„Pe noi nu ne omoară medicina, ci umblatu’ după ea!”

Domnule profesor, am trăit s-o vedem şi pe-asta. Decidentul a ţinut cont pentru prima oară, după foarte mult timp, de părerea specialistului. După zece ani de muncă, s-a acceptat implementarea programului privind terapia intensivă…

Nu ştiu dacă este prima dată, dar acest lucru vreau să-l remarc; faptul că decidenţii din administraţie, decidenţii politici, de data asta au vrut, au acceptat şi implementat un proiect esenţial, care a fost creat de profesionişti. Toată lumea ştie că suferim de o boală cronică pe care o denumim generic ”deprofesionalizarea actului de decizie şi a proiectelor”. Eu vreau să salut aprobarea acestui proiect şi în special această triadă formidabilă de trei miniştri la rând – Cepoi, Arafat şi Nicolăescu – care au înţeles, în sfârşit, după ani şi ani în care m-am zbătut pe la minister, să aprobe şi să implementeze acest proiect. Ce pot să zic despe el? Era evident în România că avem un sistem de îngrijire a pacienţilor gravi, a marilor urgenţe prespitaliceşti, foarte bine pus la punct de doctorul Raed Arafat, dar, din păcate, aceste condiţii optime de îngrijire nu continuau în spital, acolo unde se dădea bătălia finală pentru supravieţuire, la propriu, pentru că în acest stadiu nu mai e loc de metafore. De foarte multe ori, cu toată măreţia sistemului prespitalicesc, bolnavul ne murea în spital. Am pus la punct un proiect logic, pentru a continua modul de organizare şi de finanţare a urgenţelor şi în mediul intraspitalicesc.

Din păcate, foarte puţini au înţeles de-a lungul timpului acest lucru. Doctorul Cepoi m-a încurajat să-l creez, spunându-mi cu onestitate că la nivelul ministerului nu există niciun fel de date cu privire la organizarea terapiei intensive. Vă daţi seama: se finanţau spitalele, se dădeau arbitrar nişte sume, se lucra după ureche…

Care vor fi efectele implementării acestui program?

Valoarea lui pentru acest an se ridică la 180 de milioane de lei. Se asigură finanţarea reală pentru materiale sanitare, reactivi şi medicamentele necesare îngrijirii pacienţilor. Ajută efectiv acest sector – terapie intensivă – extrem de important, dar şi foarte vulnerabil până acum. Toată lumea ştie în România că dacă ai ajuns în spital trebuie să cumperi foarte multe lucruri, ceea ce este foarte dureros. Atunci când e vorba de pacienţii gravi care ajung la reanimare, care sunt literalmente între viaţă şi moarte, să iei un bilet în care doctorul spune că mai aveai nevoie de nu-ştiu-ce pentru a-l salva pe cel drag, să te duci în creierii nopţii să cauţi medicamente prin farmacii este de-a dreptul oribil. Asta era situaţia reală! Noi cei de la reanimare avem o vorbă: „Scapă sau nu scapă din ghearele morţii?”, „operăm” într-o zonă a provocării, punem pasiune în ceea ce facem… Dar pe noi nu ne omoară medicina, ci umblatu’ după medicină. Ne place ceea ce facem, dar ne complicăm foarte mult pentru a găsi soluţii alternative când de multe ori ne lipseşte chiar strictul necesar. Eu am mai spus că dacă acest program se implementează, România – care este pe ultimul loc în Europa în domeniul sanitar – are şansa să ajungă printre ţările fruntaşe în ceea ce priveşte îngrijirea şi managementul dintr-un domeniu esenţial. Cred că toată lumea acceptă faptul că oricât de sărac ai fi ca ţară, în domeniul sanitar ai ca prioritate absolută să asiguri liniştea celor loviţi de mari necazuri, celor aflaţi între viaţă şi moarte. Asta face acest program şi de aceea eu cred că este un moment istoric pentru sănătatea românească. Aceasta nu este o realizare pentru noi, pentru doctorii reanimatori din ATI, este un moment istoric pentru sănătatea oamenilor.

Cei din Societatea Română de ATI am reuşit să ne afirmăm – şi acesta este adevărul -, în ultimul an, la un nivel fără precedent pentru medicina românească. Şi vă dau un exemplu: o colegă de-a mea din Bucureşti, conferenţiara Daniela Filipescu, a fost aleasă şi va fi viitoarea preşedintă a Societăţii Europene de Anestezie. Eu, în primăvară, am fost ales în Comitetul Executiv al Societăţii Mondiale de Anestezie, unde fiecare continent are câte trei reprezentanţi şi unde am fost ales în urma unei competiţii dure având contracandidaţi din Marea Britanie, Franţa, Germania şi Belgia. Europa de Est a sprijinit puternic candidatura mea, simţind că are nevoie de reprezentare la acest nivel, noi având problemele noastre specifice. De mult ori există o ipocrizie a Occidentului, care îşi adaptează criteriile în funcţie de interesele de moment. Ştiţi bine că, acum 10-15 ani, doctorilor din ţările est-europene, când ajungeau în Vest, primul lucru care li se spunea era ”vezi, nu atinge pacientul!”. Acum, când au un deficit de doctori, ne cheamă să mergem acolo chiar dacă nu ştim limba ţării respective!

Acest lucru l-am spus şi l-am prezentat societăţilor internaţionale despre care vorbeam ceva mai devreme, care au trimis scrisori oficiale prin care solicitau guvernului român aplicarea programului făcut de noi. Cred că şi acest  lucru a contat, dar – o mai spun o dată – este aproape incredibil să vezi în România că trei miniştri la rând sunt capabili să realizeze un program coerent. Ştim cu toţii că faci un program cu un ministru şi cum se schimbă şeful vine cineva şi mătură tot. De aceea mesajul esenţial este următorul: acest program nu este creat sau implementat de politicieni; ei au marele merit că l-au înţeles, că l-au promovat. Programul a fost creat de profesionişti! Ar trebui să fie urmat acest exemplu şi să se asculte mai mult părerea oamenilor de meserie.

Ne mai rămân oameni de meserie în ritmul în care se pleacă din ţară?

Aici ajungem la un subiect sensibil… Dacă am apreciat ceea ce a făcut Ministerul Sănătăţii, vreau să îmi exprim totuşi îngrijorarea faţă de discuţia din ultima perioadă despre limitările impuse doctorilor în sectorul privat sau în cel public. De câţiva ani suntem martorii unui exod masiv al medicilor către ţările occidentale din partea cărora primesc oferte extrem de tentante. În faţa acestui fenomen dramatic ce ne plasează la această oră pe ultimul loc în Europa ca număr de medici la mia de locuitori – stăm chiar mai prost decât Republica Moldova la resursa umană -, statul român a reacţionat prin două măsuri: una a fost blocarea posturilor din spitale, iar a doua a fost scăderea salariilor. Distractiv, nu? Nu a făcut decât să mărească această plagă în timpul unei „hemoragii” foarte grave. Această măsură de limitare a activităţii medicilor în mediul public şi/sau privat riscă să agraveze şi mai mult fenomenul exodului. Îi cunosc foarte bine pe colegii mei anestezişti, care îşi asigură un nivel de trai cât de cât decent muncind cu greu atât în sistemul public, cât şi în cel privat. Şi nu pentru că ar fi masochişti şi ar vrea să lucreze ei zi-lumină ca nişte cosaşi, ci pentru că aşa ajung cât de cât la un nivel de trai rezonabil şi îşi doresc să rămână în ţară.

Şi aici vreau să spun foarte clar că nu este deloc reală această lozincă: „Cei buni au plecat şi cei răi au rămas”. Au rămas puţini, acesta este adevărul. Prin această măsură, o mare parte dintre cei care rămân vor primi un puternic impuls ca să plece. Cred că trebuie să ne gândim foarte mult la acest lucru şi nu sunt de acord că dacă există disfuncţionalităţi în sistemul privat şi în cel public soluţia este să „lichidăm” doctorii. Atunci nu va mai exista într-adevăr nicio eroare făcută de doctori pentru că nu vom mai avea doctori în România. Nu cred că aceasta este rezolvarea, ci cred că trebuie să ne gândim cu responsabilitate la nişte soluţii reale, deoarece ele există. Pe majoritatea doctorilor care lucrează atât în sistemul public, cât şi în cel privat nu îi interesează să favorizeze pe cineva. Ei muncesc şi atât! Cei care lucrează în mediul privat pot fi foarte bine controlaţi printr-un sistem bine pus la punct. În România s-au investit foarte mulţi bani în sisteme informatice, în tot felul de lucruri care ar trebui să funcţioneze, să-şi producă efectul. Nicăieri nu se fură când există lumină şi când există cineva care controlează. Se fură doar când este ceaţă, întuneric, obscuritate… Aceste disfuncţionalităţi trebuie îndepărtate din România, şi nu doctorii!

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.