Hanurile uitate ale Bucureștilor

Expoziția „Hanurile uitate ale Bucureștilor“, deschisă la Palatul Suțu în perioada 18 august – 29 octombrie 2023, invită publicul să descopere fascinanta poveste a unor hanuri bucureștene ridicate în secolele XVII-XIX, astăzi dispărute în mare parte.

Așezate în inima târgurilor comerciale sau în apropierea lor, acestea au impulsionat activitatea comercială și meșteșugărească datorită fluxului de mărfuri sosite de peste hotare. Spre deosebire de hanurile înșirate de-a lungul drumurilor, care serveau drept loc de popas pentru călătorii aflați în tranzit, cele din marile orașe aveau camere de închiriat, prăvălii și pivnițe pentru vânzarea și depozitarea mărfurilor. Majoritatea hanurilor bucureștene erau de formă patrulateră, având o curte interioară, iar accesul se făcea prin una sau două porți care se ferecau din interior noaptea sau în caz de diverse pericole. Zidurile masive, cu ferestre de mici dimensiuni la etaj și intrarea ferecată, erau necesare pentru asigurarea protecției mărfurilor și a negustorilor într-o perioadă în care conflictele armate, jafurile și dezastrele naturale erau frecvente. Hanurile erau prevăzute cu o serie de pivnițe adânci destinate depozitării mărfurilor, deasupra cărora se aflau prăvăliile ce aveau accesul prin curte. La etaj, se înșirau camerele de locuit, ale căror uși și ferestre erau în general orientate spre o galerie deschisă sprijinită pe stâlpi. Legătura dintre parter, etaj și curtea interioară se realiza de cele mai multe ori cu ajutorul unor scări late, lucrate din lemn. Grajdurile, șoproanele, magaziile și bucătăriile se aflau de obicei în corpuri distincte așezate în jurul curții, la distanță de spațiile destinate locuirii și comerțului.

Unele hanuri aveauîn curtea interioară o biserică unde se oficiau slujbe atât pentru locatari, cât și pentru locuitorii mahalalei din jur. În apropierea acestor lăcașuri de cult, se aflau, până la mijlocul secolului al XIX-lea, cimitirele în care erau înhumați enoriașii. Unele documente menționează numele unor astfel de persoane: „jupan Tănase Proni staroste […] va să se îngroape […] la beserica Grecilor […] unde iaste şi jupâneasa şi copiii lui“. Cercetările arheologice au confirmat existența unor morminte din secolele XVIII–XIX în interiorul zidurilor hanurilor Greci și Zlătari. Cu această ocazie au fost descoperite și numeroase monumente funerare, piese de port și podoabă, obiecte de cult și monede occidentale sau otomane.

Cutremurele și incendiile care au afectat capitala în cursul secolului al XIX-lea au avariat zidurile groase ale hanurilor, multe fiind treptat părăsite din lipsa banilor pentru reparații. Aplicarea noilor regulamente de construcții și alinieri din a doua jumătate a secolului al XIX-lea a impus proprietarilor și administratorilor vechilor hanuri obligația realizării unor modificări substanțiale ale edificilor. Lărgirea străzilor a necesitat retragerea construcțiilor pe noi aliniamente, iar influențele occidentale au dus la transformări arhitecturale. Deschiderea spațiilor comerciale a fost schimbată spre stradă prin praticarea de uși și ferestre în zidurile exterioare. Negustorii au început însă să prefere noile clădiri moderne cu magazine de mari dimensiuni la parter și cu vitrine generoase în care puteau să-și expună mărfurile. Hanurile dispar treptat în această perioadă, fiind înlocuite de imobile noi cu funcțiune mixtă, comercială și rezidențială, cu magazine la parter și apartamente de locuit la etajele superioare sau de construcții monumentale precum Banca Națională, Palatul Dacia România sau Palatul Poștelor. Cu toate acestea, o serie de edificii precum Hanul Manuc, Hanul cu Tei sau Hanul Hagi Tudorache au fost adaptate standardelor moderne și au supraviețuit până în prezent.

Cercetările arheologice realizate în centrul Bucureștiului au scos la lumină structuri de zid și materiale arheologice aparținând unor vechi hanuri precum Zlătari, Constantin Vodă, Damaris, Stavropoleos, Greci, Șerban Vodă, Sf. Gheorghe Nou, Filaret, Serafim sau hanul Verde. Ridicarea nivelului de călcare de-a lungul timpului a dus la conservarea vestigiilor sub dalele moderne de piatră pe care se circulă în prezent. Au fost astfel localizate cu precizie fundații și pivnițe, ziduri de incintă sau de compartimentare, construcții anterioare ridicării hanurilor, morminte din vechile cimitire, precum și elemente de infrastructură urbană ce completează informațiile cunoscute din documentele, planurile și însemnările din epocă.

Expoziția include o parte dintre rezultatele acestor cercetări, puse în relație cu documente din epocă, însemnări, planuri, litografii, picturi, fotografii și piese de colecție, care împreună vor introduce vizitatorul în fascinantul univers al hanurilor bucureștene. Descoperirile arheologice conturează țesutul urban din secolele XVIII-XIX, contribuind la redescoperirea unei părți importante a vechiului București.

Articol scris de Raluca Iuliana Moței, Biroul Istorie Veche și Medievală, Secția Istorie/MMB

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.