Ne aflăm în plin scandal al interceptărilor. E un megascandal de fapt. Sunt implicate forţe determinante care operează în societatea românească. Clanuri puternice, reţele, instituţii. Legate de acestea orgolii, resurse nemăsurate, poziţii, cariere. E ca în Războiul lumilor, scandalul pare să aibă dimensiuni galactice, dacă te uiţi la importanţa celor implicaţi şi mai ales la mizele puse-n joc. Pare că nu lipseşte nimeni din această confruntare.
În esenţă avem de a face cu o luptă foarte, foarte tăioasă pentru putere. Se ştie, cine deţine informaţia deţine controlul, adică puterea. Francis Bacon, un filosof englez, a spus “informaţia înseamnă putere”. Nimic nou în această poveste. Doar furia conflictului e nouă, faptul că s-a declanşat o luptă deschisă, că fronturile brusc s-au redefinit la vedere. Înainte aceste lupte erau subterane, mocneau. Acum ostilităţăile s-au declanşat şi nimeni nu poate nega interesele care îşi dispută întâietatea, cum se manifestă ele şi cine sunt protagoniştii.
Câmpul de bătălie – interceptările. De mai multă vreme ele sunt o resursă importantă în distribuirea puterii în România. Cine are serviciile de partea lui face jocurile. De obicei ele îşi împart simpatiile şi sprijinul. Ele sunt cea mai importantă resursă a puterii – cel puţin în anumite momente, atunci când partidele, instituţiile statului sunt slăbite de diverse conflicte şi interese specifice. Faţă de alte ţări, România alocă proporţional bugete prea mari pentru resursele sale acestor servicii. Personalul lor este prea numeros. Numărul interceptărilor aprobate sau neaprobate, dar efectuate, este mult prea mare în comparaţie cu ţările occidentale.
Avem o prea veche lege (25 de ani) după care operează serviciile speciale, legat de siguranţa naţională, terorism, trădare, spionaj etc. Ea nu mai este funcţională. Există şi practici învechite, unele vin de dinainte de 1989. În diverse situaţii, aceste servicii (prea multe, 7 la număr) au acţionat ca o armă politică. A fost vorba nu de spionaj, terorism sau siguranţa naţională, ci de interese concrete în afaceri, în politică. Au servit aşadar interese de clan. Unii – cei care au ajuns să le controleze ierarhic şi să le subordoneze – nu au ezitat să le folosească împotriva adversarilor lor politici sau de afaceri. Relaţia cu DNA a fost şi este extrem de sulfuroasă şi pune mari semne de întrebare. Cine pe cine controlează. În fond, cine apără drepturile şi libertăţile cetăţeanului!?
Serviciile s-au extins, după 2010 mai ales, sub diferite pretexte. Cadre, bugete, activităţi. A fost un semn al intensificării luptei pentru putere (resurse) în care serviciile joacă de la un timp propriul lor joc şi s-au emancipat. Preşedinţii/guvernele vin şi pleacă, serviciile rămân! Ele controlează politicienii, nu invers. Serviciile şi-au băgat oamenii peste tot. Agenţii acoperiţi sunt foarte influenţi în mediul de afaceri, în partide, în mass-media, în guvern, în parlament etc. Asta se face cu cadre recrutate după 1989, plasate în diverse poziţii ca acum 20-25 de ani. Între timp au ajuns în poziţii strategice de unde pot controla deciziile.
Marea problemă, în afara de urgenţa unei noi legi, este lipsa unui control civil asupra serviciilor. Ele au ajuns să fie stat în stat, cu propriile lor interese, pe care înţeleg să şi le apere. În scandalul interceptărilor se vede clar partitura SRI, ca să dau numai exemplu. În vârful acestor servicii se află oameni care au devenit în timp atât de influenţi încât pot dicta inclusiv Guvernului, decizii, alocări de resurse, politica de cadre. Cauza acestei evoluţii proaste – ele şi-au mărit influenţa pentru că nu s-au ocupat în aceşti ani numai de cazurile de terorism, trădare, siguranţă naţională. S-au amestecat în diverse aspecte ale vieţii noastre publice – în politică, mass-media şi afaceri mai ales. Au alcătuit dosare, au filat etc. Faptul că de pildă interceptările au fost făcute de SRI a permis multe deviaţii de la lege (în general sub pretextul luptei anticorupţie care, nu-i aşa, ameninţă şi ea siguranţa naţională).
Cred că este momentul ca aceste chestiuni să facă obiectul unor dezbateri publice atente, care să nu ţină doar cât durează acest scandal şi să ducă la un final (o lege) concret. Ca-n orice regim democratic încă fragil şi vulnerabil, serviciile secrete tind să joace un rol supradimensionat agitând la vedere ameninţările unor pericole interne si externe, întreţinînd astfel un climat de tensiune şi teamă în societate. Este momentul cred – după ce suntem membri NATO şi UE – ca serviciile să fie just dimensionate, să li se precizeze şi limiteze atribuţiile – strict la a culege informaţii legate de siguranţa definită în termeni foarte clari. Statul de drept nu este doar o lozincă pe care liderii noştri politici s-o trâmbiţeze când sunt convocaţi la Bruxelles sau Washington.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.