Cum în cea mai mare organizație a scriitorilor se pregătește o rundă de alegeri în luna aprilie, Uniunea Scriitorilor, condusă de Nicolae Manolescu din 2005, arată încet, dar sigur reflexe din ce în ce mai nefericite.
Principalii contracandidați ai președintelui în funcție sunt atacați cu instrumente care dau de înțeles că bătaia are ca obiect și altceva decât simplele orgolii. Chiar pe site-ul oficial al Uniunii Scriitorilor lista candidaților arată în ce fel vede egalitatea de șanse în alegeri pentru candidații înscriși. Este adevărat că numele fiecărui candidat duce la programul pe care îl propune pentru instituția a cărei conducere o vizează, dar în dreptul numelui lui Nicolae Manolescu sunt și mențiuni suplimentare privind raportul legat de ultimul mandat deținut și o anexă separată, care reia, pe scurt, ce își propune criticul pentru anii următori. Cunoscutul om de litere s-ar bucura astfel pentru a doua oară de modificarea statutului Uniunii, astfel încât să poată să candideze acum pentru a patra oară la conducerea instituției.
Cine-i mai egal în țară
Filialele locale au început să primească mesaje din partea directorului de imagine a instituției cu scopul vădit de a decredibiliza activitatea principalului contracandidat al șefului său. Succesoare a Societății Scriitorilor Români înființate acum 111 ani, Uniunea Scriitorilor a căpătat un prestigiu de invidiat în timpul comunismului. „În USR, alături de membri care urmau în scris şi atitudine linia politică oficială, făceau parte scriitori care şi-au păstrat independenţa de gândire şi originalitatea creaţiei. Între cele două grupuri au existat în această perioadă tensiuni şi chiar conflicte deschise şi, deşi avea de partea sa oficialităţile, grupul fidel acestora nu şi-a impus totdeauna dominaţia. Organele de conducere ale USR au fost alese prin vot secret şi şi-au păstrat o anumită independenţă faţă de partidul unic şi statul comunist“, arată istoria oficială a organizației. După 1989, Uniunea și-a pierdut treptat din influență, de la o instituție care era obișnuită să ofere apartamente și împrumuturi scriitorilor organizația rătăcindu-se în înțelegeri dubioase cu autorități publice locale ori naționale. Pe scurt, apartenența la Uniunea Scriitorilor aduce un supliment de 50% din pensie pentru membri, pe baza unei legi din ianuarie 2006. Mica sforărie legislativă prin care intri într-o organizație ca să primești niște bani în plus la pensie a făcut instituția atractivă în primul rând pentru pensionari. De aceea, majoritatea celor aproape 2.700 de membri ai Uniunii Scriitorilor au văzut aproape ca pe o amenințare orice încercare de reformă. Acum doi ani, un grup de membri care au atras atenția asupra unei serii de disfuncționalități au fost mai întâi atacați în publicațiile Uniunii, apoi, când au încercat să se organizeze, au fost excluși din Uniune. Motivele oficiale comunicate de USR prin intermediul unei Comisii de Monitorizare, Suspendare și Excludere se bazau fie pe faptul că scriitorii sancționați au acționat în instanță conducerea Uniunii, fie pe fragmente din texte publicate de aceștia ori chiar pe replici primite pe rețele de socializare.
În afara președintelui în funcție, scriitorii pot vota începând cu 11 aprilie și pentru Dan Lungu, Ştefan Mitroi şi Simona Vasilache şi eseistul Narcis Zarnescu. Dacă e să ne luăm după intensitatea atacurilor din partea echipei lui Manolescu, primul dintre contracandidați, în ordine alfabetică, pare să aibă și cele mai multe șanse de a întrerupe reveria criticului legată de înșirarea mandatelor de președinte la infinit.
Scrisul la buget
Într-un comunicat dat publicității ieri, Dan Lungu (foto) a făcut o radiografie acidă a situației în care se găsește Uniunea Scriitorilor în prezent. Intitulat „Conducerea Uniunii Scriitorilor pune în pericol pensiile membrilor și finanțarea revistelor culturale“, documentul îi dă ocazia să recunoască scriitorului Dan Lungu că, „intrarea în cursa pentru președinția Uniunii Scriitorilor din România mi-a dat ocazia să constant cât de lipsită de transparență este această instituție. Mai știam câte ceva, dar eram departe de amploarea secretomaniei care înconjoară ca un halo mat actuala conducere restrânsă a Uniunii. Site-ul e foarte zgârcit, eufemistic vorbind, când vine vorba de documente din care să înțelegem cum a fost cheltuit bugetul în ultimii doi, cinci sau zece ani. În anii din urmă, e vorba de un buget de peste 1.500.000 de euro.“
Opacitate cu de toate
Lungu redă modul de lucru al Uniunii Scriitorilor: „Am solicitat rapoartele anuale de activitate, bilanțurile contabile, raportul anual al comisiei de cenzori, raportul pe ultimul mandat al comisiei de cenzori și alte situații din care să înțelegem cât de cât pe ce s-au dus banii. Nu am primit nimic! Nici măcar pe cele din ultima vreme. Nici măcar un refuz politicos. Asta, în condițiile în care Uniunea Scriitorilor este asociație de utilitate publică, adică trebuie să aibă documentele la vedere, iar eu nu sunt doar membru, ci și candidat. Într-o campanie cu toate cifrele în seif.
Lipsa de transparență se manifestă deopotrivă față de contribuabilul obișnuit și față de membri. Dar și mai îngrijorător este că se manifestă față de membrii Consiliului Uniunii. La cel mai recent consiliu, Raportul comisiei de cenzori a fost citit pe sărite, fără ca reprezentanții în forul de conducere să aibă în față un exemplar al raportului sau acces la acesta.
Îmi pare rău că am fost nevoit să ajung la această concluzie, dar Uniunea Scriitorilor are în acest moment cel mai opac mod de administrare a fondurilor și cea mai proastă imagine publică din istoria ei postdecembristă“.
Schema pierderii pensiei
„Vreau să trag un semnal de alarmă pentru toți membrii breslei noastre: lipsa de transparență în cheltuire banului public atrage după sine pierderea statutului de utilitate publică. Utilitatea publică e sinonimă cu transparența, nu există una fără cealaltă. În mod iresponsabil, actuala conducere pune în pericol suplimentele de pensie ale membrilor săi și finanțarea revistelor literare de către Ministerul Culturii.
Pe de altă parte, în acest moment se lucrează în Parlament la o propunere de modificare legislativă prin care uniunile de creație care nu respectă standardele de transparență a activității culturale, organizaționale și financiare să nu mai primească niciun ban de la stat.
În cel mai scurt timp, Uniunea ori va deveni transparentă, ori nu va mai primi niciun ban din fonduri publice. Sper ca prezenta conducere să nu lase cei aproape 2.700 de membri fără pensie și fără posibilitatea de a publica în reviste. Scriitorii merită mai mult!“, anunță Dan Lungu, candidat la președinția Uniunii Scriitorilor din România.
Lichele si mediocri asa pot fi catalogati!
Plesu,Patapievici,Liiceanu,Cartarescu,CPT,Dinescu sunt ceva exemple!
Nu va suparati, dar mai cumpara oarecineva maculatura lor in afara de ziua de lansare in care e „de bon ton” sa te afisezi si sa primesti eventual autograf pe cartea cumparata? Intreb si eu ca orice „consumator de literatura”. Apoi isi fac „iesirile” pe la „prostii de la tara”, care iarasi se vor inghesui sa le cumpere maculatura, clar cu gandul de a nu o citi vreodata. Fac parte si eu dintre „inghesuitori”, doar pentru ca voiam sa am semnatura „astora” pe o carte. Doar atat!
Suma e derizorie, când te gândesti la importanta Literaturii sub tavalugul globalist. Amuzant însa că Uniunea Scriitorilor din România nu foloseste unionismul în framântarile sale intern electorale. Multi contribuabili, apropo de subventiile cerute, si-ar dori cât de cât o reactie fie si sincer globalista la optiunile scriitorilor de peste Prut, care au votat simbolic Reunirea!