Erorile de percepție publică sar în ochi la tot pasul. În România au fost „alegeri” în care unul a promis că „lichidează corupția”, altul că asigură „lucrul bine făcut”, altul că este „priceput”, unii că sunt unici. Fapt este că percepția publică s-a cam luat după vorbe, pe care viața le-a infirmat nemilos. Corupția s-a lățit cu respectivii „aleși”, „lucrul prost făcut” strică continuu viața cetățenilor, priceperea este în suferință, inovațiile sunt rare. România plătește din greu.
În combaterea pandemiei, se cultivă oficial și insistent percepții false prin care cetățenii României să accepte decizii eronate. De pildă, localități întregi, activități și instituții nu au nici o contaminare și puteau fi diferențiate, iar testarea putea fi făcută onest, nu la socoteala unor politruci care fug de răspundere. Se întreține o falsă percepție a „diasporei”, care nici nu a mai fost examinată medical serios la revenirea în țară, spre a o folosi din nou la „alegeri”. După ce au degradat cam tot pe ce au pus mâna, decidenții actuali îi lasă și pe „diasporeni” în dorul lelii și îi trimit iresponsabil la munci necalificate, pe unde apucă.
Percepții false sunt și în alte țări. Unele privesc direct țara noastră.
De pildă, justiția din România „scârțâie din toate încheieturile”, cum spunea lucid un ministru de resort. Nedreptățile sunt endemice și vin mai ales din aberații instituționale. Bunăoară, în România ultimului deceniu, ca în nici o altă țară europeană, s-a instituit tacit, în pofida Constituției, funcția de „șef al statului”. Mussolini ar putea să se amuze! Zisul „șef” pune oameni de casă în fruntea instituțiilor de forță și încalcă curent legea fundamentală, în vreme ce serviciile secrete „cooperează” cu judecătorii, procurorii sunt socotiți magistrați, legile și codurile conțin absurdități. Ca la nimeni! Nu mai vorbim de stigmatizarea de persoane pe „probe inventate”, de „justiția pe denunțuri” sau de „justiția la televizor”, care au colonizat România. Timida acțiune a Parlamentului, din 2016-2019, de a reveni la Constituție și a restabili democrația, a fost percepută fals ca „atac la justiție”. Percepția falsă a fost fabricată de „șef”, iar la Bruxelles s-a reușit inducerea în eroare a instituțiilor europene. Chiar dacă nimeni nu a putut arăta, nici până astăzi, vreo propoziție în care ar fi fost „atacată” independența justiției! Nu adevărul a contat, ci percepția falsă.
În alte țări, erorile de percepție sunt de altă natură. Spre ilustrare, Italia, cu o atractivitate turistică ridicată și un comerț internațional deschis, nu s-au perceput la timp riscurile epidemiei sau s-a perceput că aceasta îi pune în pericol doar pe alții. Iar în Marea Britanie s-a perceput că pandemia ar putea fi învinsă cu mijlocul clasic al imunizării colective.
Erorile de percepție publică sunt răspândite. Sunt rare comunitățile care pot pretinde că sunt ocolite de acestea.
Pe bună dreptate, cartea uimitoare a lui Bobby Duffy (The Perils of Perception. Why we’re wrong about nearly everything, Atlantic Books, London, 2019) le-a semnalat amploarea în societățile actuale. Este vorba de un întreg fenomen – „iluzia publică (public delusion)”, care are consecințe nefaste, prin intermediul deciziilor.
Bobby Duffy face din capul locului distincția între „stupidități” și „percepții eronate (misperceptions)”. În societate nu lipsesc „stupiditățile”. De exemplu, 1 din 10 francezi consideră că Pământul este plat, 1/9 britanici că atacul terorist din 11 Septembrie este o conspirație americană, 15% dintre americani că mințile oamenilor sunt controlate secret prin televizoare. Și la noi astăzi o parte a populației socotește epidemia de Covid-19 o gripă oarecare. Consecințele dramatice le au, însă, în societățile de azi „percepțiile eronate”, care sunt și cele mai răspândite. Iată câteva exemple extrase din această carte foarte documentată.
În multe țări, se crede că ponderea populației de peste 65 de ani este mare. Unii simt că nu ar avea loc să respire în societate din cauza acestei populații, alții consideră, dimpotrivă, că, dacă nu ai oameni maturizați de viață, nu ai persoane de înaltă calificare. Realitatea este că ponderea acestei populații nu este nicăieri excesivă. Înainte de pandemie, proporția în Italia era de 21% din populație, în Spania de 18%, în Germania de 21%, în Japonia de 25%, în SUA de 14%, în Ungaria de 14%. Nicăieri nu sunt ponderi mai mari, încât întreaga discuție ține de o percepție eronată, dar întreținută.
Cum a fost la noi, adaug eu, deviza „întineririi clasei politice”, din 2005, care a prins la creduli. Ea viza, de fapt, nu vârsta politicienilor, ci eliminarea câtorva mai capabili și mai competitivi. Această percepție falsă a și permis, de altfel, aducerea pe scară mare la decizii a mediocrilor, care au tras România în jos, până azi.
Mulți consideră că imigrația este unul dintre pericolele majore ale timpului. Diferența dintre ceea ce se crede și ponderea reală a imigrației într-o țară sau alta este însă netă. De exemplu, în SUA 33% dintre cei chestionați sunt de opinia amintită, în vreme ce efectiv imigranți, în accepțiunea americană actuală, sunt doar 14%. În alte țări, raportul este de asemenea defavorabil percepției publice – în Italia, 26% împărtășesc opinia, dar imigrația este de doar 9%, în Germania, raportul este de 26-12, în Olanda 25-12, în Ungaria 15-5, în Polonia 9-2, în Norvegia 16-14, în Canada 39-21.
Perceperea șomajului era, de asemenea, eronată în raport cu realitatea. Aceasta atesta, înainte de pandemie, o stare ocupațională mai bună decât percepția publică a situației în Italia, SUA, Ungaria, Polonia, Franța, Marea Britanie, Spania. La fel, tot eronată, era și perceperea ponderii celor care se consideră „fericiți sau mai curând fericiți”. Canada, Norvegia, Rusia, Germania, Franța, Turcia, Serbia, Ungaria, Polonia Spania, Marea Britanie au percepții mult mai zgârcite decât realitatea. Chestionarea persoanelor însele atestă că sunt, procentual, „fericiți și mai curând fericiți” mult peste percepția publică din țara respectivă.
Percepția este sub realități când este vorba de schimbarea climatică. În ultimii optsprezece ani, au fost șaptesprezece ani cu temperaturi record, dar majoritatea covârșitoare a populației a reținut doar câțiva ani. Percepția publică este tot sub realități când este vorba de estimarea ponderii persoanelor obeze (p.24). De altfel, pe an mor în lume din această cauză în jur de o sută de milioane de oameni! Ponderea obezității este mai mare decât se percepe.
Percepția este, în schimb, mult peste realități când este vorba de întrebarea: ce procent dintre concetățeni au diabet? Fapt este că „toate țările supraestimează cu mult extinderea diabetului” (p.34). Aceeași percepție publică este mult peste realități când se întreabă: câți concetățeni au cont pe Facebook? Se poate spune că „fiecare țară supraestimează în mod semnificativ proporția populației proprii cu cont pe Facebook” (p.197). Deocamdată, cel puțin!
Concluzia generală a descrierilor statistice din cartea The Perils of Perception. Why we’re wrong about nearly everything, nu este liniștitoare. „Înșelarea noastră este extinsă, adâncă și cu bătaie lungă”. Nu suntem departe de confirmarea temerii cunoscute a lui Platon că publicul democrațiilor este de fapt cam ignorant în privința realităților. Sau, putem adăuga, prea ușor manipulabil!
De unde vine ignoranța? Astăzi – argumentează Bobby Duffy – trăim într-o „vastă dezinformare a populației”, pe toate canalele. Oamenii sunt intoxicați continuu cu falsuri, le degustă și coabitează cu ele.
Numai că nu ar trebui trecut cu vederea că, „în parte, felul în care gândim cauzează perceperea eronată, de către fiecare, a lumii” (p.8). Fiecare ins are de fapt percepția de care este capabil. În definitiv, câți inși „instruiți” nu au sau nu împărtășesc percepții eronate?
Mai ales că, așa cum arată o analiză specializată, aproape fiecare ins se consideră astăzi bine informat (D. J. Flynn, B. Nyhan, J. Reifler, “The Nature and Origins of Misperceptions: Undestanding False and Unsupported Beliefs”, în Political Psychology, 1, 2017). Suficiența este la tot pasul. Puțini acceptă că vorbesc pe lângă subiectul în care se pronunță. Iar când, adaug eu, acești inși ajung și în funcții publice, cum se petrec lucrurile pe fondul prăbușirii meritocrației și al ascensiunii mediocrației și, mai nou, al prostocrației din România actuală, încă și mai puțini acceptă că nu s-au informat!
Dar cine influențează în mod exact felul de a gândi al oamenilor? Autorul cărții „The Perils of Perception. Why we’re wrong about nearly everything“ scrie că sunt două seturi de factori.
Un prim set de factori începe cu preferința oamenilor de azi pentru cuvinte și nu pe calcul precis, la nevoie aritmetic. Mai ales că 10% dintre oameni nu înțeleg procentele și prea puțini înțeleg probabilitatea. Urmează tendința celor mai mulți de a se lua după clișee și după opinia majorității, chiar dacă se știe că adevărul nu este o chestiune de vot. La rând vine preferința pentru informații negative. Apoi, înclinația spre a judeca în grabă, fie și cu riscul de a greși (cum a arătat Daniel Kahneman, Thinking Fast and Slow, Penguin, London, New York, 2011). Probabil că este în joc și un mod de lucru „economicos” al creierului.
Al doilea set de factori ține de „ceea ne ni se spune”. Mass-media sunt o sursă de percepții publice eronate. Dar nu este cea mai importantă, cu toate că știrile false (fake-news) se aruncă din belșug pe piață. În definitiv, „oamenii au mijloacele de informare pe care le merită, sau le solicită” (p.16). Mai importante în a genera false percepții publice sunt „bulele de filtrare (filter bubbles)” și „camerele de ecou (echo chambers)”. Acestea vin astăzi odată cu „tehnologia informației” și cu „mediile de socializare”, care sunt adevărați „incubatori ai percepțiilor noastre eronate”(p.16).
Se știe, în această privință, că folosirea bogatelor informații oferite de Internet este în funcție de „folositor (user)”. Acesta etalează preferințe, afinități, fel de a gândi – oricum ceva din ființa sa lăuntrică, încât se poate stabili ușor ce este potrivit să i se ofere. Și i se oferă! În esență, chiar „supravegherea este modelul de business care susține Internetul, fără ca acesta să pretindă plata serviciului” (p.184). „Bulele de filtrare” devin „camere ecou” a ceea ce „folositorii” doresc și așteaptă – de fapt „consonanțe cognitive”, cum spunea cândva Leon Festiger, nu altceva. Tehnologia informațiilor și mediile de socializare „filtrează” informațiile și, cum s-a văzut în cazul Cambridge Analitica, ai cărei consultanți politici au folosit datele oferite de Facebook pentru a se adresa la peste 87 de milioane de votanți, ajung să condiționeze, prin informații, percepțiile oamenilor.
Desigur, tehnologia și mediile amintite ajung la această condiționare operând cu o anumită imagine a omului. Anume, „noi avem o tendință naturală de a ne înconjura cu informații care ne reconsolidează vederile noastre deja obținute” (p.188). În fapt, mulți oameni se interesează mai mult de ceea ce reflectă opiniile lor preexistente sau nu caută decât să-și întărească prejudecățile. Mulți nu prea învață din ceea ce nu au învățat. „Sub multe aspecte, scrie Bobby Duffy, existența noastră online este construită cu această tendință de confirmare în miezul ei: ea se străduiește să ne ofere plăcerea pe care o simțim preluând informații ce confirmă vederile noastre deja existente” (p.189). Pe prea mulți, de fapt, „disonanța” și căutatea adevărului îi obosesc.
La fel de importante în a genera percepții publice eronate sunt politica și cultura politică. Se poate spune că politicile meschine ale unor inși mărginiți sau depășiți de funcție țintesc la crearea de percepții eronate. Este condiția supraviețuirii lor!
Este destul să ne gândim, adaug eu, la falsul „legitimării” măsurilor actualului regim, care, între alte isprăvi, a și extins Covid-19 în România. Ca să-și ia puteri, cu care nici nu știe să facă ceva în interes public, „președintele” invocă „alegeri” europarlamentare (în care, cum au spus-o înșiși adepții lui, în România nu s-a discutat nimic!), un „referendum” (pe întrebări pe care nici inițiatorul nu le-a putut lămuri!) și „alegeri”prezidențiale (în care acesta a fugit de dezbateri!). Ca să nu mai vorbim de alte falsificări, ce fac ca „alegerile” din România să nu merite încrederea cetățeanului matur!
Nu mai insist asupra recentei propuneri tipic securiste a ministrului sănătății, de a interna, printr-o „carantină”ce amintește tot de anii treizeci, cetățenii maturi, știuți ca nevotanți ai „președintelui”, pentru a-i da insului șansa de a se afișa ca „apărător”. Nu mai vorbim de matrapazlâcurile ce se încearcă la ieșirea din „starea de urgență”, care, la drept vorbind, nici nu a rezolvat mare lucru. Doar că a limitat, se pare, testarea, care ar fi atestat că infectarea datorată regimului este mare și cineva a contribuit la ea! Mai ales că infectarea a explodat oarecum „electoral”, tocmai în fiefurile acestui regim – Suceava, Arad, Timișoara, Deva!
Nimeni nu spune că nu trebuiau măsuri în consecința „distanțării fizice”. Numai că, lipsind și priceperea și buna credință, decidenții au urmărit altceva.
Fapt este că, în România de azi, „autoritățile” forțează percepția publică combinând trei lucruri: măsuri în forță, ca să se dea un rol cuiva să citească banalități la televiziune, confuzii (de unde până unde punerea violărilor de libertăți cetățenești, de care regimul are nevoie în „alegerile” ce-l obsedează, în seama armatei?) și abuzuri. Se încalcă la aproape fiecare pas, cum arăta avocatul poporului, Constituția. În definitiv, de unde încetarea stării de urgență pe 15 mai a.c. sau cu câteva zile înainte sau în urmă? Mai ales că cei mai buni epidemiologi din țară văd deja alte soluții!
Tehnologiile comunicației au azi un rol central în ansamblul de mijloace ale perceperii false. Ele intervin în „întărirea tendinței noastre naturale de a ne consolida vederile existente și de a ignora informația conflictuală” (p.242) și contribuie la continuarea de măsuri, fie ele și falimentare.
La toate acestea se adaugă viața efectivă a persoanelor – înainte de orice, interacțiunile lor. Coteriile sunt și ele condiționări ale perceperii realității. Fenomenul nu este nou. Inși incapabili se aliază de obicei și „aleg” un mediocru, care, la rândul lui, le dă funcții neisprăviților, ce întrețin percepțiile eronate ale situațiilor. Un cerc vicios ale cărui costuri sunt enorme și de care țările efectiv democratice se feresc deliberat!
A devenit îngrijorătoare amploarea luată de percepțiile publice eronate. Nu există antidot simplu la ele. Dar putem pleca de la premisa că „ne schimbăm vederile, chiar dacă schimbarea nu se petrece ușor” (p.254). Teza lui Bobby Duffy este că studiul „percepțiilor eronate” le permite oamenilor să-și amelioreze felul de a gândi, sesizând unde este eroarea – rușinându-se sau iluminându-se. Numai că rămâne neclar ce-i de făcut atunci când rușinarea la decidenți este puțină, iar iluminarea nu are la cine să vină! (Andrei Marga)
Nouă analiză în premieră, datorată domnului Marga. problema este din cele mai grele, căci ce-și fac oamenii cu mâna lor … asta este. dar este bine că și cititorul român este pus în temă cu viața de azi, deloc roză. Felicitări!
Domnule profesor Marga, uitati-va la privirea individuala in „gol” a gloatei de mai sus. O gloata care desi atat de tanara ca varsta este atat de medievala si amorfa ca gandire si alfabetizare pe care privirile ratacite o demasca. Sunt „insii incapabili care se aliaza de obicei pentru a alege un mediocru, asemenea lor, care mediocru, la randul lui le da functii neispravitilor, ce intretin perceptiile eronate ale situatiilor”, astfel dupa cum magistral si dureros de adevarat mentionati dumneavoastra. Uitati-va, sa vedeti „linistea” din adancul mentalului acestei turme gregara ce asteapta doar resteul jugului si biciul. Sunt alde Viziteu, Seidler, Gotiu, Chichirau, Rares Bogdan, Malin Bot, Sandi Neamtu, Dide, etc. pe cumerii carora si din randul carora se aleg mediocrii si primitivii neamului, bestii basiste si joianniste din „justitie” si institutiile de forta, batjocoresc, umilesc si terorizeaza un intreg popor. Ce stiu astia despre Romania si poporul roman, limba si tara, despre pericolele care ne pasc ?!
Printre altele fiind prinsi in panza de paianjen a net-ului, luandu-ne zilnic portia de otrava din presa, mai suntem si de folos manipulatorilor ca „useri”. Diferitele programe /softuri tip cookies chiar asta urmaresc: preferințe, afinități, feluri de a gândi. Ca si „cardurile de reduceri”, cookies faciliteaza profitul si munca celor care stiu sa faca bani utilizand „supravegherea ca model de business”. Noile Tehnologii ale informațiilor și mediile de socializare „filtrează” informațiile utile Serviciilor Analitica, ai căror consultanți politici/marketing folosesc datele oferite de Google/Facebook pentru a oferi politicienilor / afaceristilor metode noi de manipulare a maselor de votanți /consumatori. Traim progresul: Sri soft ajunge să condiționeze mai subtil, prin informații, percepțiile oamenilor,decat Securitatea hard, prin teroare.
Rabi Strul pleacă în pustie pentru 30 de ani, ca să mediteze şi să-şi consolideze percepţia asupra lumii. După 30 de ani, proaspăt revenit din pustie, rabi este asaltat de o mare mulţime de oameni, dornici să afle percepţia învăţatului asupra lumii. – Rabi, rabi, spune-ne, ce este lumea? – Dragii mei, lumea este o fântână! – Nu se poate rabi, nu-i adevărat! răcneşte mulţimea, dezorientată şi puţin înfuriată. – Bine, lumea nu e o fântână, zice rabi….
adica, cum „alegeri”, nici n-am citit mai departe? votul a milioane de romani este in ghilimele, dle „filozof”?
Emil Hurezeanu, în mesajul către românii care lucrează în Germania, azi, scrisoare de pe Mediafax:
„Trebuie știut că, deși nu am fost responsabili de apariția acestor situații (nu am fost parte a procese-
lor de decizie care au dus la venirea sezonierilor în Germania)…”. Așadar, dezminte, fie și în treacăt,
că el ar fi fost responsabilul din partea României pentru contractul sparanghelez. Așa cum susținea, mai
deunăzi, spre exemplu, Dan Andronic, editorialistul Evenimentul Zilei, care se îmbățoșa că l-au informat
pe el surse politice de încredere. Într-o încercare jalnică, desigur,de a abate atenție de la prezidentul
Iohannis, care era creditat doar cu rolul de copil de mingi. Minciună gogonată pentru care Ion Cristoiu a
plecat scărbit de la Ev.Z. Cine zicea că serviciile freacă menta pe vreme de pandemie?
Percetia normala e viciata de propaganda care e de mai multe feluri, dar se pot contura doua directii de…izbire, propaganda agresiva, directa si deschisa care se adreseaza naivilor, respectiv masei mari de cetateni ignoranti si propaganda subliminala care este o propaganda rafinata impletind adevaruri consacrate, unanim acceptate, inclusiv
stabilite comparativ cu adevaruri simple precum, „apa e uda si o ia la vale”, cu minciuni a caror sfruntare scapa
atentiei concetatenilor angrenati in nebunia asigurarii zilei de maine. Perceptia publica a incetat de mult sa fie
un indicator al impactului nealterat al mediului asupra constiintelor si de aceea erorile nu mai depind de capacitatea
perceptiei personale corecte, in mai mare masura fiind „erori induse(Charlie, Scrieri alese, Forum „Cotidianul”). Altfel spus propaganda cultiva erorile de perceptie ca instrumente de manipulare de masa. Aprofundand, erorile de perceptie sunt
efectele si nu cauza si se incadreaza perfect unor stiluri analitice! Pentru ca nu putem aborda efecte fara sa tratam imediat cauzele, in acest caz propaganda media si oficiala si sa ne intrebam care e ratiunea fortarii tintite a acestor efecte? Stim din surse/perceptii sigure ca „serviciile”, care nu sunt Departamentele Securitatii care daca stam putin sa
mai percepem, nici nu mai stim daca a existat si ce s-a intamplat cu tot ce a avut mai bun, ofiteri acoperiti/descoperiti si patrimoniul inestimabil mobil si ideologic „au colaborat cu Justitia”!? Un exemplu perfect de „eroare de perceptie”, realitatea crunta perceptibila prin toate organele fiind-Justitia face slush in fata Secu primind rechizitorii,sentinte, probe, tzinte politice. Dar sa nu ne facem griji, nu exista persecutii politice, victimele facand parte din Confrerie si-si ispasesc „deviationismul” ideologic bolsevic, respectiv nereturnarea miliardelor de euro/dolari lasate in custodie de Partid si Securitate ofiterilor legendati capitalisti.
// Corupția s-a lățit cu respectivii „aleși” // . S-a labartat de tot !
Care vot? Un vot presupune alternative, idei clare, soluții concurente, argumente, dezbatere! Unde așa ceva la dulapul și ciracii lui? Domnul Marga are dreptate să-i pună în ghilimele. este treabă se sriozitate și de răspundere. Nu de șmecherii, cum se obișnuiește.
Caviare, nu există vot curat nici pentru sibian și nici pentru guvern. Două construcții forțate, juridic vorbind. Se poate discuta oricând, iar românii ar face bine să se limpezească. O spun jurișii, înainte de a o spune domnul Marga. Alegerile se fac altfel. Acum avem doar „alegeri”
Lume proasta , domne Marga ! Nu are cum sa va inteleaga !
Dacă e marți, e Belgia!
un preot, un predicator şi un rabin, se întîlneau de două-trei ori pe săptămâna la cafea şi la taclale. Într-o zi, unul din ei a declarat că nu este greu să predici oamenilor. O adevărată misiune ar fi să-i predici unui urs. Dintr-una într-alta s-au hotărît să facă un experiment: să meargă toţi trei în pădure, să găsească un urs, să-i ţină o predică şi să încerce să-l convertească. După şapte zile iar s-au întîlnit pentru a discuta cum a decurs experimentul. Popa cu braţul bandajat, sprijinindu-se în cîrje, pansat peste tot, ia cuvîntul: „Ei bine”, spune el, „m-am dus în pădure să caut un urs. Cum l-am văzut, am început să-i citesc din Catehism. Ursul nici n-a vrut s-audă şi a început să mă lovească. Am scos repede apa sfinţită şi l-am stropit, şi iată, Sfîntă Maică a Domnului, ursul s-a făcut blând că un mieluşel”
După el a vorbit pastorul, în scaun cu rotile, cu un braţ şi ambele picioare în ghips şi perfuzie la venă. Cu glasul plin de foc şi pucioasă, reverendul a povestit: „Ei bine, fraţilor, noi nu stropim. M-am dus în pădure şi am găsit un urs. Şi-atunci am început să-i citesc din sfîntul cuvînt al Domnului. Dar ursul nici n-a vrut să audă. Aşa că l-am prins bine şi m-am luat cu el la trîntă, pînă am ajuns la un râu. Atunci, l-am aruncat repede în apă şi am botezat ursul. Şi imediat s-a făcut făcut blând ca un mieluşel. Am petrecut restul zilei lăudîndu-l pe Isus.”
În acest timp, rabinul zăcea pe patul de spital,corpul îi era în ghips, peste tot perfuzii şi monitoare.
Rabinul a privit spre colegii săi şi a zis: „Dacă mă gîndesc bine, cred că nu era indicat să încep convertirea ursului cu tăierea împrejur .”
Perceptia covid 19:
26 februarie primul caz in Romania.
6 martie plantat de puieti.
In acest interval la frontiera este aglomeratie. Diaspora da declaratie pe propria raspundere, mai mult sau mai putin sincera, asupra zonei din care vine. Apar primele cazuri de infestari. Aflam ca spitalele nu sunt pregatite, nu sunt echipamente de protectie. Cazurile de infestari se raspindesc. Se iau masuri, se fac promisiuni, se dau ordonante. Lumea respecta ordonantele. Se afla despre proiectul de protectie a persoanelor de +65 ani, proiect care aminteste de lagarele naziste de concentrare. Lumea vuieste. Se anunta ca acest proiect nu se va aplica.
Perceptia muncii:
videoclip https://www.youtube.com/watch?v=FVuhHlZtgmw Sute de romani la cules ceapa in Germania.
La noi nu creste ceapa? Acesti romani de -65 ani cum au fost protejati prin locuri de munca si plata la valoarea reala a muncii lor, pentru a crea plusvaloare in tara si pentru a ramine cu familiile lor?
Din stupiditatile lui Bobby Duffy,altfel un evreu englez de treaba:
(Intrebare pt Duffy: in capitolul despre România aflăm că românii cred că 23% (:))))din cetățeni sunt imigranți, când, de fapt, sunt doar 1%. Este cel mai mare decalaj dintre țările Uniunii Europene. De credeți că se întâmplă asta?
Sunt două slăbiciuni care au legătură una cu cealaltă. Noi suntem animale care spunem povești. Suntem atrași de povești vii și neobișnuite, pe care presa le și spune. Poveștile neobișnuite despre imigranți ne creează, însă, o impresie complet greșită. Destul de des, acele povești sunt negative și nasc un sentiment de frică pentru comunitate, sau locuri de muncă, sau ce-o”:))
Aceleasi nesfarsite iordane,cu ce prosti sunt votanti,ce desteapta e media si ce inteligenta e Poolitica, iar masoneria e geniala ,vezi cazul recentla al Dr Mengelke-Cercel!!Chiar nu v-ati saturat de comiocarii ..
Diversiuni, diversiuni, nu v-ați săturat? Unde evreu? Unde despre România? unde masoni? Povești de adormit copii, în loc să învățați ceva. Cred că atîta a corectat la prostii încât Corectorul s-a prostit.
@Cititor exigent : Din respect evident pentru dumneata vreau sa iti spun ce urmareste Masoneria prin instrumentele sale,inclusiv acesti pizivenghi numiti „filozofi”,in ultimii ani de eforturi „ïluminate”Deci:
1.Votul universal este unul din principiile de bază ale democrației actuale , care constă în aceea că dă posibilitatea fiecărui cetățean adult și cu discernământ (cat de cat)de a-și exercia dreptul de vot.
Revolutia Franceză a fost primul stat din lume care a introdus votul universal, la sufragiul din 1792. În România, votul universal a fost introdus în 1918, iar primele alegeri universale au fost în 1919.
2.Votul cenzitar este sistemul electoral practicat înainte de instituirea votului universal, care consta în recunoașterea calității de alegător și implicit a dreptului de vot cetățenilor care aveau un anumit venit anual evaluabil în titluri de proprietate imobiliară sau stabilit în funcție de cuantumul impozitelor plătite anual asupra veniturilor încasate Sistemul de vot cenzitar s-a aplicat pana la începutul sec.XX. În acea epocă, averile importante și proprietățile funciare erau concentrate la o parte relativ restrânsă a populației, care avea rol determinant în procesul de conducere socială și era sursa principală de venituri a statului.
O parte din clasa poolitica actuala nu mai sufera votul universal,care inseamna vointa populara si a inceput prin interpusi sa evidentieze superioritatea votului cenzitar,a celor putini si bogati in fata celor multi si lipsiti de mijloace materiale!
De aici cinismul si ipocrizia cu care sunt tratati oamenii modesti,de „tampiti,lipsiti de discernamant,gloata,multime inerta”etc de catre „ciocoii de curte noua”si slugile lor din mediile academice,care primesc lumina la intalnirile „de taina „ale lojilor sereistice respective!
Pana cand un nou val social,de data asta,neiertator,ii va lipi de peretii hogeacurilor,decorati cu insemne cabalistice..
Persoanele superficiale si care nu au o baza solida sunt prada ideala a propagandei online. Acesti indivizi trateaza sursele de informare Tv/Internet ca pe niste telecomenzi care ofera accesarea canalelor preferate. Trebuie facuta o diferenta intre pierderea timpului navigand pe internet si identificarea surselor de informare serioase confirmate in timp. Se pare ca s-a schimbat registrul analitic recunoscandu-se, cel putin in plan national, ca virusul bolsevic chinez a fost ajutat sa se distribuie echidistant pe intreg teritoriul Romaniei si sa permita fortarea unor masuri autocratice, de consolidare a unor cuceriri deja reusite prin priponirea lui Dragnea si asigurarea unui nou mandat!Avand in vedere aceasta
evolutie analitica sunt sperante ca in viitorul apropiat sa observe scenariul identic la nivel de Colhoz bolsevic european
si in colhozuri. Acesta cu autocratia fiind doar un aspect, celelalte fiind blocarea societatilor si a economiilor cu corolarul unor imprumuturi inimaginabile in vremurile normale cand oricum indatorarile finantau excesele descreierate. Un alt aspect legat de tema, provocarea confuziei si a spaimei mergand pana la frica animalica in fata unui inamic nevazut! Toate astea au fost avute in vedere la declansarea razboiului bolsevic mondial in baza „teoriei marxiste a conspiratiei”!
Citești doar ce ai în cap corectorule. Vezi că scrie cu totul altceva. Dacă nu suntem în stare să citim, cum pretindem că putem judeca. Ai văzut filosofi de un singur fel? Pentru mătăluță toate rândunelele sunt albe? Trist, tovarășe, trist. ia mai citește și dumirește-te, ca să putem discuta.
Dacă vine iar acest șarlic cu bolșevismul lui, nu se mai poate discuta nimic! Tot diversiune, cum zice cineva mai sus! Îmi pare rău, dar mein kampf trebuie citit în adolescență. Lume este alta și ne pierdem vream cu inși care abia acum descoperă cartea căpcăunului. O spun ca german – deci fără prejudecăți! Hai să discutăm și în România situațiile viții de azi. Pe nici un om rațional nu îl consoleazxă ce au făcut cei de acum optzeci de ani sau mai mult! Doar profitorii și securiștii se ocupă de manipulare cu trecutul! Trecutul este de cunoscut, dar nu se poate trăi cu el.
Charlie, nu ne ameți cu apă rece. Războiul conspirației nu este acumm al marxismului sau bolșevismului, cum vrei, ci al oponenților. Nu ne lua de fraieri! știm și noi, fiecare să judecăm, fără improvizații nici măcar de gust pe care le propui.
File de jurnal politic
2000-2005
……………………………
Nu-mi găsesc locul într-o lume în care manipularea – tehnologia electronică fiind instrumentul perfect – a extins la procente niciodată cunoscute în istorie (a nu se confunda ignoranţa cu percepţiile) percepţiile false. Cele care deformează toate acţiunile/deciziile oamenilor/colectivităţilor începând de la alegerea afişelor electorale, în locul adevăraţilor oameni politici, trecând prin nenumărate cariere oportuniste şi terminând cu adepţii teoriilor conspiraţioniste, inclusiv despre schimbările climatice.
PS 1 Chiar dacă sunt de acord că cifrele sunt foarte importante, nu aş da atât de mult credit statisticii în opinia mea un instrument puternic al percepţiilor false pentru că scapă adevăratele evoluţii societale referindu-se mereu la medii chiar atunci când „marginile” sunt foarte mari. Aşa a ajuns statistica un instrument al masificării, al politicilor publice greşite, individualiste, cele care polarizează societăţile – doar mediile arată bine, nu?! A politicilor de luare de la săraci pentru a da la bogaţi. Adică exact ceea ce vedem în lumea neoliberal reacţionară şi lacomă.
PS 2 Articolul merită tot timpul citirii!
PS3 Poate greşesc. Dar mi se pare că, coincidenţa focarelor de Covid 19 cu fiefurile PNL – anterior ale PD – are legătură cu slaba capacitate administrativă (care nu se face pe vorbe) şi cu corupţia foarte puternic legată de lumea afacerilor. Dar poate greşesc.
„Subinginer Flavius”, ai misiune de la Secu sa te ocupi de mine si ti-ai adus dublura „Amadeo Campan? Cum s-ar zice ai 2 cetatenii, dar ti-ai irosit in dogma nationalitatea! Sunt singurul, absolut singurul care comenteaza, critica si lauda dupa caz. Fara mine „subsolul” unde va faceti mutzi veacul ar fi trist, chiar plictisitor! Eu va starnesc adrenalina partinica, va trezesc din amorteala si va redau sensul vietii, asa amarata, nevolnica, anosta cum e. Daca ai citit mein kampf inseamna ca ai o cultura solida, davada ca esti in Garda legionar-pretoriana deocamdata ca si copil neintarcat ideologic de trupa.
Vorbind de trecut te-ai demascat din nou KATIUSA de pseudonime si v-am spus, trecutul modeleaza prezentul, de prostie nu se atinge, asa cum transpare din citarea maculaturii naziste, ca apoi sa asociezi cu securistii si „profitorii”!? Cu asta
ai dat rau cu bata in Balta Brailei! Bineinteles, nu spui cine sunt „profitorii” trecutului, dar iti spun eu, noi toti care traim in orase construite in trecut, vorbim limbi formate in trecut si ne educam insusindu-ne cuceriri ale acestui trecut pe care voi bolsevicii vreti sa fie uitat, sa fie sters in realitatea lui monstruoasa, de aceea „marii istorici”
il malformeaza! Apropo, „marii istorici” sunt „profitorii bolsevici” care ne manipuleaza cu trecutul? Oamenii normali au ratiunea sa vada in acest prezent in care continuam sa traim o tragedie manipulati de Secu in trecutul care a creat acest instrument teribil de manipulare prin teroare. Si sa nu credeti ca in celelalte tari din fostul Lagarconcentrationar e alta situatia, tot Secu lor au controlul! Insumati popoare si tari adaugand Rusia si China bolsevice si constatati forta uriasa a Comintern. Ii preferati pe „iluminati” ai an alfabet ei „ileanaRollason/Pippi”? Astia de unde vin, nu cumva tot din trecut? Ti-e frica sa spui cine sunt „oponentii lor”?
Faptul că mereu abați atenția la ce nu se discută nu sporește decât caracterul de balivernă a ce spui, șarlicule. Nu sunt doi, sunt unul, înalt la propriu și la figurat, cu capul normal, cultivat cum șu unde ți-am zis. Așa că nu mă clintești cu spusele tale. Cum nu am timp de prostii îți mai spun o dată: Petre Țuțea a văzut mai bine ca tine – nu faci decât inversul a ce ironiza Țuțea: sindrom bolșevic la legionari reluat în 2020! Cam acolo ai putut ajunge! mai perseverează, poate vi după anii lui Ion Antonescu!
„Subinginer Flavius”, nu m-am gandit o clipa sa-ti clintesc dogma care stiu ca e monolita si da siguranta nevolnicilor. Tu, ca si dublurile tale inalte la stat, dar pitice intelectual nu ai avut niciun comentariu cat de cat interesant, care sa capteze si sa captiveze! Habar nu ai ce a scris Patriarhul si cum a dat-o cotita „elegant”, evitand sa-si ceara scuze pentru atacul voalat cu „conspiratiile” si dirijarea noastra catre efecte, si nu catre Cauza si efect. A recunoscut din varful buzelor ca a fost victima unei „erori de perceptie” si sa stii ca eu sunt bonom din fire si-i apreciez gestul! Dupa cat de caposi sunteti voi, pretorienii,sincer sa fiu nu ma asteptam, dar aici sta valoarea oamenilor de Cultura, pot sa-si recunoasca erorile cu lejeritate. Da-mi un exemplu de filosof NELEGIONAR, tu asta care ma acuzi de „hitlerism/legionarism”
cand nu sunt marxist-leninist-stalinist, adica bolsevic!? Ati vorbit voi de propaganda si erorile de perceptie, despre cat de usor cad victima oamenii obisnuiti? Stiti voi ceva de teoria maselor si modul cum o mana de agitatori pot deturna total o multime de la intentiile sau asteptarile ei? Eu nu abat atentia, eu merg la esenta, in profunzimea tematicii pe care o aduc la suprafata, prezint fatete care va scapa, va imbogatesc bagajul in domeniu si va largesc orizontul. Ai mare tupeu sa ma acuzi de legionarism invocand un cominternist legendat ca filosof legionar pe care Secu l-a folosit si ulterior prin treceri cateva zile in diverse gulaguri pentru a mai identifica anticomunisti recalcitranti, care nu s-au lasat franti de „experimentul…Pitesti”! Te rog pune mana pe Abecedar ca ai mari lacune de exprimare si gramatica, la fel ca Teutonul din Deal.
E ușor a bate câmpii când nu ai nici un scrupul, șarlicule! Mă uit în acest subsol și văd că te umfli în pene singur – chiar dacă nu te bagă nimeni în seamă. În ce mă privește, îmi exprim ideile în publicații, dacă chiar vreau, nu doar la subsoluri unde nu este decât …subsolul. Nu mă obsedează să public, având în față timp. Mă uimește cum un ins care bate câmpii nu își dă seama. Spune-mi și mie pe cine și unde ai corectat? Cine te-a luat în seamă? Văd că indici Scrieri alese – o să întreb redacția Cotidianul unde se pot cumpăra? De fapt ai un singur lucru de zis – sindromul bolșevic al legionarismului. Restul sunt, cum ți-am mai zis – baliverne. Dacă îți țin de sete, atunci bine!
„subinginer Flavius”, tastatura laptop-ului tau are caracrere/litere romanesti si nu e exclus sa sii unul din capsunari, respectiv sparanghelisti…
Semidoct charlie, faci analogii de om slab și ce zici nu merită atenție…