Zice (scrie) domnul Voinescu, redactorul-șef al revistei „Dilema Veche” (vezi nr. 961/8-14 septembrie 2022): „(…) căci învierea este chiar asta – cea mai puternică contrazicere a legilor Creației”.
Nu, domnule Voinescu… E fix pe dos: învierea este (are a fi) cea mai puternică confirmare a legilor Creației. Desigur, nu ați scris învierea cu majusculă întrucât nu vorbiți despre Iisus Hristos, ci despre obșteasca nemurire la care vor avea acces trupurile noastre după ce „timpul nu va mai fi”, cum spune textul Apocalipsei.
Atâta doar că legile Creației au făcut aceste trupuri nemuritoare în prototipul lor spiritual. Faptul de a fi muritoare nu a apărut prin Creație, ci prin Cădere.
Alte două „cadouri” ne-au parvenit prin Cădere, prin consecințele ei, în fapt: separarea sexelor, înmulțirea sexuată, așadar, și accesul la hrănire prin efortul unor munci. Înainte de Cădere, androginia asigura o înmulțire spirituală, asexuată, iar hrana era adusă de harul însuși.
Medităm extrem de puțin asupra acestor „cadouri”, deși ele fac noua esență a condiției umane, iar mântuirea are a fi muncă sufletească personală pentru neutralizarea părților otrăvite ale acelor „cadouri”. Dintre toți teologii pe care i-am urmărit, doar Arsenie Boca era preocupat de rolul moștenirii genetice în ceea ce, înainte de Cădere, pentru înmulțire era o transmisie fără gene. Dai cu tunul să găsești un teolog care să facă legătura hrană-har, deși euharistia pune tema aceasta mură în gură. Paracelsus rămâne cel mai avansat cunoscător al secretelor hrănirii. Cât despre faptul de a fi muritori, cu adevărat nu găsești nicio teologhisire care să focuseze totul pe starea de conștiență, căci dacă trupul se risipește, iar conștiența rămâne, unde e moartea?
Surpriza de a găsi la Sever Voinescu o interpretare pe dos a învierii nu e singulară ca surpriză neplăcută în lumea comentariilor teologice, mult prea îndepărtate de cele trei esențe ale Căderii: sexualitatea, munca, faptul de a muri.
Despre faptul de a muri, mai ales, s-au adunat munți de comentarii junk. Uitată pare a fi esența faptului de a fi suflet viu: conștiența de sine. Vechea preocupare „Cunoaște-te pe tine însuți” a fost trecută, se pare, la colecția de rable a păgânismului. Așa încât, atunci când un teolog aude că ar exista unul sau altul care în stările sale de vis poate prelua inițiativa (voința) visării până într-acolo că e în stare să însoțească sufletul unui decedat în lumile post-mortem, concluzia teologului este că aici și-a băgat dracul coada. Altă explicație nu poate avea câtă vreme conștiența sa de sine nu a fost cultivată pas cu pas, cum cultivăm o țarină, de pildă.
Învierea cea de obște are a fi confirmarea naturii nemuritoare date trupurilor noastre prin Creație. Dar, orbiți cum suntem de hainele noastre de carne, nu am putut duce conștiența în fața prototipului spiritual al acestor trupuri. Drumul acesta are a coborî prin eoni și are, așadar, a lămuri mai întâi structurile timpului pur spiritual din spatele celor ale timpului cosmo-spiritual. O treabă pe care a făcut-o Einstein pentru lumea cosmo-materială. Pentru cea pur spirituală? Lene multă. Dar e o lene ce vine din prea multe înțelegeri pe dos asupra celor mai simple lucruri comunicate în „Geneza”.
Gurile rele spun că pe la 1453, când Constantinopolul era asediat de armata turcească, iar ultimul împărat al Bizanţului, Constantin al XI-lea Paleologul (Dragases) se dădea de ceasul morţii să apere cetatea, călugării de acolo au încins o dezbatere aprinsă despre… sexul îngerilor.
Nu stiu cum de il bagati in seama pe acest vorbitor in scris care mistifica de cand e el, tot ce exista in cartile vechi si anale politice. Dictarea in scriere mincinoasa este legamantul de baza prin care traieste.
Dle Budica sunteți prea sever cu un sever băsiscofil petrovian, lasați-l in durerea lui, ăsta este irecuperabil!
Stimate d-le Ioan Buduca 1015 Articole Author,
Ce sex au ingerii?In „Ghidul complet al idiotului pentru viață după moarte”, Diane Ahlquist scrie că referirea la îngerii ca bărbat în textele religioase este „mai mult pentru scopuri de lectură mai mult decât orice „de asemenea sa spus că îngerii sunt androgini, adică nu sunt nici bărbați, nici femei. Se pare că totul este în viziunea privitorului”.Totuși, de multe ori, în picturile marilor artiști ai lumii, pe pereții bisericilor, ai catedralelor și în icoane, îngerii au organe ok. Sunt ca niște băieți (de obicei copii) dar mai întâlnim și “îngeri maturi”
Ceva nu e in regula!
Stima si consideratie,
Titlu corect. Fix pe dos, domnule Cotoi. PS. As dori sa fac o donație serioasa de hrana pentru Cotoi. Nu știți unde as putea-o expedia? M-am gândit ca cei de la Dilema Veche ar fi o optiune. Ce spuneți? Sau, poate cei de la protecția Cotoilor, zisi și Martani, cu sediul în Băneasa. Un amic îmi spune, acum, sa apelez la Blaga. Dar Blaga nu e oare ocupat cu scrisul? Cică dorește ca la anul sa participe la Festivalul ” Lucian Blaga” de la Lancram. Poate ma ajuta anal-istul Vișan. E specialist în neomarxism superficial și corectitudine politica de mătasea broaștei. Va rog, va implor nu lăsați Cotoii sa zburde liberi după Cotoaie, pardon, după pisicile aflate în calduri, tocmai acum când cei de la UE și Maciuca bătăilor nu permit sa se risipească inutil căldurile, mai corect căldură. Cu aceasta măsură suntem convinși ca va scădea rata natalității la animale și pasari, dar va creste la covizii afiliați la Internationala CCPP cu sediul la foaia de varza murata din Bruxelles. Dacă apelez, la Băsescu, oare, ma ajuta? Va mulțumesc. Semnat. Un proprietar de Cotoi de curte, prieten cu un proprietar de Cotoi de apartament, neiubitori de Cotoi cu dileme vechi reactualizate, adică ceva ciorba reîncălzita la soare ca să se nu-l supărăm pe Maciuca cu Ciuca și ciucurasi si transpirați. Dar de Băsescu, ce spuneți?
Corect: Banescu.
In afara de orice religie, am vazut aseara pe Netfliz un film olandez care se vroia comedie romantica, cu o cardioloaga care vroia sa faca un copil cu un gay, si care de doua ori au citit dintr-o revista (pentru copii?) despre cu cine ai vrea sa faci secs: cu un barbat, cu o femeie, cu un animal, sau cu un obiect? Asta e noua babylonie in care traim…
„Cuvintele sunt ființe vii” ne spune Părintele Arsenie Boca şi mare dreptate are. Ar fi meritat să medităm mai demult la această afirmație. Să presupunem că înlocuim sau putem înlocui sintagma „cuvintele” cu „îngerii”. Interesează cumva dacă sunt de sex masculin, feminin sau neutru ori dacă sunt buni sau răi? Ca să ințelegem ce înseamnă asta, am putea încerca să analizăm cuvintele sau ideile exprimate în articol şi în comentarii iar pe baza lor să deducem ce fel de oameni suntem ori am putea fi noi, cei care le-am gândit şi scris. Buni, răi, înțelepți, ignoranți sau oarecum lipsiți de ceea ce am putea numi o adevărată sau înaltă înțelepciune? Se pare că omul contemporan, numit şi modern, nu a înțeles un lucru simplu şi elementar: Cuvintele conțin în ele, inteligență, ceea ce este echivalent cu faptul că ele ar conține viață ordonată, organizată. Iată de ce ele pot fi folosite cu atâta uşurință, numai că, aruncarea lor la întâmplare este un mare păcat care produce efecte. Uneori, efecte dezastruoase. Depinde aşadar, de fiecare om în parte ce face cu inteligența aceasta astfel încât să nu conducă spre crearea de monştri în propria minte, de care să nu mai poată scăpa şi pe care să-i mai răspândească şi în lume. Dealtfel auzim frecvent expresii de genul” ce monstruozități a spus” dar lăsăm fapta să se producă trăgându-l şi pe om, ființa inteligentă, spre consecințe, precum un imbold nedesluşit spre moarte. Acum, dacă înlocuim cuvântul, cu Iisus Hristos, Adevărul, Calea şi Viața, observăm că putem ajunge exact la Înviere. Depinde de fiecare în parte, desigur căci nimeni nu sălăşluieşte în mintea nimănui mai bine decât cuvântul însuşi.
De ce il bagati in seama pe slugoiul asta traspirat al lui Basescu ? E adevarat ca l-am vazut si pe la Trinitas si m-am intrebat ce cauta pe acolo, dar necunoscute sunt caile Domnului si poate si ale lui Daniel?!
da, nu , posibil…
cit din ceea ce este este o perceptie iluzorie? ceea ce exista, exista si nu poate fi negat. ce e de facut? ai posibilitatea de a te lupta cu proprii demoni si a sari la gitul tuturor pentru ca proprii tai demoni (frici, traume) te determina la asta. doar incerci sa te justifici ca ar fi din cauza celuilalt. fals. ai traume nevindecate in interior pe care le regasesti in celalalt. deci tot ceea ce spui este de fapt despre tine si nu despre altul. si ai posibilitatea sa lasi sa fie tot ceea ce este iar tu sa intervii doar cu iubire si frumusete. schimba perspectiva, nu-i asa? identificarea cu rorulurile pe care le joci de-a lungul vietii: elev, sot, tata, ziarrist, scriitor, prieten, amant, director, salariat, crestin, ortodox, catolic, papa etc etc nu reprezinta esenta a ceea ce esti cu adevart. Rumi: „am incetat sa exist. Numai tu esti aici” Cind devii nimeni abia atunci esti cineva. Geneza? Interesanta ca lectura… Adevarta? Nici nu ma intereseaza. Dincolo de adevar este mult mai interesant. Acolo este totul extraordinar de simplu si frumos… Foarte interesenat: ce nu te lasa sa fii nimeni intr-o lume ciudatica in care fiecare vrea sa fie cineva?
O fi mai traind tascsu lu Cotoi sa vada ce panarama de om a avut si crescut la usa. A fost Prim secretar al Partidului Comunist intr-un judet. A fost ceva, nu…fata de idiotul asta care este ros de ambitii si orgolii de parvenit. Sa stea Draku’ in banca lui ca i se rasucesc parintii in morminte daca ar vedea sau ar sti ce-a ajuns…o bestie basista?!
@Zalmoxis. Nimic din tot ceea ce există nu este percepție iluzorie pentrucă nimic din tot ce există nu poate fi negat. Negată poate fi doar percepția, ceea ce înseamnă că doar ea poate îmbrăca forma iluziei. Mai departe observăm că inclusiv în forma aceasta ea totuşi există, ceea ce înseamnă că nici o iluzie nu este în totalitate iluzie ci realitate vie, în fața căreia moartea veşnică sau inexistența nu pot să stea. Deci, oricum am așeza cuvintele sau ideile, Învierea este partea intrinsecă a veşniciei şi nu moartea în forma realității sau a iluziei ei, chiar dacă aceasta pare a-i călca pe urme o vreme şi ar încerca să fie ori să devină o realitate de sine stătătoare. Viața insăşi, realitatea insăşi ni se prezintă in mod palpabil ca având un caracter veşnic, dincolo de orice iluzie de orice fel. Învierea în sens religios, poate fi considerată cea mai inaltă formă de trezire a conştiinței umane, la această înaltă realitate. Ştim că s-a întâmplat deja, în urmă cu aproape două mii de ani şi ar fi fost bine să fim perfect conştienți de ea. Că nu înțelegem nici acum, este tot o realitate numai că aceasta nu schimbă cu nimic cursul infinit al vieții veşnice. Ea merge întotdeauna înainte iar noi, fiecare în trupul, mintea şi conştiința lui, în urma ei. Că avem vârste diferite, mai mici sau mai mari, contribuții mai importante sau lipsite de orice relevanță, este adevărat dar asta e o altă discuție. În fața vieții veşnice nu stă niciunul dintre cei vii şi încă… muritori. Toți mergem în spatele ei. Acum să incercăm să schimbăm ceva! Ce anume, cum? Prin comentarii la comentarii? Este foarte greu să înțelegem ce responsabilitate uriaşă avem fiecare dintre noi pe parcursul propriei noastre vieți căci a fi cum suntem pare a fi în mod obligatoriu, unica şi suprema noastră versiune. Iar Viața ne spune că nu.
Articolul dlui Voinescu ,asa cum spune si dl.Buduca ,nu se refera la Invierea lui Iisus Hristos,ci,la ceea ce ar putea fi denumit un miracol,Balvatska spunea ca miracolele sunt aplicarea legilor Naturii etc.
Vorbind de invierea acelei fetite,articolul spune”Libertinus a pus la lucru tradiția cu încredere în puterea ei, a asociat-o propriei sale sfințenii (pe care tot din tradiție a învățat-o), împins de credința grozavă a mamei cu pruncul mort în brațe, indiscutabil produs al unei iubiri enorme.”Un fel de „discipol”,este dl Voinescu ai se remarca cuvintul”puterea”(traditiei)deci fara idoiala acestea unite cu traditia cu „putere „nu ar fi infaptuit miracolul.
Fara indoiala caderea ib Pacat a avut loc prin ispitirea sarpelui (Lucifer)dind marul Evei,Isus Christos venind sa ia pacatele omenirii asupra sa.Insa Pomul mortii al cunoasterii binelui si raului este separat de Pomul Vietii Divin,ambele fiind Creatia Divina.Dumnezeu a permis ca o frunza din Pomul cunoasterii binelui si mortii sa invieze prin forta energiilor divine emise de pe cel mai inalt grad,posibil ca sandaua provenita de la Horatus sfintul monah,sa denote ca Honoratus era Fiula lui Dumnzeu deci un Initiat si Libertinus unind credinta sa de discipol initiat cu iubirea mamei a reusit tmiracolul.
Un exemplu de asemenea miracol exista,pt.cine este interesat ,este vorba de arcul de legatura si toiagul vietii,cartea este Initierea ,Elisabeth Harch.
„Cunoaște-te pe tine însuți”este dificil de facut deoarece cunoasterea diferitelor planuri ale constiintei subconstient,constient,supraconstient nu este usoara si dif.sisteme trimit curioasul de la una la alta.In orice caz,R Steiner vorbeste de sinea spirituala- care este individualizarea Spiritului intr-o sine ,intr-un Om.Spiritul se afla in Eu,in suflet iar sufletul intre corp si spirit tras deci intre amindoua etc.Exista diferite grade,nivele si are dr.dl Buduca,Preotii ar trebui sa ajute oamenii in deslusirea acestor chestiuni ,inainte de Cadere,dupa Cadere-Isus Christos rascumparea pacatelor oamenilor prin sacrificiu si Inviere,pocainta omului,mintuirea lui ,Viata de APoi.
Personal -poate spun o prostie-cred ca se aplica Legea conservarii energiei nimic nu se pierde nimic nu se cistiga ,totul se transforma _Spiritul In materie si Materia in Spirit-dupa legi umane mai mult sau mai putin inspirate aflate sub Planul Divin si Legilor Divine.
Dupa un autor zic eu extraordinar John J.Falone, intre „Cunoasterea constiinta” asezta fata in fata cu „cnoasterea constienta” exista o diferenta uriasa.
Prima este o experieta pentadimensionala unde totalitatea tuturor corpurilor minte-energii ,care sunt chakrele zise centri minte-dirijate de chakra inimii(eterice)sunt concentrate in acelasi moment pe Frecventa Superioara , zisa de el Geniala.
Constienta este o experinta senzoriala, tridimensionala ,dar zic eu si tetradimensionala-corp astral -a evenimentelor stimlate electromagnetic,la care constienta reactioneaza cu placere-drere ,combinate de ceea ce se numeste memorie -reducind adevaratul sentiment extatic la o emotie viciata.
bineinteles sunt si alte definitii sau concepte,explicatii etc.
Eu cred ca după moarte ajungem în Disneyland. E o credință la fel de valabilă ca și asta din articol. Și la poarta ne primește Mickey Mouse.