Politicile economice și sociale anunțate de Guvern nu susțin ceea ce este acum în toată lumea și în Uniunea Europeană, ideea de relansare economică pe fondul crizei generată de pandemia Coronavirus. Cele mai recente estimări arată că indicatorii de incertitudine economică se află la cel mai ridicat nivel de după marea criză din 1929-1933.
Spre exemplu, Moody Analytics constată că intențiile firmelor de a investi sunt mult mai jos decât în timpul crizei din perioada 2007-2009. Realitatea economică din lume, și cu atât mai mult la noi, este aceea că foarte multe firme, îndeosebi cele mici și mijlocii, vor ieși din blocajul crizei fără resurse financiare, cu bilanțuri contabile tensionate (activele scăzute iar pasivul crescut) și cu o cerere dramatic de scăzută pentru produsele și serviciile lor. O recesiune lungă este extrem de periculoasă. Aceasta trebuie combătută. Comportamentul economiei pare să fie mult mai puțin predictibil. Nimeni nu știe cât de mult timp firmele vor fi confruntate cu venituri zero. Totodată lipsesc creditele mari, adică pe termen lung. Colapsul investițiilor conduce la grava scădere a PIB-ului. ”Verum esse ipsum factum” (Adevărul e ceea ce se face) spunea Giambattista Vico.
Când se preconizează doar prudente adaptări, în adevărul dinamicii economice, înseamnă că nu se face. Înseamnă ”înghețarea” economiei, și în consecință, a societății, în ceea ce a fost, în puținul prea puțin, pe care știm că l-am trăit atâta amar de vreme. Prudența ascunde incompetența, iar adaptarea, improvizația. Să crezi că poți combate grava criză economică și povara ei prin nu știu ce rectificări bugetare și inconsistente programe de ajustare fiscală e ca și cum te duci să prinzi o balenă cu o undiță. Costurile inevitabilei recesiuni în absența unei adevărate relansări economice ale României vor fi în ultimă instanță costurile unor așteptări mințite, ale unei vaste (noi) dezamăgiri. Contează desigur percepția asupra riscului asociat injecției de capital public pentru aprinderea unor motoare economice. Dar atunci când așteptările și starea de încredere a oamenilor se află la nivele atât de scăzute, riscul trebuie gândit ca și oportunitate iar nu ca un pericol.
Thomas Piketty, campionul științei economice în lupta cu inegalitatea, scria de curând: ”Urgența absolută este să luăm măsura crizei în desfășurare și să facem totul pentru a evita ceea ce poate fi cel mai rău”, și arată că, deși bilanțul (financiar) al Eurosistemului (rețeaua de bănci centrale pilotate de Banca Centrală Europeană) a crescut de la 4.692 miliarde de euro la 28 februarie la 5.395 miliarde de euro la 1 mai 2020, această injecție de 700 de miliarde nu este suficientă. Problemele structurale ale economiei reale (lipsă de investiții, creșterea incertitudinii asupra ocupării și veniturilor forței de muncă și criza stării mediului natural) sunt nerezolvate.
Este clar că ieșirea din blocajul pandemiei înseamnă să redemarăm altfel. Intervenția publică va trebui să aibă un rol central în relansarea activității economice și sprijinirea forței de muncă. Poziția ”lichidaționistă” (cum o numea un editorial din The Economist), care ar însemna să lași criza să se desfășoare până ce toate excesele speculative sunt evacuate/curățate, este categoric abandonată acum. Societatea și oamenii au drepturi pe care economia, oricât de liberă am vrea să fie, nu le mai poate ignora.
Geometria contabilității în confruntarea cu pericolul iminent al recesiunii economice nu e raționalitate, e lașitate. Acum se impune ”l’esprit de finesse”, așa cum îl definea Blaise Pascal. El joacă un rol tot mai însemnat, pe măsura ideii că scopul politicilor economice este satisfacerea echitabilă a nevoilor individuale și susținerea activă a intereselor publice. Aceasta este, în teorie, dar și în actele fundamentale, temelia Uniunii Europene. Din păcate, în România, ca și în alte țări ieșite din coșmarul lipsei de libertate și ineficienței organice a regimurilor de tip sovietic, se răspândește opinia că am ajuns, de fapt, un fel de anexe la UE. Deși datele dezvoltării economice și sociale din ultimii douăzeci de ani contrazic categoric această opinie, sentimentul de ”anexă” câștigă teren.
Într-un discurs din 1992 al președintelui Franței, Francois Mitterand, la care am avut șansa să asist, vorbind despre lărgirea Uniunii Europene spre fostele țări socialiste, el se întreba: ”Aceste țări vor fi capabile să suporte constrângerile impuse de UE fără să se piardă pe ele însele? Invazia mărfurilor și produselor care vor invada piețele lor? Încetarea oricărei industrii naționale? Deposedarea de propria personalitate, mai înainte ca să intre în posesia suveranității lor?”
Într-o discuție din același an pe care am avut-o cu Francois Mitterand, chiar cu două zile înainte de referendumul din Franța asupra Tratatului de la Maastricht, îmi spunea: ”Suveranitatea se usucă când este încremenită în formele trecutului”.
Astăzi, avem nevoie ca România să fie condusă cu un amestec deștept de geometrie și risc. Un amestec de ordine și posibil vise. Ceea ce căutăm este într-adevăr o ordine superioară. În această căutare nu e o nenorocire să ai și o emoție, un sentiment de entuziasm pentru propria țară. Este însăși rațiunea de a o iubi.
13 mai 2020
HoReCa e în România era dezvoltată, turismul se va lăsa așteptat chiar pânâ la anu în vară. Consumul de multe produse, a scăzut firmele și-au restrâns activitatatea au redus personalul sau închis de tot. Greul abia după sfârșitul stării de alertă o să se vadă, banii sunt pe terminate la multe familii. Urmează să-și arate Orban și guvernul meu [in]competențele.
O nouă stare de de urgență și izolare la domiciliu, la toamnă, devine imposibil de suportat financiar de foarte mulți. Arestul la domiciliu, dar pe cheltuiala cui?
Celebrul efect de domino se prăbușește un sau niște sectoare, toate vor veni în cădere. Oricum economia era șubredă agricultura departe de a străluci, importuri peste importuri. Prea puține produse intern sau nu ajung la consumatori, care același produa îl cumpără din import ceapă din Olanda.
Ceapă, cartofi, măștile de protecție din China, nu prea mare diferență. O să umble ca bezmeticii să aștepte de afară, ce să mai producă cineva și local. De voie sau nevoie o să ajungă la aprozarele lui Dragnea și Daea. Sau de foame.
Cred intru unul Dumnezeu, Tatal Atoţiitorul, Facatorul cerului si al pamantului, al tuturor celor vazute si nevazute.
Si intru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Nascut, Carele din Tatal S-a nascut mai inainte de toti vecii. Lumina din lumina, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, nascut nu facut; Cel de o fiinta cu Tatal, prin Carele toate s-au facut.
Carele pentru noi oamenii si pentru a noastra mantuire S-a pogorat din ceruri si S-a intrupat de la Duhul Sfant si din Maria Fecioara, si S-a facut om.
Si S-a rastignit pentru noi in zilele lui Pontiu Pilat si a patimit si S-a ingropat.
Si a inviat a treia zi, dupa Scripturi.
Si S-a suit la ceruri si sade de-a dreapta Tatalui.
Si iarasi va sa vina cu slava, sa judece vii si mortii, a Carui Imparatie nu va avea sfarsit.
Si intru Duhul Sfant, Domnul de viata facatorul, Carele de la Tatal purcede, Cela ce impreuna cu Tatal si cu fiul este inchinat si slavit, Carele a grait prin prooroci.
Intru una, sfanta, soborniceasca si apostoleasca Biserica.
Marturisesc un Botez, intru iertarea pacatelor.
Astept invierea mortilor.
Si viata veacului ce va sa fie. Amin
Nu vrem sfaturi de la un alogen care a distrus economia tarii! Du-te la Brucan si la Ana Pauker, ” spaniolule „!
Ia te uita cine vorbeste!! Dl. Roman vorbeste din propria experienta. A declarat ca industria Romaniei este un morman de fiare vechi si a distrus-o. Si uite-asa ne-a transformat in piata de desfacere a produselor altora si exportator de forta de munca.
Domnule premier….prea mult bla..bla, bre. Solutii ? Solutii concrete? Propuneti acolo 4-5 solutii sau spuneti: ” eu ader total la solutiile propuse de …..Cristian Socol,sa zicem si aratati de ce !!
Noi, creștinii ortodocși din România, nu dorim revoluții, primăveri europene sau globale.
In locul lui m-as ascunde intr-o pestera sau m-as duce departe, de rusine pentru ce i-am facut tarisoarei asteia…
Wow mare analist petrică ăsta! Nu e ăla de zicea in direct la tv ca industria româneasca e un morman de fiare vechi?Ce a mai vb. el cu Mitterand! Mitterand vorbea iar petrică asculta..pdlist,acu mare penelist..Bă ești la putere! Ai fost prim.min.! Ce faceti pt. reluarea/repornirea în forță a economiei,industriei,agriculturii României? Lasa-ne cu analizele tale de acu 30 de ani! E clar ca sinteti TOTAL DEPAȘIȚI,CĂCIULA GUVERNĂRII E IMENSĂ PT.INCOMPETENȚA VOASTRĂ! Așa cum a fost întotdeauna!
ma petre nume biblic,muritor ca toti romanii unii zic ce potrivit e epitaful=industria rromana un MORMAN de fiare vechi
Asa ca vino cum te-ndeamna cetitoriul,cu SOLOTZII. Pentru INDUSTRIA RAMASA.
Industria covrigariei,cu gaura si fara
Industria cersetoriei,inauntru si afara
Industria datului din gura,cu maseaua si caninii comasatzi.
Si fa cum zice Thomas Piketty,investeste-ti miliardul de euroi in INDUSTRIILE de mai sus.
Nu-l tine la CIORAPUL GAURIT.
hopa petrica,cand ma citesti ti.e frica.
Ce ai face tu daca ti s-ar da pe mana un miliard de miliard de eureti.
Tu ca si mine ai angaja un miliard de oameni sa numere nisipul de pe litoralul marii galbene
Daca mi-ar da alt miliard de euro tu ca si mine ai angaja alt miliard de oameni sa puna cu degetarul marea caspica in marea de azov
In sfarsit ce-ar fi daca mi-ar da al treilea miliard de miliarde?
Evident as prodeda ca tine, creier,minte smart.
Vise !!!. Petre Roman, ai fost printre „practicantii politici starine” de deposedare a Romaniei de toata avutiile si averile dobandite cu greu, probabil ai uitat sa ne spui ceva foarte important. Mitterand vorbea despre „deposedarea tarilor foste comuniste de industrie si altele „nu de iobagirea lor”, de masuri africare ale bancilor din UE in Romania si … alte masuri diferentiate in totalitate in restul UE. In mod sigur nu vorbea despre „o vasalitate coloniala a Romaniei”, practicata cu sprijinul vostru ale politicienilor corupti si vanduti pe arginti murdari strainilor.
Dragi comentatori, imi traduceti si mie, careva, ce vrea sa spuna domnul Roman?
Imi parea ca incepuse bine, incheierea/concluzia sa cu referire la ce „vise” este? N-am visat oare indeajuns la „cai verzi pe pereti”?! Sincer intreb si astept o lamurire sincera, nu la bascalue, daca binevoiti…