O nouă lucrare dedicată Mării Negre este mai mult decât binevenită. Deși, evident, geografia a rămas aceeași de-a lungul secolelor, geopolitica Mării Negre s-a schimbat pe măsură ce istoria s-a universalizat.
Cândva, când Mediterana era centrul lumii, iar Roma prima putere globală, Marea Neagră era una dintre garanțiile de securitate și de eficiență ale ordinii imperiale romane. Nu degeaba, când puterea primei Rome a început să apună, legitimitatea și autoritatea ei s-au refugiat aproape de malurile Pontului Euxin, Bizanțul și Constantinopolul devenind a doua Romă. De aici, pentru câteva secole, basileii i-au mandatat pe barbarii carolingeni să conducă în numele lor Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană, precursorul UE de astăzi.
Când Constantinopulul a devenit Istanbul, Imperiul Otoman a încercat să facă din Marea Neagră, devenită Kara Deniz, un „lac turcesc”, tocmai întrucât controlul ei total îi garanta exercițiul puterii în Asia și Nordul Africii, sprijinindu-i totodată înaintarea spre Europa centrală, de-a lungul Dunării. Motiv pentru care cea de a treia Romă (cea a nordului rus) și-a deschis drum cu armele spre Marea Neagră. De unde, odată ajunsă, nu a mai vrut să plece.
Când împinsă de ambițiile sale geopolitice, a treia Romă, folosind atuurile poziției din Marea Neagră, a contestat autoritatea otomanilor instalați pe teritoriile celei de a doua Rome asupra strâmtorilor pontice, actorii politici care își disputau moștenirea primei Rome în vestul Europei, înțelegând că echilibrul global de putere riscă să se strice, au reacționat declanșând Războiul Crimeii. Astfel importanța continentală a Mării Negre a fost încă odată recunoscută.
Unirea Principatelor danubiene și apoi constituirea României Mari au fost sprijinite de principalii protagoniști ai geopoliticii „bătrânului continent” tocmai pentru a se crea la Marea Neagră și la gurile Dunării un stat-tampon suficient de solid, încât să nu permită nici uneia dintre marile puteri rivale din apropiere să controleze singură o regiune de o asemenea importanță strategică. În aceeași logică s-a născut, după Primul Război Mondial, și Tratatul de la Montreaux, care a reglementat tranzitul prin Bosfor și Dardanele în așa fel încât echilibrul de forțe în Marea Neagră să garanteze salvgardarea păcii și a prevalenței dreptului deopotrivă.
Statul națiune român, ca subiect și obiect al geopoliticii, în mare măsură își datorează existența vecinătății cu Marea Neagră și tot de acolo vin câteva din principalele amenințări la adresa securității sale. Iar asta nu neapărat și nu numai din partea riveranilor sau a adversarilor săi, ci și a marilor neriverani, inclusiv aliați, care vor să își proiecteze interesele acolo.
Când supremația Europei în ordinea globală a traversat Atlanticul, și, mai ales, după încetarea Războiului Rece, Marea Neagră a devenit un centru al strategiei periferice dezvoltată de puterea globală americană (sic!). Războiul Rece făcuse din Marea Neagră, prin aducerea Turciei în NATO, unul dintre câmpurile de luptă principale pe care se promova deviza strategică a pax americana referitoare la Europa: „America in, Russia out, Germany down!” Ca și după Războiul Crimeii, cel care controla Marea Neagră putea ține Rusia la porțile Europei. (Ajunse, după prăbușirea hitlerismului, pe Oder-Neisse.)
Astăzi, când deviza amintită a fost înlocuită la Berlin, după prăbușirea faimosului zid despărțitor, cu proiectul „America out, Russia down, Germany in!”, în condițiile în care între cea de a treia Romă rusă și Noul Ierusalim american se dezvoltă un raport pulsatoriu de ură și iubire, Marea Neagră este privită de strategii transatlantici ca „pântecele moale” al Rusiei neoimperiale putiniene. Ceea ce a declanșat în zonă un nimicitor „război hibrid”.
Acesta va fi, cu siguranță, amplificat de reconstrucția „drumului mătăsii”, care va îmbrățișa Marea Neagră, reconfigurându-i și redinamizându-i semnificațiile strategice. China se ridică la rangul de putere globală și, odată cu restul lumii, tremură și lumea danubiano-pontică. O lume care, prin grația Chinei, își redobândește virtuți globale.
La periferia unei strategii centrale sau în centrul unei strategii periferice, Marea Neagră reprezintă, așadar, cu caracter permanent, o miză geopolitică importantă care o definește ca pe un câmp de întâlnire și ciocnire între interesele strategice ale jucătorilor globali. Iată o imagine plină de dramatism care rezultă din cartea autorilor Radu Toma şi Dan Hazaparu și care măsoară dimensiunea excepțională a demersului lor analitic.
Incursiunea istorică, din care am parcurs aici doar o mică parte, ne atrage atenția și asupra unui alt fenomen puternic legat de titlul lucrării. Marea Neagră a fost, de-a lungul timpului, o regiune de importanță strategică pentru alții decât cei care i-au fost riverani. În mod paradoxal, această mare nu a creat marinari. Popoarele care au locuit pe malurile ei au fost în principal formate din păstori, care au stat cu spatele la mare. Acești păstori, privind în mod natural spre uscat, nu au perceput Marea Neagră ca pe un spațiu coerent cu valoare strategică unitară, ca pe o „Mare Nostrum”. (Desigur, ca puteri imperiale, Rusia și Turcia au fost nevoite să își creeze în timp o flotă, dar ele au rămas în principal puteri ale uscatului, rușii și turcii neavând harul navigației așa cum au avut, de pildă, grecii, englezii, vikingii sau spaniolii, iar, în timpurile mai recente, americanii.)
Iată de ce, riveranii au aflat că în curtea sau mai degrabă în lacul din spatele casei lor se află o comoară strategică, de la unii care nu erau riverani și care au exportat cu forța aici mai multă istorie decât riveranii au putut consuma. Cu alte cuvinte, Marea Neagră a putut fi numită „Mare Nostrum” de către puterile globale de departe, înainte de a fi percepută ca „Mare Nostrum” de micile puteri locale.
Acestea din urmă au început însă, chiar ca efect al ingurgitării unei istorii produse de alții, să simtă că aparțin unei regiuni bogate în resurse strategice de tot felul pe care sunt obligate să o gestioneze în interesul lor. „Mare Nostrum” trebuie să însemne, deci, „marea riveranilor”. Ceea ce nu este ușor de definit atât timp cât riveranii sunt astăzi și membri ai NATO și UE.
Ca și cum și așa lucrurile nu ar fi fost destul de complicate, tensionarea relațiilor dintre NATO, dominată de SUA, și UE, dominată de Germania, riscă să aducă și, de fapt, au și adus la Marea Neagră și expresii ale noii rivalități euro-americane.
Marea Neagră a ajuns proiecția, redusă la scară, a întregii drame globale contemporane. Cum se vor putea descurca riveranii stricto sensu prinși în ciocnirea riveranilor lato sensu, pentru a face din această mare descoperită de cei dintâi grație bunăvoinței opresive (sic!) a celor din urmă, autorii încearcă să ne spună sau să ne ajute să descoperim singuri. Pentru asta și nu numai le datorăm recunoștința noastră.
Prof. Dr. Adrian Severin
Normal ar fi sa vedem Marea Neagra ca o autostrada folosita pentru transport marfuri intre tarile vecine.
Bați câmpii românește, bre ciumete.. Pur și simplu trebuiesc respectate niște angajamente, niște tratate semnate intre Rusia și NATO,.Acolo sunt clar de respectat neutralitatea spațiului Mării Negre adică NATO nu are acces in zonă,. Și pe atunci deși bulgaria și romania erau in tratatul de la Varșovia, Turcia era membră NATO,.deci mare diferență nu e,.Plus e interesul fiecărei țări riverane o zonă de pace, de ape curate și sigure,.Politicul imbecil român sau ukran pricepe oare ??
In binecunoscutul sau stil elegant , cel mai valoros Ministru de Externe roman in viata a facut recenzia unei carti necesare si a explicat celor care nu vor sa traiasca degeaba ce rost are tzara noastra Romania ……
ursake mike, nu crezi ca Marea Neagra nu e pt. voi, niste amarati tolerati, urati de toti vecinii si numiti in Europa din Primul Razboi Mondial „salbaticii huni”? Daca nu stii cuvantul bun simt, vei avea ocazia sa-l inveti.
Excelentă analiza!
Moi Strul, decand ai ajuns tu ” profesor doctor „? In ce? Te-a facut unchi-tu Brucan intre doua protii de falafel? Kish mehen tuhas!
Profule, ai uitat un lucru exceptional, rolul unei Romaniei in cadrul Marii Negre, Tariceanu l-a inteles simplu, a vandut rapid „pe mai nimic” resursele naturale de petrol si gaze naturale strainilor (indiferent de natie, mita pentru el sa iasa) chiar inainte de a fi castigate la Haga, fara ca Tariceanu sa plateasca cumva in fata justitiei. Tu profule, tocmai faci parte din tagma politica care a inceput vanzarea Romaniei la pachet cu Basescu, Nastase … fara sa raspundeti vreunul in fata justitiei. Singurul care s-a impus in fata strainatatii a fost Ceausescu – nu-l laud excesiv, a avut destule rele, dar a fost singurul, VOI … niste plosnite politice care ati vandut Romania strainilor pe NIMIC lasand un popor cu „curul gol”.
Pentru cine e interesat un alt articol severin – de neratat
https://www.dcnews.ro/globalism-si-nationalism-in-alegerile-americane_796323.html
@ dios
– cedarea unei PARTI din economie a fost pretul santajului intrarii in ue si a deblocarii creditarii – acordurile psal 2000 isarescu; trebuia sa ramanem singuri in afara ue ? nastase cel putin a deturnat decizia parlamentului
– ceausescu asa de bine s-a impus ca in 89 nimeni n-a mai dat doi bani pe el, probabil marile puteri erau terorizate de imaginea geniului carpatin; eram in rand doar cu koreea de nord, cuba si zimbabwe
-cedarea unei PARTI din economie a fost pretul prostiei conducerii globaliste puse de Sorosh in Romania pentru ca tarile europene ne bagau oricum in NATO avand nevoie de teritoriu, nastase cel putin a deturnat decizia parlamentului falsificand referendumul de intrare in cocina europeana.
– ceausescu asa de bine s-a impus ca in 89 …, probabil marile puteri erau terorizate de faptul ca Romania avea o industrie foarte dezvoltata si europenii nu mai aveau piata de desfacere , ei fiind in criza de supraproductie si stagnare.
In rest dictatura Ceausista si politica bolshevica ereau un rau mostenit de la rusi si germani.
@ haha hihi
– faci confuzii grave – eu vorbeam de ue si creditare, in nato intram la madrid daca era dupa europa dar sua au decis; nastase a dus privatizarea in parlament si TOTI au votat-o, cu exceptia prm, trebuia sa ramanem afara? nu raspunzi, nu ai ce
– piata de desfacere trebuie sa aiba bani ca sa cumpere, se vede cati aveam dupa ce inflatie a fost
– in 89 exporturile noastre erau praf, cu tot cu dumping, ceausescu era disperat, ajunseseram sa creditam tari ultra-bogate ca libia si irak
– de ce nu era dictatura si la rusi sau germani, daca ei exportau modelul?
Geopolitica la Marea Neagra este intr-o evolutie permanenta iar ultimele evolutii arata cum Russia si Turcia vor fi cat de curand decidentii principali in zona aceasta. Influenta din ce in ce mai mare a capitalului turcesc in fostele tari sovietice cu origini turkmene dar si sprijinul economic si militar reciproc dintre tarile din GCC(tarile din golf) si Turcia fac din Turcia lui Erdogan o putere redutabila.
China, in expansiunea sa catre Asia centrala, are ca scop pastrarea costurilor de productie la cote foarte scazute pentru ca ei vin ca salvatori ai popoarelor sarace carora ei le vor asigura locuri de munca si un trai modern. Politica de succes, deh.
Drumurile matasii ( autostrazi si cai ferate de mare viteza) gandite si proiectate de chinezi nu contin Romania pe nici un traseu, ele trec pe la rusi prin nord si prin Turcia, Grecia , spatiul fostei Yugoslavii s.a.m.d.
Aici sunt de acord cu cei ce spun ca Olanda nu vrea portul Constanta pentru ca nu-l vor putea folosi. Poate Turcia, caci Russia n-o vad, datorita politicii oarbe de la Cotroceni, antirusesti.
Deci noi ne alegem cu campiile parjolite si fantanile otravite.
Asa se explica de ce la noi nu se construiesc autostrazi iar „guvernul meu” face proiecte de autostrazi cu bani europeni cand cerintele UE , astazi, sunt numai pentru energie VERDE. Pentru ca nici guvernul nu stie „ce se cere”.
Cine, ce cere ????!!!
@Marele Urs(aka Marele Magar Mincinos): Turcia era in NATO de cu mult inainte de 1989, deci NATO avea acces la Marea Neagra. Conventia de la Montreux limita accesul prin strimtori al navelor militare apartinind statelor neriverane dar, cu toate acestea, nave militare americane nu erau chiar o prezenta rarisima. Pe linga aceasta, FMM turce erau si sint redutabile, desi impartite intre trei teatre. Mai mult, in caz de criza, cine s-ar mai impiedica de conventii? Cum ar trebui sa arate lumea azi, e alta poveste, si, oricum, ce se intimpla in Marea Neagra nu priveste insula de uscat care este Ungaria.
@Csalas: Nu crezi ca UE cere a nu se construi autostrazi din cu totul alte motive decit zisa energie ‘verde’, care nu e altceva decit o furatura de caciula? Nici fata de Portul Constanta Olanda nu e chiar inocenta, pentru ca s-a insurubat bine in industria navala romaneasca, odinioara redutabila (pina una alta, FMM romanesti se bazeaza pe ce s-a construit inainte de 1989 – trist, foarte trist), dispunind de tot ce era necesar, de la proiectare, producere de echipamente, santiere navale, iar acum ramasa la cheremul oricui bintuie pe aici.