Baletul Operei din Lyon, condus de Yorgos Loukos, balerin şi maestru de balet născut în Grecia, cu o carieră europeană şi internaţională recunoscută, se poate spune că reflectă acum dansul internaţional în evoluţie. Companie de formaţie clasică, interesată de dansul contemporan, Baletul lyonez a abordat în ultima vreme un larg evantai al coregrafiei contemporane, de la Maguy Marin la Trisha Brown şi la Jérôme Bel, dansând, în acelaşi timp, pentru prima dată, “Concerto Barocco” de George Balanchine.
În stagiunea actuală, pe afiş au fost şi două piese de Benjamin Millepied, “un francez la New York”, cum ar putea fi numit cel care a fost dansatorul şi coregraful filmului atât de mediatizat al lui Darren Aronofsky, “Lebăda neagră”.
Dansatorii lyonezi se dovedesc antrenaţi în tehnici diferite, graţie practicii propuse de stiluri atât de diverse.
De peste 20 de ani, compania şi-a format un repertoriu important, cu 93 de piese, dintre care 48 de creaţii mondiale. Lista coregrafilor care au montat aici este impresionantă, de la “postmodernii” americani Merce Cunningham, Lucinda Childs, Bill T. Jones, Ralph Lemon, Stephen Petronio, Susan Marshall la “graficienii” mişcării, cum ar fi Jiri Kylian, Mats Ek, William Forsythe, Nacho Duato, Anne Teresa De Keersmaeker, Sasha Waltz şi până la exploratorii unor noi teritorii, care combină gestualul cu imaginea: Philippe Decouflé şi Mathilde Monnier. N-au lipsit, desigur, reprezentanţii “tânărului dans francez”: Alain Buffard, Boris Charmatz, Rachid Ouramdane, Christian Rizzo şi Catherine Diverrès.
Marea fugă, spectacol creat de Maguy Marin pentru Baletul Operei din Lyon
S-au regăsit şi tendinţe deschise teatralităţii, în “recitirea” câtorva opere de referinţă. “Cenuşăreasa” plasată într-o casă de păpuşi şi “Coppelia” cu multiplicările lui Marilyn Monroe, concepute de Maguy Marin, sau “Romeo şi Julieta” al lui Angelin Preljocaj, situat într-o ţară din estul sovietic, istorisind povestea de dragoste imposibilă între o fată aparţinând nomenclaturii şi un tânăr muncitor, sau “Spărgătorul de nuci” jucăuş al lui Dominiquin Boivin.
Curriculum-ul companiei, situată în acelaşi oraş în care “Maison de la Danse” şi “Bienala de Dans” au oferit spectatorilor tot ceea ce înseamnă dans de ieri şi de azi, este un tablou al istoriei dansului contemporan, al curentelor şi momentelor care au marcat gustul şi dinamica dansului în Franţa ultimelor decenii.
Spectacolele cu “Concerto Barocco” al lui Balanchine şi coregrafiile lui Millepied s-au constituit într-un program “american diferit”, situat nu în zona postmodernă, ci în aceea a baletului neoclasic şi a celui contemporan.
Ar părea poate hazardată alăturarea unei capodopere cum este “Concerto Barocco”, prezentat de un corp de balet feminin remarcabil şi cu două soliste de primă mână, Mariane Joly şi Julia Carnicer, şi piesele “Sarabanda” şi “This Part in Darkness” ale lui Millepied, care este pe cale să devină noul star al coregrafiei franceze. Numele lui se alătură, fără dubiu, celor ale englezilor Christopher Wheeldon şi Wayne McGregor, sau al italianului Matteo Levaggi.
“Sarabanda”, pe muzică de Bach, concentrează toată ştiinţa coregrafului în genurile clasic, contemporan şi jazz, cu interpreţii, Randy Castillo, Harris Gkekas, Franck Laizet şi Raoul Serrano Nunez, îmbrăcaţi în cămăşi în carouri şi pantaloni aproape western.
Sarabanda, coregrafie semnată de Benjamin Millepied la Lyon
“This Part in Darkness”, pe muzică de David Lang şi Max Richter, compoziţie pentru 16 dansatori, de această dată de amândouă sexele, combină dansul cu video-ul care dublează interpreţii. Este o piesă lirică, ce alternează ansamblul cu duetele, jonglând între limbajul academic şi gestualitatea postmodernă. Evoluţiile au fost apreciate de critică, în aceeaşi măsură cu coregrafiile acestui artist cu mare experienţă, care a lucrat cu dansatorii de la “New City Ballet” şi de la “American Ballet Theatre”, dar şi cu Baletul de la “Grand Théâtre” din Geneva, cu “Pacific Norwest Ballet”, cu “Het Nationale Ballet” din Olanda sau cu Baletul Operei din Paris. Şi nu trebuie uitat că a fost coregraf rezident la “Baryshnikov Arts Center” din New York. Pentru “Baryshnikov” a creat, în 2009, “Years later”, în care dialoga ironic cu propria imagine proiectată, extrasă dintr-un film de arhivă, în care apărea foarte tânăr în timpul unei repetiţii la Leningrad.
Proiectele de viitor ale lui Millepied sunt multe şi ambiţioase. Ele cuprind filme şi creaţii live, mai ales că a fost invitat deja la “Bienala de Danse” de la Lyon, ce se va desfăşura în septembrie.
Coregraful se pregăteşte, de asemenea, să-şi creeze propria companie de dans la Los Angeles, ceea ce înseamnă o luptă acerbă pentru a obţine mijloacele necesare unei asemenea întreprinderi. Pentru “L.A. Dance Project”, care începe în septembrie la “Walt Disney Concert Hall”, renumele lui va conta, evident.
This Part in Darkness, de Benjamin Millepied, alternează dansul ansamblului cu duetele
Maguy Marin, fostul copil teribil al aşa-numitului “noul dans” francez, a creat de-a lungul anilor o legătură specială cu Baletul Operei din Lyon. Două dintre creaţiile sale de mare succes, concepute pentru această companie, au fost lansate pe DVD. Mai întâi, “Cenuşăreasa”, pe muzica lui Prokofiev, întreruptă de sunetul valurilor, balet realizat în 1985, care a produs o puternică impresie în întreaga lume. Video-ul a fost realizat în 1989 şi redă excelent atmosfera meditativă şi în acelaşi timp neliniştitoare a acestei coregrafii situate într-o casă de păpuşi. Dansatorii, cu figurile acoperite de măşti din celuloid, încarnează într-o manieră îndrăzneaţă şi antiestetică temeri şi visări, dorinţe şi repulsii din universul copilăriei, în stilul cu cachet “expresionist” al coregrafului.
Al doilea balet, tot în DVD, este “Coppelia”, reelaborat de data aceasta pentru filmare, cu un scenariu cinematografic. Swanilda este un băiat furios, în care unii critici au văzut un alter ego al coregrafului, în contrast accentuat cu feminitatea Coppeliei.
Şi tot în DVD poate fi revăzut “Romeo şi Julieta” de Angelin Preljocaj, creat pentru Baletul Operei din Lyon în 1990, cu Pascale Doye şi Nicolas Dufloux în rolurile titulare.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.