în continuare, sugestii ce par mai degrabă po-runci ultimative. Gustav vrea să le răspundă amândurora, dar a învățat că nu e recomandabil să acționezi la primul impuls, mai ales dacă acest impuls apare într-o stare de nervi. În rest, apelurile nepreluate sunt, pe de o parte, de la diferiții clienți care încă nu au înțeles că pot lua legătura cu Maestrul doar prin secretară. N-au înțeles încă, dar vor avea tot timpul să în-țeleagă! Pe de altă parte, sunt apelurile și SMS-urile de la membrii familiei, Doamna îl asigură că se simte bine și -l roagă să nu-și facă griji pentru ea, Isabel – Antigona i-a scris un me-saj lung, pe care nici nu are timp și nici nu are chef să-l citeas-că („Oamenii trecuți de prima tinerețe rar dobândesc abilita-tea de a scrie curent pe telefon, nu și Antigona, care nu pierde nici o posibilitate de a-și difuza toate monologurile!”), de la Monica („Toată obstetrica te-a urmărit cu sufletul la gură. Fe-meile nici măcar nu și-au luat timp să nască, medicii și perso-nalul nici atât! Ai fost celebru, dar acum ai devenit un adevă-rat erou!”), chiar și Fidelio i-a trimis un mesaj (primul mesaj pe care i l-a trimis vreodată) „Toată școala te iubește: cât ai dat tu spectacol, nu s-au mai ținut cursuri!”. Se pare că doar dom-nul Lutzi, tatăl socru, a înțeles că ginerele său nu se află doar într-o idilică grădină cu flori: „Felicitări! Dar ai mare grijă!”. Domnul Lutzi, își zice Gustav, este singurul personaj din fami-lie care nu vorbește decât atunci când are ceva de spus, iar când are ceva de spus, acel lucru merită atenție. Gustav înce-pe să clocotească: domnul Lutzi nu este un tip panicard, dacă și el este îngrijorat… Seara, în liniște – dacă va avea cât de cât liniște, adică dacă nu va fi conturbat – va trebui să recapitule-ze cu creionul în mână această zi, să stabilească și să noteze

prioritățile concrete urgente cu carioca neagră subliniat, prio-ritățile probabile cu carioca albastru închis subliniat și priori-tățile puțin probabile cu carioca albastru închis nesubliniat. Și

– oho! – acum chiar că are parte de nespus de multe priorități! Se uită la ceas: e cinci și patruzeci și opt de minute. Aproape șase! Va trebui să mai treacă și pe la spital. Până una-alta, le răspunde „locotenent-colonelului Rodriguez” și „doctorului Waiss”. La amândoi același lucru. „Eu nu-mi fac decât datoria spre binele celor ce m-au mandatat. Putem oricând să între-rupem colaborarea, dar nu cred că acest lucru ar fi în favoarea scopului urmărit…” Secretara bate la ușă, îi arată ceasul (ca și cum ar pune că au trecut cele zece minute) și introduce în în-căpere o pereche împreună cu avocatul Benzik. Maestrul le face semn să ia loc, secretara iese și el își continuă mesajul: „… Așa cum ați subliniat, nimeni nu e de neînlocuit, dar înlo-cuirea este întotdeauna însoțită de riscuri. Pe care le las pe Dumneavoastră să le apreciați. În ceea ce mă privește, după cum desigur știți, eu nu permit ca să-mi fie cenzurată munca. Cu deosebită stimă, Doctor Gustav R. Propp”.

– Iertați-mă, le spune noilor intrați în biroul său, eu sunt un om bătrân, iar oamenii de vârsta mea se descurcă mult mai greu cu aparatura modernă.

– Da, spune doamna, nepotul nostru de numai șase ani se descurcă mult mai bine la telefonul mobil decât taică-său, iar acesta mai bine decât noi. Dar dumneavoastră, domnule doc-tor, dumneavoastră nu sunteți deloc bătrân.

Maestrul nu are timp de politețuri, chiar dacă știe că acestea fac parte din joc.

– Să trecem la subiect!

Cei doi sunt părinții unei femei care a fost părăsită de soț și care trebuie să-și crească singură cei trei copii. Părinții ei nu vor decât dreptate, ticălosului pur și simplu nu -i pasă de obligațiile sale, iar mama părăsită nu vrea sau n-are curajul să depună acțiune. Mai grav este că mai mult ca sigur își mai iu-bește bărbatul, așa că… Maestrul îi lasă să vorbească două mi-nute, apoi îi asigură că au mare noroc pentru că vor fi asistați de maestrul Benzik, un mare specialist în asemenea spețe. Și următorii clienți introduși de secretară își spun vreme de do-uă minute păsul, după care și ei află că au mare noroc pentru că vor fi asistați de maestrul Sandici, cel mai bun specialist în cazuri ca al lor.

– Dar dumneavoastră… Noi, știți…

– Desigur. În Cabinetul de Avocatură Doctor Gustav R. Propp se lucrează în echipă. Toți ne implicăm în fiecare caz, doar că numai unul dintre noi intră în sală.

– Deci și dumneavoastră?

– Fiți liniștiți, maestrul Sandici cunoaște toate chichițe-le… Și, desigur, se va sfătui și cu mine.

– Da, spune Sandici, domnul doctor nici nu știm când are timp să studieze toate dosarele, dar, n-o să vă vină să credeți, chiar le studiază pe toate.

Bineînțeles că și următorii află că au un mare noroc: ei vor fi asistați de maestrul Perce. („Omul acesta este o adevă-rată legendă, îl laudă Gustav, cred că nici nu-și amintește câte spețe asemănătoare a câștigat!” „Treizeci și nouă” spune bă-trânul Perce. „Vedeți?”)

La ora șase și optsprezece minute, toți protejații secreta-rei au aflat ce noroc a dat peste ei pentru că sunt reprezentați de cei mai buni specialiști din… din oraș sau din regiune… sau din țară… ce importanță are? Oricum, sunt cei mai buni spe-cialiști.

În antecameră și în celelalte încăperi se mai lucrează la repararea stricăciunilor. Și avocații mai lucrează. Și stagiarii.

– Merg la spital, spune Maestrul.

Stagiara Iudith se oferă să-l ducă până acolo cu mașina. Și stagiarul Relu va veni cu ei. În mașină vor mai putea clarifica niște lucruri. Într-adevăr, cei doi îi spun ceea ce au convenit din timp să spună, iar Maestrul se gândește la ale lui. Ar fi tre-buit să mai ia un calmant înainte de a pleca, dar în viteza as-ta… Pare atent la cei doi, însă își mai verifică încă o dată tele-fonul (rămas tot pe „silențios”). Între timp, au mai intrat câteva apeluri nepreluate, dar, așa cum era de așteptat, nici „locotenent-colonelul Rodriguez” și nici „doctorul Weiss” n-au răspuns încă: „Păi, ce? Nu-s de capul lor!”. În schimb l-a sunat directorul spitalului, doctorul Glach. Gustav formează numă-rul fostului său coleg de școală, dar primește răspunsul „ocu-pat”. E clar, a făcut o mare prostie că n-a mai luat un calmant: nesiguranța este cea mai mare sursă de enervare, ea te face să nu excluzi ce e mai rău. Mai formează o dată numărul: tot „ocupat”! Acum nu mai e chiar deloc atent la ce-i spun cei doi tineri, care s-au pregătit minuțios pentru discuția din mașină. Acum se simte în grota din copac de unde n-a reușit nici după atâtea zile să găsească soluția de a ieși. Soluția!? Senzația de strâmtoare nu a slăbit în tot acest timp, ci, dimpotrivă, s-a cui-bărit și în starea de veghe.

– Rămâneți mult la spital? o aude pe Iudith. Noi vă aștep-tăm aici și vă ducem și acasă.

  • Și transmiteți-i, vă rugăm, Doamnei, multă sănătate din parte noastră, adaugă Relu.
Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.