Marea Finală Prezidențială 2024: Ovidiu Bufnilă versus Marcel Ciolacu (3)

Cum spuneam, s-ar putea să fiu chemat de UNPR sau de USR sau poate de Dacian Cioloș sau poate de MOSSAD sau poate de CIA sau poate de ruși sau poate de marțieni sau poate de venusieni sau poate de Împăratul Japoniei sau poate de… Băi, nu mai râdeți cu gura până la urechi că nu știți voi ce-mi trece mie prin cap să întreprind astfel încât Marcel Ciolacu să rateze șansa vieții lui de a fi Președintele României în 2024. Poate mă cheamă NATO sau, cine știe, Regele din Nepal sau Marele Navigator Sideral să mă facă Președinte în 2024. Și ce, ar fi nasol? Păi în primele ore arestez Guvernul și Parlamentul. Așa că, vedeți, care aveți rude la Guvern sau în Parlamentul ăsta corupt până-n vârful urechilor, dați-le de știre s-o șteargă din țară de pe acum. Oricum îi aduc înapoi în doi timpi și trei mișcări. dar să se mai distreze până ajung eu Președinte. Așa că o să vă treziți cu o bubuială militară ce n-ați văzut voi în toată istoria României. Păi voi credeați că sunt așa, un tâmpițel, un căcăcios de scriitoraș care arde gazul la Cotidianul ca să râdă nu știu care nătărău cu gura până la urechi de cum îl mai ferchezuiesc eu pe Iohannis? Hai, băi, voi sunteți oameni serioși? V-ați învățat prost, de-a lungul anilor, vreți numai caterincă, numai gargară, panaramă, nimic serios. Voi nu vreți un cutremur ideologic așa, în toată regula! Când vorbeşti de cutremur ideologic şi de schimbare de semne, unii români o dau cotită şi ţipă ca din gură de şarpe! Anarhie! Săriţi, suntem violaţi! Vai, poliţia! Au fost siluite ideile noastre călduţe! La spânzurătoare cu uzurpatorii filozofiilor mucegăite! Aşa strigă de mii de ani românii care, atunci când vine câte un cutremur ideologic necesar, istoric, natural, cosmogonic, se sperie foarte. Şi, tocmai ei, care până atunci, când nu se trăgea cu muniţie de război, se cufuresc foarte tare. Tocmai ei care, la cenacluri, simpozioane, sesiuni de comunicări, sindrofii telectuale sau la emisiuni TV vorbeau cu dezinvoltură despre schimbarea lumii! Ha, ha, ha! Dar s-o experimenteze pe curuţul lor, cum e? E nasol, dom’le! Chiar pe bune ne schimbăm? Bibliotecile şi librăriile din România sunt pline ochi cu tot felul de cărţulii scrise de români prin simpatie, imitaţii ordinare după şuvoiul ideilor mondiale. Hoţi, imitatori, farsori în România, cu miile, ca în orice altă țară a lumii. Dar să-i pui pe scribălăii ăştia de tarabă, furăcioşi în toate cele să-şi pună capu’ la contribuţie, vai, ce perversitate domnilor plagiatori! Clisma Intelectuală Românească de care e plină bibliotecimea românească se fandoseşte, se boieşte astfel încât ăia care n-au experienţă de viață cad uşor în laţ. Idei furate cu roaba de tot felul de telectuali făcuţi la normă de Fabrica Utopic-Comunistă Românească sunt pretutindeni. Boitul la români, sport naţional. Furatul de idei, mimarea genialităţii globaliste, ha, ha, ha teatru naţional cu cupolă murdară de găinaţ de zburătoare celeste. Sigur că se sparie românul dacă-l scoţi din citadin, din obişnuit, din miturile lui. Se sparie şi poporanul de dincolo de capitală dacă îndrăzneşti să-i arăţi că ăia care se dau înaintemergători sunt de fapt nişte epigoni, nişte castraveţi muraţi! Ooooo, cum te mai scuipă poporanul telectual de provincie românească! Am trecut prin mii şi mii de situaţii când la tribună se înghesuiau golanii telectualităţii româneşti vorbindu-ne, după caz despre Europa, despre Postmodernism, despre Globalizare! Şi acum sunt pline tribunele de băieţi în pantaloni scurţi care, fugiţi de la mămica lor de acasă, juisează în capul maselor largi populare tot felul de adevăruri internaţionale, internaţionaliste sau futuriste pe care, vai, săracii de ei, nu le înţeleg deloc. E o chestie interesantă la români: cum am cunoscut noi lumea prin poveştile altora! Filtrate de creieraşele lor sălcii, fleşcăite. Am participat la zeci şi zeci de întâmplări telectualiste având ca subiect Schimbarea Lumii. Tot felul de întâmplări cu tot felul de zevzeci şi de îngâmfaţi. Când să-i întreb, făcând pe prostul şi jucând diverse roluri de la scriitoraşu provincial etern idiotizat de melancolia înserării provinciale la rebelul-fără-de-şanse, despre Schimbarea Lumii, Zicătorii de Schimbare o luau fuguţa către bufetu suedez băgându-şi în pântece haleală la greu, împiedicându-se în concepte şi idei. Mai sunt şi din ăia care, tobă de carte fiind, au scris cărţi interesante despre aşa-zisul Postmodernism Românesc, de exemplu. CARE? Că n-am avut aşa-ceva, se vede cu ochiul liber. De ce să nu recunoaştem noi, cu francheţe şi bărbăţie că am lipsit din lume atât amar de vreme? Bun. Cum încerci să devii european-sadea îţi sar în cârcă golanii telectuali din România care au ajuns, după caz, fie şefi de partide, fie miniştri culturali, fie directori de institute filozofice sau ştiinţifice sau literare, preşedinţi de filiale, primari şi aşa mai departe. Îi cunosc pe toţi. Mimează majoritatea dintre ei afilierea la Schimbarea Lumii dar nu sunt în stare să gândească o strategie de schimbare. Mimează politica înaltă dar n-au habar de politică înaltă. Apoi, la rând, vin susţinătorii acestor derbedei telectuali care au fondat edituri sau le-au cosmetizat pe alea vechi şi care se prind braţ la braţ cu telectualii lumii râzându-ne-n nas de cât sunt ei de globalizaţi. Care e contribuţia noastră la Schimbarea Lumii?! Care e obolul nostru? Să ne apucăm bărbăteşte să analizăm. Să vedem ce lucruri importante am avut noi de comunicat. Aşa că, stăm bine la golăneală. Dar în ce fel participăm noi la Schimbarea Lumii? În ce fel se iau alţii după noi? Că dintre noi, am văzut, furăcioşi, o droaie. Păi nu suntem RIDICOLI!? Şi ridicoli sunt ăia care ne dau lecţii de frică, de linişte, de ciocu’ mic! Aşa că, ăia dedaţi la spuiciune, la pâră să se ducă repejor la Organe, la Poliţie, la Servicii să ne dea pe guşă, să ne zică că suntem anarhişti şi stricători de linişte mormântală românească. Hai sifon, la turnători! Dar lasă. Vine el 2024 și v-ați ars. Vreți voi să-l votați pe Marcel Ciolacu? Mă faceți să râd. Chiar în aceste clipe, armatele mele nevăzute se mișcă prin toată România, alo, se aude domnilor generali? Montgomery, bravul, a ras o mulţime de suflete soldăţeşti britanice timp de patru zile atacând frontal Caen până ce şi-a dat seama că trebuie să-i atace pe germani pe flancuri. În anii 50, americanii n-au înţeles că luptând doar pe litoral, nu vor pune mâna pe Asia. China e diamantul reginei. Francezii au luat o bătaie soră cu moartea de la generalul Van Diap care i-a bubuit prinzându-i într-o vale, ca într-un cleşte. În Balcani, noi războaie imagologice tradiţionale au dat serioase bătăi de cap occidentalilor. Ce se întâmplă acum? ACUM Gândirea Militară se schimbă. Ameninţările la adresa Păcii şi Democraţiei în Era Complexităţii sunt multiple, simultane, conjugate. E o situaţie cu care nu ne-am mai întâlnit până acum. Unităţile mobile de luptă MEDUZA sunt cele mai sofisticate comandouri imagologice din toate timpurile. Au nişte caracteristici speciale. Luptătorii lor au grade magice şi o pregătire de luptă specială. Nu sunt luptători tradiţionali. Felul în care se vălureşte o ULM este halucinant. Nu-i poate rezista nimeni. Nici un fel de armată. Atacă şi Scufundă e menirea ULM-urilor. Codurile Secrete Tradiţionale sunt inoperante. Amenininţările, în cofă. Coming Soon. Generalul Custer a luat-o nasol peste cap pentru că a subestimat forţa de luptă a triburilor. Patton s-a păcălit şi a ratat punctul şi nu a ajuns la Berlin pentru că personalitatea lui l-a scos din cărţi în intrigile Statului Major şi a complexităţii relaţionale aliate. Napoleon a luat o sfântă de bătaie la Waterloo pentru că n-a ţinut seama de liniile de comunicaţie şi nu şi-a asigurat şi securizat sistemul informţional. Hitler a evaluat greşit situaţia din Rusia şi iarna l-a făcut praştie. Să vă mai zic? Ei, ce e cu toată generalimea, ofiţerimea asta oare? Erau Gânditori Militari Euclidieni. Ei atacau adversarul după învăţămintele lui SUN TZU sau după jocurile cu soldaţi de plumb ale lui Clausewitz. Ei, s-a schimbat schimbarea, trupeţi dragi. Acum vom ataca şi scufunda vălurit. ULM-urile vor pune serioase probleme armatelor de tip vechi. Misiunea unei ULM este cumplită şi imposibil de oprit. În momentul în care o Unitate de Luptă MEDUZA a primit misiunea, nimeni nu mai poate face nimic. ULM-urile sunt de fapt Obiecte Ficţionale extrem de periculoase şi prefigurează Războaiele din Era Complexităţii. Ele au altă filozofie şi acţionează după alte canoane războinice. Generalul Kuropatkin şi-a ucis singur o mulţime de soldaţi folosind greşit nişte laterne într-un atac pe timp de noapte. În Războiul de Secesiune nordiştii aveau lipsă 40.000 de bocanci. Aaaa, soldaţii îşi cumpărau singuri carabine cu 16 focuri pentru că armele venite din Europa erau proaste. Teutonii foloseau berbecele cu cap de fier să dărâme porţile cetăţilor sarazine. Americanii au pârjolit Dresda, au ras Hiroşima şi au aruncat napalm la greu ca să-i scoată pe ochi-oblici din papuci. Ruşii în Afganistan s-au confruntat cu o aberaţie de război de stâncă. Vestitul Che Guevarra a înţeles greşit relaţia lui cu ţăranii şi a fost ucis iar Troţky n-a mai reuşit o a doua Revoluţie din Octombrie pentru că n-a analizat la rece noua situaţie de luptă. De ce au greşit toţi aceşti militari? Pentru că au gândit greşit, în mod euclidian. Au dat fie cu capul în zidul cetăţii, fie au utilizat geometric euclidian SPAŢIUL DE LUPTĂ irosind astfel timp, resurse, energie creatoare. În Era Complexităţii, războiul s-a schimbat dintr-odată. ULM-urile vălurite şi văluritoare construiesc câmpurile de luptă care cuprind în vălurirea lor tot ce mişcă. Adversarii sunt prinşi într-un Univers Lichid şi făcuţi harcea-parcea fără prea multă vorbărie. Codurile Secrete sunt atât de secrete încât tehnicile de decriptare tradiţionale sunt inutile. Nu merge NIMIC! Nici Codul Navajo, nici Cifrul ADFGVX, nici transpoziţiile banale, nici Cifrul prin decalare, bla, bla, bla. Acum nu mai sunt valabile nici teoriile savante despre atacul frontal, nici despre atacul pe flancuri, nici despre ambuscadele copilăreşti, nici despre desantul din ziua H. O ULM acţionează într-un mod halucinant, simultan, instantaneu construind PROCESE. Toată filozofia Meduzei vorbeşte despre RELAŢII şi PROCESE. ULM-urile se vor răspândi ca ciupercile după ploaie şi vor schimba întreaga filozofie şi întreaga natură a războaielor tradiţionale. Armata de un MILION DE SOLDAŢI i-a fascinat pe Generalii din First World War. Ce fiinţă fabuloasă era MILIONUL! Dar gata, e de domeniul trecutului. PS: ce spun aici e valabil pentru multe alte domenii militare sau militarizate, sau, de exemplu, pentru războaiele comerciale, spionajul economic, noi beligeranţe specifice din Era Complexităţii. Ticăloşilor care înrobesc vecini, prieteni, rude, grupuri, popoare, naţiuni, imperii le sunt de trebuinţă oameni slabi, fără coloană vertebrală, naivi sau mincinoşi, le sunt de trebuinţă oportuniştii şi intelectualii zăpăciţi, uşor de momit. Dacă nu reuşesc să te înfrângă altfel, cei care smintesc oamenii cu mărirea lor deşartă îi decad pe aceştia fie din drepturi fie din propriile lor sentimente. Noi trebuie însă să ne batem cu noi înşine, cu prejudecăţile noastre, cu fricile noastre. Să ne batem cu decăderea care ne paşte oricând. Noi trebuie să ne batem până la capăt, orice am fi, oricine am fi, pentru adevărul nostru, pentru viaţa noastră, pentru valorile noastre. În fiecare clipă ceva ne înmoaie, ne leşină, ne plictiseşte. Mulţi dintre noi lasă armele dedându-se plăcerilor. Mulţi dintre noi mor în nenumire. Mulţi sunt înfrânţi de anonimat, de beţie, de înfrângeri, de posturi pierdute, de jocurile de noroc şi de cântecele de sirenă ale politicienilor ticăloşiţi. Mulţi dintre noi dau bir cu fugiţii sau, sastisiţi, se lasă duşi de valuri, dincolo de orizont. Dar trebuie să fie ceva magic în noi înşine care să reaprindă făclia credinţei luptătorului. Fiecare dintre noi poate deveni, brusc, insurgent. Fiecare dintre noi are dreptul de a se răzvrăti împotriva plictisului său lumesc, fiecare dintre noi poate lupta până la capăt pentru o idee, pentru el, pentru alte fiinţe, pentru un ideal. Să ne batem până la capăt fără să ne fie frică de viaţă, de vremuri, de duşmani sau de războaie, sau de şoricei! Asta e, domnule Marcel Ciolacu! Ai priceput?!

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.