„Hidrocentralele mai pot genera creştere economică şi locuri de muncă”

Expertul în energie electrică şi termică Jean Constantinescu, fost preşedinte al ANRE, a declarat pentru cotidianul.ro că facilităţile hidro, menţinute în proprietatea statului, pot genera creştere economică şi multe locuri de muncă, adăugând că preţul maxim şi numărul de certificate verzi nu au fost stabilite pe baza unei analize cost-beneficiu, existând astfel riscul unei creşteri de preţ angro.

Este un moment prielnic pentru România să vândă o parte din acţiunile Hidroelectrica, CE Oltenia, Electrica şi CE Hunedoara?

Programul pe anul trecut prevedea listarea a 10-15% din acţiunile Hidroelectrica, Transgaz, Romgaz şi Nuclearelectrica. Până acum, niciun oficial nu se manifestase deschis pentru privatizarea Hidroelectrica. Şi era firesc, atâta vreme cât (a) amenajările hidro pot asigura multiple alte servicii de interes public şi (b) sunt amortizate sub aspect contabil, adică evaluate la valori derizorii. O procedură “deşteaptă” de privatizare le va duce uşor la preţuri de 10 ori mai mici decât valoarea lor reală. Menţinute în proprietatea statului, facilităţile hidro se pot dezvolta în continuare, generând creştere economică în zone cu probleme şi multe locuri de muncă.

Şi totuşi, cine şi-ar fi putut imagina că cea mai bună companie a statului este declarată în incapacitate de plată? Refinanţarea n-ar fi trebuit să constituie o problemă pentru o societate care poate să vândă anual energie şi servicii de peste 3 miliarde lei, la un profit brut de peste 1 miliard de lei. Chiar şi în condiţii de rambursări pe termen scurt de 2,6 miliarde de lei pentru credite angajate defectuos. Nu putea fi vorba nici de incapacitate de plată şi nici de ineficienţă operaţională severă.

“Politicienii nu au dorit nicicând reforma guvernanţei corporatiste de stat, fără de care reforma în energie e practic paralizată”

Atunci ce nu a mers bine?

Pur şi simplu BD (“băieţii deştepţi din energie” – n.r.) şi statul furaseră din venituri, iar astfel de contracte puteau fi reziliate şi fără recurgerea la procedura insolvenţei. S-a preferat ca, în loc de management profesionist orientat spre întărirea companiei şi a reputaţiei acesteia, să fie numit unul competent în insolvenţă, neinteresat în accesul la credite ieftine de investiţii şi nici în listare la bursă. Acesta crede că finanţarea Hidroelectrica trebuie lăsată în grija clienţilor, „pentru că traderii au acces la finanţare mai bună şi pot plăti în avans”, şi deci trebuie recompensaţi cu discount gras. Mai crede că managerii erau deja independenţi şi au iscălit fără ştiinţa politicienilor acele contracte fără marjă de renegociere a volumelor şi preţurilor. Ştiu din experienţă proprie, ca pionier al rating-ului investiţional în sectorul energiei din România, cât de greu se câştigă reputaţia de firmă, cât de mult contează aceasta pentru agenţiile internaţionale de rating şi cât de devastatoare poate fi năruirea reputaţiei. Fără rating investiţional, banii împrumutaţi sunt scumpi sau lipsesc, iar listarea la bursă, imposibilă.

Din aprilie 2012 începuse procedura de angajare a firmelor de recrutare a managementului profesionist la Hidroelectrica, Nuclearelectrica, Romgaz şi Electrica Furnizare. Hidroelectrica a fost practic scoasă din programul de reformă angajat de Guvern. Adevărul e că politicienii nu au dorit nicicând reforma guvernanţei corporatiste de stat, fără de care reforma în energie e practic paralizată. Adică, selectarea managerilor, reglementarea independenţei şi răspunderilor acestora, obligarea lor prin lege să vândă produsele şi serviciile la fel ca în achiziţiile publice. Creşterea facturii la energie nu s-a datorat unor reguli de piaţă greşite, ci absenţei reformei managementului companiilor de stat, din toată economia. De aceea, s-au compromis la noi atât întreprinderea de stat, cât şi efectele pozitive ale pieţei libere.

Ghidurile OECD recomandă guvernelor să explice rolul statului în guvernanţa corporatistă, să reglementeze politicile şi obiectivele proprietăţii de stat, conflictele de interese şi drepturile creditorilor, să aplice politici coerente de monitorizare, să acorde autonomie operaţională întreprinderilor. Studiul Băncii Mondiale din anul 2011 asupra funcţionalităţii Ministerului Economiei, din păcate nedat publicităţii de către Guvern, a concretizat aceste recomandări. Ele au fost incluse în acordurile guvernului cu FMI. Se cere reconstituirea CA-urilor şi echipelor manageriale prin atragerea profesioniştilor din domeniu, stabilirea şi publicarea de obiective, indicatori de monitorizare şi responsabilităţi manageriale clare pentru Hidroelectrica, Nuclearelectrica şi Romgaz. Mai e prevăzut şi un Cod de conduităal guvernanţei corporatiste de stat.

Cum se poate stimula creşterea eficienţei?

Eu cred că în producerea de energie pe baza combustibililor fosili, distribuţia şi furnizarea energiei, numai privatizarea companiei poate stimula la noi creşterea eficienţei. Soluţia managementului privat în aceste domenii e un cost suplimentar cu rezultate incerte, mai ales că legislaţia noastră nu separă clar responsabilităţile managerului de cele ale acţionarului. Specialiştii în materie spun că impactul pozitiv al firmelor străine apare atunci când acestea au interese majoritare în firmă, nu atunci când sunt doar simpli administratori. În condiţiile actualelor evoluţii ale pieţelor de capital, banii pentru investiţii de reconstrucţie nu pot fi asiguraţi din listarea la BVB, din obligaţiuni şi credite (negarantate de stat). Listarea şi creditarea cer timp, perioade favorabile şi rating satisfăcător, imposibil de obţinut cu actualele performanţe. Chiar şi în vremuri bune, s-ar fi pierdut câţiva ani pentru obţinerea rating-urilor finaciare necesare.

De ce investiţii are nevoie sectorul energetic românesc? De ce singurul lucru care “mişcă” este energia verde?

Potrivit estimărilor, până la sfârşitul acestui an, capacităţile de generare a energiei eoliene vor însuma o putere instalată de 3.000-3.500 MW, iar ponderea energiei verzi în producţia naţională ar putea depăşi 10%. Nu e un lucru rău, energia verde înlocuieşte de fapt cele mai ineficiente şi poluante termocentrale. Numai că la noi se poate înregistra şi o creştere de preţ angro, reală, de 3-4%, datorită aşa-zisei supracompensări. Preţul maxim şi numărul de certificate verzi nu au fost stabilite pe baza unei analize cost-beneficiu. E, deci, firesc să existe o îngrijorare publică privind impactul noilor surse asupra preţului energiei electrice.

Cum ar trebui ajutaţi şi producătorii din zona clasică care au probleme de finanţare majore, având în vedere că producătorii de energie verde au la dispoziţie din partea statului o schemă de sprijin generoasă până în 2020, în timp ce ceilalţi trebuie să suporte diverse costuri din respectarea normelor de mediu. Există în aceste condiţii o concurenţă reală, loială?

Faptul că cei care poluează trebuie să suporte costurile externe pentru protecţia mediului nu e concurenţă neloială. Dar se va ajunge la situaţia în care costul extern la termocentrale, pentru echipamentul de reţinere a noxelor şi pentru emisiile de CO2, va permite renunţarea la certificatele de sprijin pentru energia verde. Sper ca acest lucru să se întâmple cât mai curând, odată cu maturizarea tehnologiei regenerabilelor şi a pieţei de certificate de emisie.

Pentru acces la energie sigură, avem nevoie de surse cât mai diversificate şi în acelaşi timp curate. Dar ce securitate poate să asigure aşa-zisa reabilitare a unităţilor termo, trecută şi prezentă, care menţine neschimbată tehnologia de bază? Investitorii privaţi nu şi-ar fi permis să arunce atâţia bani în „reabilitări” fără viitor, ei controlează riscul tehnologic şi, în general, toate riscurile. De aceea nu investesc ei în România, unde regulile şi poziţia partenerului-stat se schimbă atât de frecvent. De aceea am ratat proiectul pentru realizarea reactoarelor 3 şi 4 de la Cernavodă, precum şi acele parteneriate încheiate pentru termocentralele Galaţi, Brăila, Borzeşti, Doiceşti ş.a.

În programul de Guvernare 2013-2016, la priorităţile pe partea de energie, sunt trecute demararea investiţiilor pentru centrala hidroelectrică Islaz, precum şi realizarea Centralei hidroelectrice de acumulare prin pompaj Tarniţa-Lăpuşteşti de către Hidroelectrica, proiecte de altfel vechi. Ce şanse sunt pentru a depăşi stadiul de proiecte pe hârtie?

CHEAP Tarniţa-Lăpuşteştieste un proiect anunţat de cel puţin 25 de ani, mai întâi pentru echilibrarea producţiei centralei electronucleare. Hidroelectrica a reluat tentativele de obţinere a creditelor prin 2003 şi apoi în 2007, pentru că proiectul a devenit şi mai necesar odată cu discuţiile pentru Cernavodă 3 & 4 şi boom-ul regenerabilelor. În condiţii normale, compania l-ar fi putut realiza singură fără dificultăţi majore. Eventual, s-ar fi putut asocia cu Transelectrica, principalul beneficiar al serviciului de sistem asigurat de Tarniţa. Dar nimic nu s-a realizat, şi nici nu se întrevede ceva atâta vreme cât acolo e un administrator judiciar ce reduce fondurile de investiţii până la valori ridicole. În afara creşterii valorii investiţiei cu peste 50% pentru Tarniţa şi de 3 ori pentru CHE Islaz, alt proiect necesar şi amânat sine die. În 2013, investiţiile au fost reduse la 120 de milioane de euro, de la 300 de milioane de euro în 2012, dar în schimb se plătesc în avans 300 de milioane de euro pentru creditori chirografari.

Ce demersuri ar trebui să facă România pentru o strategie concretă în ceea ce priveşte piaţa de energie electrică?

Concurenţa din piaţa de energie, atât cât a fost lăsată de cartelul de facto al producătorilor de stat, a obligat totuşi aceste companii să-şi îmbunătăţească performanţa. Dar profitul a lipsit sau a fost neglijabil. Consiliile de administraţie nu prea s-au arătat interesate de alocarea eficientă a resurselor. Aşa încât, întreprinderile au rămas în continuare fie o povară pentru bugetului public, cu datorii şi pierderi de miliarde de euro, fie donatori de miliarde de euro către firme particulare beneficiare de contracte preferenţiale de energie sau de servicii. Pe acest fundal, comasările de unităţi existente nu pot fi Soluţia.

Care sunt principalele vulnerabilităţi ale sistemului?

Într-o companie de stat, unităţile neperformante sunt protejate de către producătorii eficienţi şi încurajate să rămână în stadiul actual. Într-o lume din ce în ce mai competitivă, siguranţa este determinată în primul rând de eficienţă. Nu poate exista securitate atunci când randamentele generării pe bază de combustibili fosili sunt la jumătatea eficienţei instalaţiilor moderne, nivelurile de emisii sunt duble, iar fondurile pentru retehnologizare lipsesc.

Adevărata liberalizare ar trebui să ducă la concurenţă reală, preţuri corecte şi străduinţa pentru creşterea eficienţei, prin măsuri manageriale pe termen scurt sau prin investiţii cu efect mai întârziat.

În ce direcţii ar trebui să se focalizeze autorităţile române pentru revigorarea pieţei de energie electrică?

Energia electrică nu se poate nici stoca şi nici duce cu trenul, iar interconexiunile cu alte sisteme nu pot transmite mai mult de 10-15% din cererea internă. Aşadar, consumatorii sunt efectiv captivi producătorilor. Competiţia se desfăşoară predominant în cadrul naţional, şi de aceea trebuie urmăriţi acei indici de concentrare a pieţei. Dar, în ultimii ani, au fost dese încercări de compromitere a brumei de reformă implementată în sectorul energiei, prin repetate reorganizări administrative ale întreprinderilor de stat. Uneori, chiar în dispreţul regulile europene la care am aderat. Vezi doamne, producătorii nu pot deveni viabili decât dacă sunt „mixaţi”. Cu sacii în căruţă, ne facem că uităm că tocmai această reformă ne-a permis să încheiem capitolul XIV – Energie al documentelor de aderare la UE.

Revigorarea pieţei e un proces de durată, cu inerente creşteri de preţuri „de parcurs”, datorită eliminării subvenţiilor către companii şi retehnologizarii. De aceea, statul trebuie să se asigure că factura energiei rămâne suportabilă pentru toţi consumatorii. Şi are astfel de pârghii, altele decât administrarea politică a preţului, care duce la compromiterea pieţei, faliment şi insecuritate. Banii de sprijin trebuie să ajungă direct la consumator, nu prin intermediul companiilor de energie, care-i pot folosi şi în alte scopuri.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.