Hârtiile oficiale (28)

Moto: „Hârtiile oficiale reprezintă fundamentul neprețuitei stabilități“ (Legiuitorul universal)

Erorile în redactarea hârtiilor oficiale (continuare)

Aflând toate acestea, sperăm că v-am convins că orice greşeală de redactare a unei hârtii oficiale, oricât de mică, poate duce la un final cumplit şi că nu toate „micile greşeli” dintr-o hârtie oficială sunt identice. De pildă, cazul umilului funcţionar de la primăria din Krumpeltown (din izolata Republică Federală Umanistă Guru Guru) ne-a prezentat o victimă a unei greşeli de redactare a unei hârtii oficiale, o victimă care a fost ucisă şi nu una care şi-a pus singură capăt vieţii, asemenea celebrului savant Ramon y Lagaz, recunoscut postmortem. Şi se mai deosebeşte exemplul din Krumpeltown de celelalte două exemple prin aceea că episodul de la Krumpeltown nu s-a soldat doar cu moarte, ci şi cu ascendentul nesperat al unuia dintre actorii evenimentului.

Da, dar mai trebuie neapărat adăugat că sunt şi greşeli de redactare a unor hârtii oficiale care pot avea, în aceeaşi măsură, şi consecinţe extrem de favorabile pentru unii. Repet: pentru unii. De pildă, celebrul caz Gao Troc.

Exemplul acesta s-a născut din transcrierea greşită a unui nume foarte popular în Brakazia: Gao Trokh. La dezbaterile întotdeauna atât de aprinse şi de secrete ale Juriului Premiului Mondial pentru Ştiinţă şi Artă, distincţia anuală cea mai prestigioasă la care poate aspira un muritor, Marele Secretar a prezentat în mult aşteptata conferinţă de presă drept laureat pe Gao Troc, în loc să-l anunţe pe savantul barkazian Gao Trokh. Întâmplarea a făcut să existe şi un Gao Troc, poet speolog, desigur tot din Barkazia. Şi, chiar dacă eminentul Juriu a sesizat prompt eroarea, a înţeles că ar fi reprezentat o gafă şi mai mare să infirme ceea ce tocmai a aruncat pe piaţă. Astfel, dintr-un personaj total necunoscut, Gao Troc a ajuns o celebritate planetară: brusc, editurile au început să se bată pe poeziile lui, aceleaşi edituri care până atunci nici măcar nu i-au răspuns la ofertele sale de a fi publicat, marile universităţi ale lumii se întreceau în a găsi o fereastră în calendarul atât de plin al celebrului savant, iar oficialităţile din patria marelui personaj – şi nu numai ele – s-au grăbit să-i confere cele mai importante ordine şi decoraţii.

(Cu totul surprinzător, doar Gao Troc însuşi se întreba şi întreba mereu: „Cu ce sunt mai bune poemele mele acum decât înainte de a primi Premiului Mondial pentru Ştiinţă şi Artă? Şi cu ce sunt mai valoroase comunicările mele ştiinţifice, mai ales cele elaborate pe când nimeni nu mă lua în seamă?” Iar lumea reacţiona ca în faţa unui adevărat geniu: „Adevăratele genii se ştie că sunt extrem de modeste”.)