Prelungirea cu încă 30 de zile a stării de urgență era previzibilă și necesară pentru limitarea vitezei de răspândire a epidemiei. Însă prevederile și fundamentarea decretului prezidențial caută prin varii alegații să scoată din responabilitate funcționarii statului implicați în aplicarea dispozițiilor legale, cât și abaterile de la conduită. “ Conducătorii autorităților publice, ai celorlalte persoane juridice, precum și persoanele fizice au obligația să respecte și să aplice toate măsurile instituite prin prezentul decret, precum și cele dispuse în aplicarea acestuia”, respectiv Art. 5, nu circumscrie deloc consecințele stării de urgență gestionată prin Ordonanțe militare. Deocamdată, vedem prezumtive persoane care nu înțeleg nimic din ceea ce statuează starea de urgență, amenzi de mii de euro inadmisibile prin cuantumul lor, instituții ale statului care nu își fac datoria sub unda de șoc a unor ordine dela vârf.
Noua haină a decretării stării de urgență face inspiră la încălcarea drepturilor civile tocmai prin neclaritățile cu care jonglează și care, în mod indiscutabil, vor genera ordonanțe militare cu înalt grad de periculozitate antidemocratică. Trecerea decretului stării de urgență de la o formă simplă, impusă de pandemie, spre altceva care arată văditul camuflaj al unei puteri înclinată spre dobândirea unei autorități neconstituționale pe seama stării de urgență și ordonanțelor militare, arată platforma spre încălcarea normelor democratice în continuarea situațiilor anterioare.
Decretul stării de urgență ridică alte aspecte, constituționale, civice, morale, drepturile omului, pe care un sistem corupt, mafiot, încălcate deja, și care ar fi presupus o relaxare responsabilă. Pare destul de plauzibilă constatarea că starea de urgență, deloc gestionată sub aspect social, ascunde metamorfoza unui grup politic care apreluat puterea printr-un exercițiu de forță și șantaj. Faptul că starea de urgență și ordonanțele militare nu fac trimitere punctual la funcționarii statului care încalcă dispoziții ale legii, le-ar putea subintitula în loc de stare de urgență și ordonanțe militare în stare de dictatură și ordonanțe dictatoriale.
Klaus Iohannis în calitatea pe care o are de președinte al Republicii nu are stofă democratică, oricât se cabrează monden în fața camerelor de luat vederi. Această lipsă, cu atât mai mult în asemenea momente, este periculoasă pentru societatea românească și în ceea ce privește consecințele pe termen lung. Fără activarea omeniei și a solidarității tuturor românilor nu se poate continua în perspectiva de până acum. Președintele s-a dovedit neîntrerupt un om al altor cauze. În momente atât de dificile precum acesta, al pandemiei, umanitatea trebuie să fie caracteristica principală de acoperit.
Decretul stării de urgență a lui Klaus Iohannis nu reușește decât să arate caracterul unui stat corupt, infect și polițienesc.
Dl Vieru,daca aveti neclaritati,nu mai bine il intrebati pe domnul avocat Gheorghe Piperea,ca va lamureste el!