Statele Unite ale Americii sunt supraputerea care dă peste o cincime din produsul brut mondial, asigură drepturi și libertăți de referință, este prezentă militar pe întregul glob și dispune de acumulări și de potential de inovare greu de egalat. Este, de aceea, mai mult decât normal să ne preocupe cele ce se petrec dincolo de Ocean. Mai ales acum, când se profilează o nouă abordare a lumii la președinția SUA – neîndoielnic, o schimbare de politică, mai ales că la Casa Albă a venit alt președinte, cu altă susținere și alte vederi, într-o lume în schimbare.
Nu avem deocamdată o cale mai bună de a desluși faptele decât aceea de a observa ce declară noua administrație americană. Fiind vorba, însă, de un președinte care a participat deja la decizii, prin funcții anterioare, trecutul intră în considerare.
Declarații din timpul campaniei electorale le-aș relativiza din capul locului, căci țin și de împrejurări irepetabile. Sunt sigure, totuși, două lucruri.
Pe de o parte, în spectrul american, noul președinte, Joe Biden, se plasează în poziția unui democrat atent la instituții sau a unui republican sensibil la democratizare. El poate fi socotit democrat de centru sau, în accepțiunea de la fața locului, republican liberal. De aceea – nu doar din calcul tactic – unul dintre primele sale apeluri a fost la “politică bipartizană”. Se va vedea cât se va reuși.
Pe de altă parte, partidul democrat este mai diferențiat acum între tradiționaliști, fideli fundamentelor Statelor Unite, socializanți, reuniți în jurul unor congresmeni din Wisconsin, New York sau California, și exponenți ai minorităților rasiale și de altă natură, care vor să valorifice componenta civică și morală a democrației americane. Joe Biden își datorează alegerea tuturor acestora și se va preocupa de integrarea lor.
Avem, însă, la dispoziție, declarații menite să profileze opțiunile noii administrații. Am în vedere aici mai întâi discursul din 29 decembrie 2020, când președintele ales a ținut să contureze relația cu cealaltă supraputere a lumii actuale. „În orice problemă ce interesează relația SUA – China, a declarat Joe Biden, de la urmarea politicii externe pentru clasa mijlocie, incluzând o agendă comercială și economică ce protejează lucrătorii americani, proprietatea noastră intelectuală și mediul înconjurător, la a asigura securitatea și prosperitatea în regiunea Indo-Pacificului, la promovarea drepturilor omului, noi suntem mai puternici și mai eficienți atunci când suntem flancați de națiuni care împărtășesc viziunile noastre cu privire la viitorul lumii”. Declarația atestă, înainte de toate, preocuparea de repoziționare în raport cu cea mai mare populație activă din lume și cea mai largă piață, apelul la „aliați” și intrarea explicită în „competiția” supraputerilor, pe teme, de altfel, consacrate.
Donald Trump socotea China și Rusia drept principalii „competitori” ai Americii, acum și în viitor. Unii consilieri ai săi au luat „competitorii” drept „inamici”, încât comunicarea cu ei s-a redus. Dacă considerăm declarațiile de până acum ale lui Joe Biden, se poate spune că noua administrație va recurge la o abordare mai flexibilă, cu mai multă „gândire aplicată”, cum spunea cineva avizat.
Anthony Blinken, noul secretar de stat, a vorbit de „adversitate, competiție și cooperare” în relațiile dintre SUA și China. Pe acest ton a fost și discursul lui Joe Biden din 4 februarie 2021 la Departamentul se Stat. El a precizat că „America a revenit (is back)” și că „vom concura pe o poziție de forță (strenght) construind mai bine acasă, cooperând cu aliații și partenerii noștri, înnoind rolul nostru în instituțiile internaționale și restabilind credibilitatea și autoritatea noastră morală, multă din ea fiind pierdută”. Noul președinte a numit alianțele „cea mai mare avuție” și a precizat că America înțelege să exercite „conducere cu diplomație”, după ce a spus că „noi suntem angajați să susținem cele mai înalte standarde de integritate și răspundere, inclusivitate și diplomație”.
În orice caz, premisa pe care Richard Nixon și-o asuma în 1969 nu s-a uzat: „deoarece oamenii de pe Pământ vor pace, iar liderii lumii se tem de război, timpurile sunt de partea păcii” (John Grafton, James Daley, eds., 28 Great Inaugural Addresses. From Washington to Reagan, 2006). Așa stând lucrurile, chiar pe fondul dat de câmpul de forțe din Congres, socotesc că politica noii administrații este în construcție și că vom asista mai curând la competiție și conlucrare. O inițiativă de anvergura celei a lui Nixon-Ciu Enlai, în relația cu China, continuată de Gerald Ford în relația cu Rusia timpului, de a schimba cursul curent al istoriei, prin acorduri ale supraputerilor, este posibilă, dar deocamdată nu se întrevede. Faptul va lăsa încă loc unor tensiuni, controlabile, totuși.
Pandemia a confirmat că, în zilele noastre, fără cooperare nu se ajunge nici măcar la controlarea coronavirusului-19. La drept vorbind, nu se va putea ajunge nici la relansarea economică. Nici la rezolvarea chestiunilor de climat. Nu s-a ajuns anterior nici la oprirea terorismului, care poate reizbucni. Cu siguranță, cum Anthony Blinken a ținut să menționeze în interviul din 8 februarie 2021, nici o chestiune majoră nu se mai poate dezlega fără cooperare.
Contează însă discursul inaugural din 20 ianuarie 2021 al președintelui Joe Biden. Pentru a-i măsura semnificația, să ne amintim că tema discursurilor inaugurale ale lui Thomas Jefferson (1801, 1805) a fost să arate superioritatea Republicii și a Federației și că „interesele noastre, cu alte națiuni și indivizi, calculate în mod sănătos, vor fi întotdeauna inseparabile de datoriile noastre morale”. Că Franklin D. Roosevelt (1944) a vorbit despre „testul suprem” pe care îl are de trecut America, împreună cu aliații de atunci, și a enunțat principiul „singura cale de a avea un prieten este să fii unul”. Că John F.Kennedy (1961) a făcut temă din afirmarea valorilor Americii într-o lume schimbată și a cerut un nou angajament: “întreabă-te nu ceea ce poate face țara ta pentru tine – întreabă-te ce poți face tu pentru țara ta”. Richard Nixon (1969) a avut ca temă profilarea SUA în situația în care, “pentru prima oară după o perioadă de confruntare, intrăm într-o eră a negocierilor”. Ronald Reagan (1981) s-a concentrat asupra reducerii intruziunii statului în viața cetățenilor.
Joe Biden a plecat de la constatarea că „puține perioade în istoria națiunii noastre au fost mai provocative sau mai dificile decât cea în care ne aflăm acum”. Un virus face ravagii, America a pierdut deja din cauza lui cam atâtea vieți cât în Al Doilea Război Mondial, milioane de joburi au dispărut, sute de mii de afaceri au fost închise, „justiția rasială” are nevoie de atenție, degradarea mediului periclitează „supraviețuirea planetei”. „Inechitatea crescândă” și reemergența „extremismului politic, a supremației albe, a terorismului interior” se adaugă.
În situația dată, Joe Biden a chemat la strângerea rândurilor. Tema sa a fost regăsirea unității națiunii în condițiile democrației liberale. În tradiția de gândire ce urcă de la Thomas Jefferson și James Madison la viziunile de rezonanță universală ale lui John Dewey și John Rawls, el a reafirmat deviza „libertate și justiție pentru toți”.
Joe Biden a exprimat o convingere ce a cîștigat teren în America. “Am învățat din nou că democrația este prețioasă. Democrația este fragilă”. Dacă în America, cu durabila și solida ei democrație, s-a putut spune așa ceva, ne dăm seama cum stau lucrurile în alte locuri. În mod cert, fragilitatea democrației este, din nefericire, un adevăr tot mai actual astăzi, când, în diferite țări, tocmai din democrații s-au ridicat inși rudimentari și lipsiți de cultură, dar abuzivi, care le și desfigurează!
Noul președinte american a făcut apoi considerații și ele demne de atenție mult în afara Americii. Bunăoară, spunea el, puterea politică este greșit înțeleasă dacă este luată drept armă împotriva rivalilor. “Politica nu are nevoie să fie un foc furios ce distruge orice în calea sa. Niciun dezacord nu trebuie să devină cauză de război total. Trebuie să respingem o cultură în care faptele însele sunt manipulate și chiar manufacturate”. Apoi, noul președinte a declarat că, înainte de alte echilibrări în sistemul puterilor din stat, puterea politică are a se echilibra cu ea însăși. “Ne putem trata unul pe altul cu demnitate și respect. …Iar dacă rămânem în dezacord, așa să fie. Aceasta este democrația.”
Joe Biden a reamintit adevărul simplu că există adevăr și există minciuni. El a apelat la includerea “onoarei (Honor)” printre valorile politicii și a pus în față “binele public (the public good)”. Noul președinte a chemat la încheierea “uncivil war” și a respins repetat “demonizarea” rivalului. El a reluat crezul democratului clasic (nu împărtășesc opinia ta, dar voi lupta cu toate puterile ca tu să o poți exprima) și s-a angajat să lupte în această direcție.
Politica externă nu a ocupat spațiu mare în discursul inaugural, dar patru opțiuni sunt limpezi. “Putem face din nou America forța conducătoare pentru bine în lume” a declarat Joe Biden. “Noi vom conduce nu doar prin exemplul puterii noastre, ci prin puterea exemplului nostru. Vom fi un partener puternic și de încredere pentru pace, progres și securitate”. Primul pas al noii administrații va fi restabilirea alianțelor și angajamentelor în lume. Ea se declară preocupată să rezolve nu chestiuni de ieri, ci pe cele de azi și din viitor.
Anthony Blinken a argumentat de îndată, oarecum aristotelic, că lumea actuală resimte nevoia conducerii. Noul secretat de stat a declarat că lumea s-ar afla în fața a trei alternative – sau haosul, sau conducerea de către altcineva, sau conducerea de către SUA. Actuala administrație americană a ales deviza “America conduce (leads)”, ce înlocuiește manifest “America first” a ultimilor ani.
Primele decizii ale Casei Albe sub noua administrație au luat forma ordonanțelor executive. Ele sunt evident expresia strategiilor ce se pun în aplicare în fiecare dintre cele trei crize din zilele noastre: o strategie sanitară (în miez, o ofensivă pe direcția testării și imunizării prin vaccinare masivă), o strategie economică (în miez, o injecție financiară de aproape două mii de miliarde de dolari pentru a evita austeritatea, reorientarea cheltuielilor federale spre produsele „fabricat în America”) și o strategie justițiară (în miez, o reafirmare a valorilor fondatoare ale Americii pentru incluziunea socială a diversității crescute a cetățenilor americani). Este clar însă că Statele Unite nu vor fi guvernate cu ordonanțe – ar fi și contra Constituției democratice. Vor fi trecute legi prin Congres și se va putea evalua care este înnoirea.
Procesul decizional este evident în curs. Măsurile se vor judeca în funcție de reușite. Două fapte se impun atenției de pe acum.
Primul este acela că în cunoscuta dispută dintre „comunitarieni” și „libertarieni”, care ocupă de decenii scena americană, primii se impun acum. Ar fi, însă, din capul locului greșit ca cele două curente să fie preluate prin asimilări cu stânga și cu dreapta europeană. Rămâne întrebarea: va izbuti noul comunitarianism să redea impetuozitate Americii?
Al doilea este că odată cu noua administrație americană are loc o întoarcere a politicii de la persoane la instituții. Are loc o reangajare a instituțiilor și, cu aceasta, a procedurilor. Pentru democrație, faptul este, firește, în fond, de bun augur. Căci, așa cum se observă astăzi, după destule evoluții nefericite, nu este democrație fără instituții care funcționează și nu există instituții de acest fel fără proceduri democratice. După cum nu există proceduri democratice fără cultură cetățenească. Va izbuti America să dea tonul la o împrospătare a democrațiilor?
Cei care au memoria faptelor vor replica: tocmai „proceduralismul” a dus la soluții discutabile. Mai ales că „proceduralismul” s-a unit în ultimele decenii cu „globalismul” – o ideologie care, în fapt, trebuie din capul locului distinsă de „globalitate”, care este cadrul vieții în modernitatea actuală, și de „globalizare”, care este o politică economică. „Globalismul” este ideologia care, în numele promovării de valori, precum adevărul, libertatea, democrația, a ajuns să încurajeze nu atât aplicarea acestor valori, cât susținerea, în unele țări, a unor inși fără merite, simple instrumente ale „manipulării și manufacturării”, contrare legitimării democratice.
În Statele Unite, s-a asumat convingerea clasică după care procedura alegerilor democratice duce la alegerea celor mai vrednici și mai devotați democrației într-o societate. S-a crezut că așa este în diferite țări ce trec formal examenul democrației. Uneori, această credință a avut rezultate, dar de multe ori nu a reușit. S-a ajuns să se accepte că, dacă cineva s-a strecurat în ochii opiniei publice, ar fi deja democrat, chiar valoros. S-a ajuns să fie luați în brațe politruci elementari, procurori străini de libertăți și drepturi, plagiatori și palavragii de duzină și oportuniști de ocazie. Cum s-au petrecut lucrurile și în România de după 2005 și fără a sesiza că aceștia sunt mai corupți și mai nepregătiți decât cei pe care vor să-i disloce!
Așa cum au observat înseși analizele făcute la comandamentele armatei americane (vezi Sarah Chayes, Thieves of State. Why Corruption Threatens Global Security, W.W.Norton & Company, New York, London, 2015), Statele Unite s-au încredințat „proceduralismului”, crezând că în alte țări se întâmplă astfel încât cei aleși ar fi democrați și merită să fie parteneri – uneori parteneri exclusivi. Nu s-a mai observat că cei luați în brațe în alte țări sunt sub nivelul celor pe care aceștia din urmă îi atacă. Că tocmai cei favorizați irosesc oportunități de democratizare și fac rău națiunilor lor! Că tocmai aceștia – cum dovedește România actuală – după ce au încălcat legitimarea democratică, șubrezesc, din nepricepere și lipsa culturii, justiția, economia, educația, rețeaua socială și ceea ce a mai rămas. S-a ajuns astfel la distorsionări de situații – un fel de răni ce se închid greu.
Desigur, promovarea de valori – libertăți și drepturi ale omului, pluralism, democrație, justiție – și solidaritatea oamenilor sunt esențiale. Ele țin de democrații ce se respectă pe sine. Dar în operarea externă este nevoie de fiecare dată de analiză concretă, gata să ia act nu doar de teatralitatea ieftină a vieții, ci și de malformări, impostură, rea credință. Gata să ia act, altfel spus, de ceea ce reflecția istorică a semnalat – viclenii ale istoriei, abilități malefice și carențe ale naturii umane. Și care dau și astăzi grupuri și inși lipsiți de merite și străini de valori, care profită pentru a promova interese deloc generale.
Reflecțiile din discursul de pe tribuna Capitoliului trimit la a gândi până la capăt situația democrației în lume. Se observă tot mai bine că democrația întâmpină o dificultate care vine dinăuntrul ei. Este prea mare puterea permisă unor funcții, iar o asemenea putere, obținută de fapt prin abuzuri, ajunge să distrugă. Să distrugă, în locurile în care trăim, ceea ce s-a agonisit după 1990, în materie de “stat de drept democratic”!
Constituționaliștii americani au vorbit cu perspicacitate de “președinții africane”. Este vorba de acele președinții de oriunde în care cel care ajunge la decizie transformă justiția, procuratura, serviciile secrete în instrumente și desfigurează cu ele instituțiile democrației. Iar atunci când o asemenea “președinție” invocă un “proceduralism” aparent și se acoperă cu un “globalism” orb la consecințe, ies distrugeri, cum se și vede, pe scară mare.
Lumea este diferită și de ceea ce era acum patru ani. Cum am argumentat în Ordinea viitoare a lumii (2017), trăim într-o lume aflată sub impactul geometriei variabile a supraputerilor, cu dinamica ei. Supraputerile economice, militare, politice și culturale, mă gândesc la SUA, China, Uniunea Europeană, Rusia, dar și supraputeri în urcare, cum sunt Germania și Marea Britanie, și puteri emergente, de exemplu, Turcia și Polonia, au o greutate specifică în decizii. Iar crizele existente cer până la urmă noi abordări. Foarte probabil, noi în raport cu toate care au fost.
Noi abordari din partea unui senil, slabe sanse pentru asteptarile americanilor si ale intregii lumi.
Place sau nu, secolul XXi va apartine Chinei, iar Romania se indeparteaza de propriul viitor!
asta nu este presedintele statelor unite. sunteti intr-o profunda eroare. asta este un senil papusat de elita mondiala pentru a ne extermina pe toti – 6 mialiarde vor sa ucida pana in 2030, altfel „planul digital” al omului microcipat si robotizat nu are cum sa reuseasca. vor incepe un teribil razboi. cu adevarat.
Un articol erudit, al unui cunoscător, despre o situație deloc simplă, ce se poate complica. Foarte bine văzută complexitatea viitorului.
De acord cu dvs., d-le profesor, cu mentiunea ca politica SUA este, cam demult as spune eu, una a ”dublei masuri”. E suficient sa comparam ce spune Biden acum in America si ce a facut in trecut la Bucuresti.
Statele Unite ale Americii [sunt] supraputerea – corectura [NU MAI SUNT], in prezent …
care [dă] peste o cincime din produsul brut mondial – corectura [PRIMESC de la altii] …
[asigură] drepturi și libertăți de referință – corectura [NU MAI ASIGURA] == o dictatura doar …
[este] prezentă militar pe întregul globul – corectura [NU MAI SUNT], ex.acest razboi biologic …
și [dispune] de acumulări și de potential de inovare greu de egalat – corectura [NU MAI DISPUNE] de P4, de nave cosmice , de …
Fuse-si taica, cat ai fost… o data ca’n povesti … mortul de la groapa nu se mai dezgroapa …
Comentariu plin de locuri comune ce evita sa analizeze războiul financiar pe care SUA îl duc împotriva întregii planete începând cu data de 25 August 1971.
Ciugu-lugu, bla-bla-bla,.Eroi au fost, eroi sunt incă,.. de duc găleata cu apă cu mâinile la spate,.și nu in dinți,.Deci ce puii mei să zici, altceva de și-a găsit și ăsta fraierii,.
@Safe: referitor la postarea ta „Aprob! Aprob pozitiv!”(Secretul lui Bachus):))
Eu crede ca romanii nu au fost pregatiti sa primeasca democratia nici in decembrie 1989, nu sunt pregatiti nici astazi!
In alta ordine de idei, nu poti sa fii atat de prost in galeata democratica numita Romania incat sa iti interzici singur ,in calitate de argat fidel, sa faci afaceri cu cea mai mare natiune industriala a lumii, de la care poti cumpara tehnologie de ultima generatie!
Plus ca natiunea chineza te-a ajutat, istoric vorbind,in clipe grele, fata de ocupantul sovietic !
Mexicul, care este 50% SUA si vecinul cel mai serviabil, importa si utilizeaza vaccinurile chineze, dau un exemplu!
Comertul nu trebuie deturnat de politica, probabil Iohannis intelege mai greu!
Iar te bagi singur în seamă cu inepții, băi neos. Așa se poate specula pe orice – de ce nu de la Lincoln, de la Pear Harbour, de la criza cubaneză, etc.? A gândi la întâmplare este cel mai ușor lucru. Îmi dau seama că ești de acord, căci tot timpul o faci.
Ia citește atent discuția despre democrație din articol! Cea despre conceptele cheie! Cea despre globalism! cea despre cine sunt protejații globalismului! Etc. Acestea sunt teme de oamen i serioși, tratate serios. Ai scris ceva undeva despre – ca să nu omitem ceva important? Așa se poate spune că la tine nu sunt locuri comune, ci simple ieșiri în decor ca să te afli și tu la subsol și să pontezi ziua. Trist obicei v-ați făcut în țară. Mediocru, băiete, mediocru cât se poate!
‘Statele Unite ale Americii … asigură drepturi și libertăți de referință’….
Fie omiteti, fie nu stiti cu se ocupa acum Joe Robinet si camarila sa: indepartarea din media a jurnalistilor incomozi sau pro Trump, desfiintarea unor posturi de televziune, jihadul impotriva cetatenilor care au votat cu Trump, crearea de lagare pentru reeducare,propuneri de eliminare fizica cu drone a celor recalcitranti, etc
Reintoarcere la perioada McCarty si FBI-ul lui J.E. Hoover, cautarea de noi tinte de razboi…
Când ajungi la putere în asemenea mod, prin niște alegeri trucate de o manieră ce nu credeam să poată avea loc într-o țară ce se pretinde first , cu malversațiuni ce au oripilat întreaga Lume , orice declarații de acest fel par caraghioase și lipsite de credibilitate !
De altfel ca și cei care le fac, începând cu bietul Robinet și toată șleahta lui de impostori și delicvenți nu doar politic ci și penal !
În America s-a deschis o cutie, mai periculoasă decât cea a Pandorei, iar urmările vor fi din cele mai dezastruoase, fie pentru Țară, dacă vor rezista democrații, fie pentru actuala clică așa zis democratică, dacă va rezista Trump !
Istoria Creșterii și Descreșterii Imperiului … American …
a la D. Cantemir 1714 – 1716 …
semnat: muschetarul roman
Vorbele si deciziile Nataraului ( nici nu au trecut macar 30 de zile)
1. Tratatul USMCA -mai precis tratat intre US Mexico si Canada -desfintat conducta de petrol cu pierderea de
aprox. 60.000 de joburi. Acest tratat aducea CANADEI 90 de miliarde anual.Scopul de a importa din Saudy
Arabia + lobby for Bideu 50 de milioane CASH /anual.
2. Biata Franta crede ca acest derbedeu care a conditionat demisia procurorului general al Ucrainei, acest
bolnav mintal va plati FRANTEI 2 Trilioane de $ pentru ,,INCALZIREA GLOBALA„. Eu as putea crede daca
impostorul fura jumatate din $ .
Nu ma bucura de niciun fel ca SUA sint conduse (pe gardul vopsit) de un dment retard.
Ma infurie lipsa de pariotism a celor care ne pot scapa inainte de vreme de tradatorul arogant, imbecil si antiroman Ionanis ! Rusine lasilor !
Se vopseste gardul, pentru a nu se vedea leopardul! :)))))))
In ultimii 30 de ani America a implementat, oriunde s-a putut, politica africana, si a favorizat schimbarea culturii prin introducerea surogatului, a corupt istoria, a corupt justitia, economia, educatia, au corupt ideea de societate civila, ideea comunicarii libere. Asta au facut si la ei acasa. Au corupt tot! Iar acum o emanatie a coruptiei, Biden, inconjurat de alti corupti, se prezinta ca novatori/restauratori a ideilor democratiei
Clar Trump i-a bagat pe globalisti in perfuzii!
Iar ceea ce se intampla acum in plan real, nu are nicio treaba cu democratia.
Leprele astea bolsevice, au intoxicat intreaga planeta. De aceea se si vorbeste despre factorul de risc ecologic. Fiind un act ce mascheaza coruptia prin introducerea unei psihoze sociale. La fel precum Conv, coruperea politicienilor, coruperea justitiei, a educatiei, etc., etc.
Doar propaganda marxist-globalista!
– „America first”, „America is back”, aceeaşi Mărie, cu altă pălărie
– Istoria arata ca ierarhiile in lume s-au schimbat continuu, ceea ce contrazice pretentia si teza ca una din marile puteri sa conduca …for ever. Sper sa zambiti, daca ati auzit de autor… „dezvoltarea inegala si in salturi a marilor puteri…lupta pentru impartirea lumii…”
Fapte indelung comentate, dar fara concluzii ferme. Redau doar opinii :
– „imperiul” american este in declin, China se ridica vertiginos si amenintator pentru starea actuala
– „occidentul” nu este unit, iar noua Administratie ar vrea sa restabileasca aliante imperios necesare
– UE (Germania!) are, insa, viziuni si interese nu tocmai usor de coordonat cu cele americane
– Anglia, cu orgoliu de sec 19, are un viitor dificil pentru un numar de ani
– Asia, luata pe bucati, e un pic in cumpana : economic cu China, militar cu SUA
– China si Rusia vad ca nici noua Administratie nu se arata dispusa la colaborari, ba tonul a rams stil Trump (colaborari, evident, in intelesul limbilor rusa si chineza al cuvantului) Drept pentru care, vedeti pozitiile de forta cu care pun capat tulburarilor din Hong Kong si a celor „navalnice”, care produceau satisfactii si sperante la Washington. Si, nu in ultimul rand, atat China cat si Rusia cunosc bine „perinita” practicata de SUA, in care un dansator a stat pe margine o vreme. Xie si Putin par sa stie bine istorie, dar si geopolitica.
Cred, asemenea multora, ca omenirea trece prin serioase miscari tectonice, dar ceva vreme va ramane multipolara, cu pretentii de leadership nerecunoscute.
Ce face tarisoara noastra ? S-ar parea ca ramanem la cunoscuta deviza „Pleacă-ai noștri, vin ai noștri!” si rugaciunea “Doamnhe, ocroteste-i pe români !” Unii, mici ca noi, in interes national de ordin economico-financiar, comercial, subliniez nu strategic, nu ezita sa exploateze cai multiple. Noi le respingem „cu coada pe sus” si cu „băţu-n gard”.
“În situația dată, Joe Biden a chemat la strângerea rândurilor.” Ne amintește de: Nu sta pe gânduri / Intră în rânduri. Hei rup! Hei rup! (Rup adversarul) Suim, suim / O lume nouă să construim. Și dacă vă amintiți Stalin a promis regimuri democratice în lumea care se reconstruia după război în zona dată spre influența URSS. Și așa sau și numit regimuri “de democrație populară” fiind cu alegeri, cu urne su deputați. Nu tot așa se definesc “popularii europeni” și nu tot dictatorial acționează în zile noastre? (vezi Referendum demitere Băsescu)
“ Bunăoară, spunea el, puterea politică este greșit înțeleasă dacă este luată drept armă împotriva rivalilor” După ce se întâmplă în prezent în Senatul USA cu “constituționalitatea” procesului contra președintelui Donald Tramp la trei săptămâni de la expirarea mandatului dovedește caracterul și sinceritatea președintelui Biden. Sau vreți să spuneți ca în USA este democrație pe bune și președintele Biden nu are nici o influență asupra Senatului dominat de democrați.
Din discursurile celor mai feroce dictatori se piate face un colaj de afirmații scoase din context care să-l prezinte ca un om bun, suflet mare, disponibilitate spre dialog, spre evitarea confruntării , dragoste de țară, de oameni, efort neobosit pentru bine națiunii a omenirii etc…
Au reaparut „aparatorii” autorului articolului, cu deja arhicunoscutele contraargumente intelectuale de… mahala psihologica…
Emile, să nu confundăm relatări de situații cu interpretări și, cu atît mai mult, cu adeziuni. Să fim lucizi, domnul Andrei Marga, citit în ce a scris, a evocat situația și a făcut temă din pericolul unui globalism respins și în armata americană. Nici generalilor nu le convine să susțină clowni ai democrației, precum sibianul nostru. Se vede bine valoarea inșilor – să fim clari și americaii o văd. Dacă fac ceva, este altă discuție.
Nu știu cine a apărut sau nu a apărut? Neoase! Nu este treaba mea. Dar tu, neos, ce ești, de fapt? O nulitate care se bagă în ce habar nu are și te ascunzi după ce fac sau nu fac alții. Unde ai scris ceva de Doamne ajută? Unde ceva cultură, ceva idei, ceva cugetare? Nix! Mahala este și ce faci – vrei să manipulezi cu falsuri, falsul tău prim fiind impresia ta despre tine. Așa că lasă oamnii să gîndească cu capul propriu. Nu-i nevoie de lectura ta a articolelor, de altfel excelente. Bieți servitori în epoca libertăților! Cam acolo s-a ajuns și cu tine.
O viața frumoasa nu este inferioară vreunui opus (lat.).
Iatü aici pata de pe obrazul Americii pe care au pus-o Biden cu ai lui :
https://www.activenews.ro/stiri/TRUMP-sub-IMPEACHMENT-ZIUA-1.-Ofiteri-de-informatii-pro-Trump-au-dat-publicitatii-dovezile-prin-care-a-fost-furat-presedintele-Americii-la-alegerile-din-noiembrie-2020.-Rusia-Iran-si-China-implicate-in-lovitura-de-stat-pentru-instalarea-lui-Biden-165159
De fapt , eu scriu cite un articol ca sa nu-mi ies din mina de tot , sa-si mai aduca aminte de mine cineva … ca nu prea recitesc ce scriu ! Altfel o duc bine , am trei pensii babane (fost ministru , fost parlamentar si ce-oi mai fost ) , mai pica cite ceva , nu ma pling ! Ma supara nesimtiti de Johanis si Orban care vor sa taie pensiile speciale , cumulul de pensii . Dar nu le merge .
Yes, Neos, doar că dacă apucă un prost la dicționarul de maxime – ce, se știe, are răspuns la orice – nu mai ai încheiere cu el. Pierzi vremea, căci pe prost nimic nu-l clintește din prostie. Așa că recomand celor de la comentarii să te lase cu tine însuți. Prea mare zaraua pentru nimic.
Înțeleg, Babo comunistă, că trebuie să justifici misiunea, dar o dai în bară. O dai acolo căci și dacă milioane de oameni cer pensii conform legilor au dreptate. Sunt legile iscălite de iubiții tăi conducători, joiannis, ludy orban etc. O mai dai și fiindcă nimeni nu scrie pentru beneficiu personal – nu ai cum proba așa mizerie. Este în capul tău. Poate că doar te demaști! O dai și pentru că articolele autorului nu au nevoie de ceva să le aducă în atenție, căci sunt preluate imediat de foarte multe siteuri. Ele răspund nevoilor din România de azi. O dai căci nu sunt pensii speciale de ministru și din cîte știu autorul nu a fost parlamentar etc. Este vulgară de tot tehnica de a minți ca să faci cititorii să se revolte pe pensii care nu există. La minciuni se revoltă doar cei de nivelul tău.
„Dictionarul de maxime”…
Mica rectificare: nu 25 august, ci 15 august 1971, data la care SUA au renuntat la acoperirea in aur a dolarului, convenita cu ocazia acordului de la Bretton Woods din anul 1944. Au parasit in mod unilateral acest acord. Dolarul fiind valuta de rezerva bancara mondiala, tiparirea de fiat money a creat inflatie in SUA si pe toata planeta.
Asa cum americanii pot cumpara, inca, aproape tot ce vor pe aceasta planeta cu fiat money, se apropie si ziua prabusirii dolarului ca moneda de rezerva bancara mondiala,cu consecinta ca strainii vor cumpara bogatia americana tocmai cu acesti dolari devalorizati…
Marile averi nu sunt taxate in timp ce complexul militaro-industrial este abonat la comenzi uriase din partea guvernului american. REZULTA UN DEFICIT BUGETAR ASTRONOMIC. Se apropie ziua platii: https://internationalman.com/articles/is-the-us-dollar-headed-for-an-inflationary-or-deflationary-collapse/
Ne-ai lămurit acum, tovarășe neos. Luăm trei noțiuni de contabil, mai găsim pe site un articol care bate unde ne este ținta, că doar lumea-i mare, și explicăm cu orice aproape orice. Nu vezi că nu are nici o noimă – nu este nici explicație, nu are legătură cu subiectul? Cred că domnul Marga l-a circumscris simplu- noua președinție a SUA. Cu cugetarea matale se poate discuta și despre mașinile de la Casa Albă, și datoria de stat și organizarea poliției și totul de pe lume.
Oricum, îți spun ca economist: ce spui e de mult fumat!
Propun redacției Cotidianului să creeze și rubrica: Comentarii alături de subiect.
Domnule profesor Marga, Trump a scapat de puscarie si de umilinta, are pensie de fost presedinte si poate sa isi faca propriul partid si sa candidezeze din nou la presedentie. Pe mine nu ma preocupa problema SUA ci problema lumii care a devenit desueta in ultimii 30 de ani! Cand impostori si hoti, violatori si teroristi se perinda la sefia statelor lumii, ceea ce ma preocupa e faptul daca pot sa mamo moarte de crestin , nu una de… cretin! In rest, profesorii si istoricii americani gandesc mult mai profund decat aceasta analiza a dvs. care are darul sa ne sperie …nepotii! Sa-mi iertati vorbele din comentariu, insa eu fac o paralela intre ceea ce scrieti dvs. despre SUA si ceea ce scriu profesorii si istoricii americani despre tara lor.(mai citesc din cand in cand si pe altii!) Cateodata imi amintesc de profesorul Ioan Hurdubetiu care a scris Istoria Suediei , printre altele. Dar nu a facut comentarii despre istoria moderna a Romaniei! Doar de cea antica! Se petrecea asta prin anii ’70 cand l-am cunoscut!
Un „economist” fără contraargumente economice invoca excepția nepertinentei…
Unicul contraargument: „e demult fumat””…
Da, multe fumuri și lipsa de cinste intelectuala…
Tovarășe, sa ii spuneti celui care a fost membru PCR. Eu n-am fost.
Nu știu ce va zice domnul profesor Marga. Bănuiesc că nu se bagă în comentarii.Dar, apropos de ce spune mai sus domnul Socolovici, aș zice că este nevoie de lucruri precise. Aici nu este articol pentru sau contra Trump, ci de analiză, cum arată titlul. Trump nu a scăpat de procese, democrații americani au anunțat altele, dar Senatul l-a exonerat. Ceea ce este bine, spun eu. Trump nu are nevoie de pensie de președinte, nu a avut nici salar – primul președinte în istorie care a renunțat. Poți face multe paralele, dar între fructe, nu între mere și cartofi. Analize ca cea făcută de domnul Marga sunt multe în America – informate, la obiect, profesionale. Nu este analiză de partid, ci obiectivă. În care se citează – citiți articolul – opinii americane care ar trebui cunoscute.
În rest este confuz ce spune domnul Socolovici: în istorie – aici fiind profesia mea – după modern vine contemporan, nu altceva. De ce deranjează observația că România actuală este o democrație derapată? Este numai adevărul spus elegant. Domnul Socolovici vorbește de impostori. Nu cumva și România este azi pe mâna lor?
Cel mai bun mod de a raspunde unui prost , mai ales prostului pretios , este ignorarea lui . Il ocolesti asa cum ocolesti o balega de vaca , pe un drum prafuit de tara . Contrar , ii dai energie si nu mai scapi de prost !
Da, Babo comunistă, ai în cap numai comunisme. Crezi că toți sunt ca tine. Iau în seamă recomandarea ta – te voi ocoli precum pe un prost, așa cum zici – ca o balegă de vacă. Chiar așa, te ții că nu se mai scapă de prostul care ești.
Ai în cap numai comunisme, Babo comunistă. În 1953 bunicul meu era atacat tot de inși ca tine că este burghez. Acum inși ca tine atacă doar invers. Cu aceeași minte slabă. Crezi că toți sunt ca tine. Iau în seamă recomandarea ta – te voi ocoli precum pe un prost, așa cum zici – ca pe o balegă de vacă. Chiar așa, te ții că nu se mai scapă de prostul care ești.
Tovarăș poate fi și prea onorant, nene Neos. Mulți nu au fost membrii pcr căci erau fără valoare. Atât! Ar fi bine să te ridici la nivelul unui tovarăș de idei, de competență, de moralitate. Nu o faci, ci te chinui cu precaritatea pregătirii, ca să te dai altceva. Păcălești, poate, pe unii, dar pe mine nu. Ce am spus este chiar așa. Bretton Woods s-a răsdiscutat. Nu-mi cheltui energiile cu mata, căci este degeaba, cum se vede. Te bagi în discuții care te depășesc. Nu ai altceva mai bun de făcut? Decât comentarii pe lângă subiect sunt lucruri mai frumoase în viață.
„Vom concura pe o poziție de forță (strenght)”. „Strengh”, @Andrei, nu „strenght”. Si-n rest, „Much Ado About Nothing”, pe de-o parte, lovituri de stat si genocide (pe care nu le pomenesti, din partea indivizilor, Robinette-Obama, inclusiv), pe de alta.