Excluderile, pe muchie de cuțit

Predictibilitatea anumitor gesturi politice se accentuează de fiecare dată când este instalat un nou lider de partid ori când formațiunea respectivă trece prin momente de criză. „Tăierea de capete“ este o măsură radicală, însă în ultima perioadă se face uz de ea fie să li se închidă gura unora, fie să se justifice ocolirea unor potențiale pericole, pe care anumiți membri de partid le-ar putea reprezenta pe viitor.

Nu de puține ori răfuielile din interiorul partidelor au condus la sciziuni, iar cei care au pierdut mai multe bătălii la rând au plecat cu simpatizanţii lor şi au înfiinţat noi partide. În timp ce unii s-au integrat rapid în alte formațiuni și au făcut carieră cot la cot cu foștii dușmani ideologici, alții și-au semnat singuri sentința dispariției de pe scena politică. Până acum, cei mai de succes dizidenţi au fost susţinătorii din 1992 ai lui Ion Iliescu. Aceștia au plecat din FSN și au fondat FDSN, partid care s-a transformat ulterior în PSD.

Daniel Zamfir, noul „martir“ al clasei politice

Senatorul liberal Daniel Zamfir, căzut în dizgrația lui Ludovic Orban, este considerat de majoritatea colegilor săi un adevărat „martir“ politic. Și asta, pentru că și-a permis prin intermediul proiectelor sale de acte normative să „deranjeze niște șefi de la Banca Națională“, după cum s-a spus chiar în ședința prin care s-a votat excluderea sa din partid, dar și pentru că i-a făcut opoziție fățișă lui Orban și echipei sale o lungă perioadă de timp, demontând cu argumente economice multe dintre proiectele liberalilor. „Am ajuns în situația jenantă ca la Senat să avem scandal aproape în fiecare ședință între domnul Zamfir și ceilalți senatori PNL. Nu este posibil așa ceva în PNL“, le-a atras atenția Ludovic Orban colegilor săi. Și fostul deputat și președinte al PNL sector 3, Florin Alexe, a avut aceeași soartă cu Zamfir. Senatorul Daniel Zamfir a admis că are oferte atât de la ALDE, cât și de la PSD. După cum Cotidianul informa încă de acum două săptămâni, fostul liberal tinde mai mult spre propunerea celor de la PSD, care ar fi și mai generoasă decât cea a liberalilor și democraților. Cazul Zamfir poate crea un precedent periculos pentru PNL, având în vedere că legea sa de plafonare a dobânzilor pentru creditele ipotecare pentru care a și fost executat din partid a fost semnată și de alți parlamentari ai PNL, respectiv Ben Oni Ardelean sau Alina Gorghiu. Aceștia au făcut scut în jurul lui Zamfir și s-a tot vorbit prin Parlament că nici ei nu se mai simt pe deplin „reprezentați“ de Ludovic Orban și de echipa sa de conducere. Înlăturarea lui Zamfir și a lui Alexe, precum și marginalizarea altor lideri liberali locali poate subția rândurile formațiunii Brătienilor, întărind puterea.

Consecințele cu surprize ale sciziunilor

Deși este dificil de creat un nou partid din senatorii și deputații lăsați fără legitimație de membru, în condițiile în care Victor Ponta se luptă cu ProRomânia, iar Dacian Cioloș cu platforma sa, scena politică dâmbovițeană este mereu plină de surprize. Două partide create prin sciziune au trecut testul alegerilor în ultimii ani. ALDE şi PMP au reuşit, în decembrie 2016, să obţină mai mult de 5% din voturi. Călin Popescu-Tăriceanu a plecat din PNL după ce liberalii au rupt alianţa cu PSD şi a fondat Partidul Liberal-Reformator. Ulterior, PLR a fuzionat cu PC-ul lui Daniel Constantin și a rezultat ALDE. După alegerile din 2016, Tăriceanu a rămas consecvent apropierii de PSD, ALDE fiind partidul care asigură majoritatea guvernamentală. La rândul său, Traian Băsescu a coordonat scindarea partidului pe care l-a condus, după ce PDL l-a ales preşedinte pe Vasile Blaga, în detrimentul Elenei Udrea, în martie 2013. Mai mult, Băsescu s-a bucurat și de înregimentarea în PMP a unor cadre foste PSD ajunse în UNPR. Ca şi ALDE, Partidul Mişcarea Populară a reuşit să intre în Parlament, rămânând într-o oarecare măsură izolat de celelalte partide din opoziţie, dar gravitând în jurul PSD.

Victoria lui Iliescu dăinuie și azi

Exemplul lui Ion Iliescu care a fondat cel mai puternic partid i-a convins și pe alții să aleagă calea sciziunii. Însă aceștia nu s-au bucurat de acelaşi succes și rezistență. PSD are și el o lungă listă de excluderi de răsunet care au condus și la sciziuni. După ce Iliescu a pierdut alegerile prezidenţiale din 1996, Teodor Meleşcanu a vrut să reformeze PDSR. Acesta a plecat cu o parte din partid și a fondat Alianţa pentru România, în 1997. Dacă la începuturile sale ApR era cotat cu opţiuni de vot între 15- 20%, valul de entuziasm a trecut repede și nu au mai intrat în Parlament. În 2002, formațiunea a fost absorbită de către PNL. O altă sciziune din PSD a fost condusă de către Gabriel Oprea. Acesta a fondat UNPR, în mai 2010, și l-a susţinut pe Traian Băsescu. Partidul lui Oprea s-a transformat într-un adevărat „club“ al exclușilor din toate partidele. În schimbul angajamentului cu Victor Ponta, prin care au fost incluşi pe listele PSD la alegerile parlamentare din 2012, UNPR a contribuit la înlăturarea guvernului Ungureanu şi la susţinerea guvernelor Ponta. În aprilie 2015, exclus din PSD, fostul deputat Bogdan Diaconu a fondat Partidul România Unită, cu sprijinul lui Sebastian Ghiță și al lui Victor Ponta.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.