Aşa cum promiteam în corespondenţa precedentă de la Festivalul Internaţional al Filmului de la Valladolid, revin asupra competiţiei din capitala provinciei spaniole Castilla y Leon la ora palmaresului. Este un palmares care reflectă consecvenţa în apărarea ideii de cinema de autor, angajament care a înnobilat ediţia aniversară cu numărul 60. Această constantă declaraţie de intenţie a festivalului a fost susţinută şi de ciclul de filme Inedite. Talente ale secolului XXI conţinând pelicule nedistribuite încă în Spania semnate de regizori care au ajuns deja la o impresionată recunoaştere internaţională. Traiectoriile unor cineaşti de necontestat prestigiu a putut fi mai bine înţeleasă graţie acestor opere necunoscute din creaţia lor. La loc de onoare, printre filme semnate de Nuri Bilge Ceylan, Apichatpong Weerasethakul, Ari Folman, Thomas Vintenberg sau Paolo Sorrentino, s-a aflat şi Occident, opera prima semnată de Cristian Mungiu.
Merită insistat asupra strategiei consecvente a festivalului de a privilegia noutatea şi mesajul personal, prioritatea descoperirii asupra confirmării. Juriul condus de regizorul sârb Goran Paskaljevic a asumat aceste idei atunci când a stabilit un palmares cu relativ puţine titluri. Aşadar, islandezul Hrútar (Despre oameni şi oi), de Grimur Hákonarson, a obţinut Spicul de aur al celei de-a 60-a ediţii a Săptămânii Internaţionale de Cinema de la Valladolid şi Premiul Pilar Miró pentru debut, trofeu împărţit, ex aequo, cu realizatoarea de origine turcă Deniz Gamze Ergüven, a cărei peliculă Mustang a mai acumulat alte cinci premii: Spicul de argint, Premiul Fipresci, Premiu Publicului, Premiul Juriului Tinerilor şi Sociograph Award 2015, stabilit prin votare electronică.
Hrutar – Despre oameni şi oi, peliculă distinsă cu Premiul Spicul de Aur
Juriul şi-a motivat opţiunea privind Hrútar de Grimur Hákonarson astfel: “În aceste timpuri ale dezrădăcinării, pelicula ne aminteşte, într-un limbaj cinematografic captivant şi emoţionant, rolul vital al relaţiilor umane şi ale omului cu natura”.
Dacă filmul islandez spune povestea reconciclierii dintre doi fraţi păstori atunci când se coalizează contra autorităţilor pentru a salva o specie rară de berbeci, coproducţia franco-turcă Mustang vorbeşte emoţionant despre solidaritatea şi afecţiunea dintre cinci surori care se revoltă împotriva rigidei educaţii tradiţionale, programată să le transforme în mirese de vânzare. Câştigătoarea Spicului de argint îşi bazează originalitatea, după părerea juriului, “pe energia şi prospeţimea cu care regizoarea a reuşit să portretizeze o tânără generaţie care încearcă să rupă tradiţiile unei societăţi patriarhale pentru a-şi alege liber viitorul”. Întâmplător (sau nu) Hrútar a fost desemnată să reprezinte Islanda la Oscarul pentru film străin, în timp ce Mustang va reprezenta în aceeaşi competiţie Franţa, ţara unde trăieşte acum regizoarea Deniz Gamze Ergüven.
Şi Premiul pentru Regie confirmă impresia că Valladolid 2015 a fost o ediţie a femeilor, el revenind japonezei Naomi Kawase pentru An (O patiserie în Tokio) (coproducţie dintre Franţa, Japonia şi Germania), o delicată poveste despre solidaritatea dintre generaţii concepută ca un omagiu adresat marelui cineast Jasujiro Ozu.
Premiul pentru rol feminin a fost câştigat de britanica Charlotte Rampling pentru 45 Years (45 años) de Andrew Haigh, în timp ce Premiul pentru cel mai bun actor a revenit islandezului GunnarJónsson pentru interpretarea sensibilului supraponderal din Fúsi de Dagur Kári (coproducţie Islanda-Danemarca). Mai figurează în palmaresul competiţiei principale Tikkun de Avishai Sivan (Israel), premiat pentru Cea mai bună imagine (Shai Goldman), şi Aurora (Chile) de Rodrigo Sepúlveda, câştigător al Premiului “Miguel Delibes” pentru Cel mai bun scenariu.
Mustang a primit Spicul de Argint
Producţii spaniole se pot regăsi în secţiunea dedicată scurtmetrajelor, Spicul de aur al acestei categorii revenind filmului El adiós de Clara Roquet, “pentru sensibilitatea şi precizia cu care descrie diferenţele de clasă şi pentru opţiunea decisă în favoarea demnităţii”, după cum sună motivaţia juriului.
Spicul de argint pentru scurtmetraje a fost împărţit, ex aequo, între Café froid de Stéphanie LansaqueşiFrançois Leroy (Franţa), şi Tank (Tanc) de Raoul Servais (Belgia).
Au rămas în afara palmaresului filme semnate de regizori de mare vizibilitate internaţională, precum francezul Robert Guédiguian cu Une historie de fou, în care pledează pasionat pentru recunoaşterea genocidului împotriva armenilor comis de guvernul turc acum un secol, finlandezul Mikka Kaurismaki cu The Girl King, un portret din perspectivă feministă a reginei Christina a Suediei, sau canadiano-indiana Deepa Mehta, cu The Beeba Boys, o poveste despre o bandă de traficanţi de droguri de origine indiană amintind de peliculele cu mafioţi ale lui Martin Scorsese. Probabil că strategia regizorală, care cochetează cu convenţiile filmului de gen, nu a satisfăcut standardele de originalitate ale juriului.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.