În posteritatea imediată a lui Constantin Brâncuși, era clar pentru foarte mulți pragul pe care omul plecat din Hobița Gorjului l-a creat în sculptura universală. Câteva personalități din diaspora au și oferit neîntârziat exegeze cuprinzătoare (Ionel Jianu, Brâncuși, 1963; Petre Neagoe, The Saint of Montparnasse, 1963; George Uscătescu, Brâncuși y el arte del sigla, 1976). Mai târziu, grație unor cercetători minuțioși și dedicați, s-a înaintat spre inventarierea operelor lui Constantin Brâncuși (Ion Mocioi, Brâncuși. Catalogul operelor, 2017) și a prezenței lor în țară (Barbu Brezianu, Opera lui Brâncuși în România, 1974), inclusiv a arhivei (Constantin Barbu, Arhiva Brâncuși. Antologie, 2017).
Dar, chiar și în cazul mereu inovativului Constantin Brâncuși înaintarea spre monografia cuprinzătoare este lentă. De altfel, pe fondul redusei dezbateri asupra inițiativelor, rămâne în continuare în cultura României o lipsă – aceea a prea puținelor preocupări monografice. Iar astăzi, în condițiile evidentei confuzii a valorilor, lipsa devine păguboasă. Vezi destui, tineri și mai puțin tineri, năpustindu-se să dea scrieri formal cu pretenții, înainte de a-și fi încercat puterile explorând până la capăt măcar un autor. În fapt, chiar personalități în domeniile reflexive au început cu monografii – cu monografiere începe efectiv construcția propriei personalități și opere. Prin monografii autorul poate dobândi contur, iar prin nenumărate monografieri, o cultură își stabilizează exprimările maxime și reperele.
Dar, cum se constată ușor, fără examinări asidue și, în final, monografieri, nu se poate valorifica un autor de referință, nici măcar în țara culturii sale! Or, în cazul lui Constantin Brâncuși, sculptorul care a contribuit substanțial la emergența modernității târzii, este clar că, oricâte piese (desen, pictură, sculptură) ai putut vedea dintre cele 720 inventariate, nu poți să nu sesizezi că în ele este vorba de o privire proprie asupra lumii, care se cere reconstituită pentru a înțelege până la capăt întrega operă.
De altfel, „Mon jeu est à moi”, a spus chiar sculptorul, dându-ne astfel cheia înțelegerii operei sale (Sorana Georgescu-Gorjan, Așa grăit-a Brâncuși. Ainsi parlait Brâncusi. Thus Spoke Brâncusi, Scrisul Românesc, Craiova, 2011, p.129). El mai spunea, de pildă, că „am plecat de la Rodin, l-am supărat, dar trebuie să-mi caut calea mea. Am ajuns la simplicitate, pace și bucurie” (p.129). Iar reflecții de acest fel sunt multe în lăsământul său.
Folosirea cheii lasă însă și azi de dorit. Va trebui asumat, dincoace de relatarea istorică și de abundența de reflecții exegetice despre un creator sau altul, că numai cu istorie nu se obține niciodată semnificația întreagă a unei opere. Apelul deja clasic al lui Dilthey la a capta, plecând de la datele istoriei, trăirea unui autor și, cu aceasta, viziunea lăuntrică, spre a o înțelege biografia și opera, rămâne mereu actual.
Am mai argumentat în alt loc (A. Marga, Gândirea altfel. Studii românești, 2016) că de la o asemenea optică trebuie plecat pentru a face un pas înainte – înțelegerea integrativă a operei brâncușiene. De aceea, la evocarea, ce se face în mod obișnuit, a imensului talent al lui Constantin Brâncuși și a datelor vieții sale, este de adăugat mereu examinarea cu perspective deschise a personalității.
Fără îndoială că achizițiile brâncușologiei, mai ales când sunt datorate celor care au fost în preajma lui Constantin Brâncuși – începând cu Peter Neagoe, Petre Pandrea și V. G. Paleolog, dintre români, și Carola Giedion-Welcker, Walter Pach și Robert Payne – sunt de încredere. La fel sunt și exegezele celor care au reconstituit scrupulos date ale vieții și operei, precum Barbu Brezianu și Sorana Georgescu-Gorjan. Dar, oricât de amănunțite ar fi datele despre un autor și oricâte reflecții despre ceea ce a făcut, rămâne deschisă întrebarea asupra intuiției sau viziunii conducătoare care a stat la baza lucrărilor sale.
În continuare, Petre Pandrea a descris cel mai plastic și profund înrădăcinarea în istoria locurilor natale a felului de a aborda lumea al marelui sculptor: „Brâncuși a fost un tipic pandur al spiritului. Prin nucleul ideativ inițial este un artist oltean și un român cu valabilitate mondială, cu teme, probleme, aspirații și soluții universale” (Petre Pandrea, Brâncuși. Amintiri și exegeze, Meridiane, București, 1976, p.155-156). În acest fel, se explică mai bine atât ascendența carpatică, cât și nivelul înalt al performanței, la distanță univocă de cei care îl autohtonizează fără probe pe Constantin Brâncuși și-i reduc involuntar mărimea, cât și de cei care-i detectează cu totul parțial mesajul, căci nu-i cunosc rădăcina. Dar, monografia care să ni-l redea pe Constantin Brâncuși vizionarul care se exprimă în sculptură se lasă așteptată. Mai ales că sculptorul Constantin Brâncuși a contribuit inconfundabil la crearea modernității artistice, însă nu mulți artiști îl concurează în reflexivitate. Încă și mai puțini sunt creatorii care să-l egaleze în autoformare. Iar în capacitatea dovedită de inovare a unui întreg domeniu, cum a fost cel al sculpturii, deocamdată puțini îi stau alături.
S-a spus simplu și edificator că la Constantin Brâncuși “marea unitate a omului și artistului, a persoanei și operei se manifestă cu acuitate” (Carola Giedion-Welcker, Constantin Brâncuși, 1958, Meridiane, București, 1981, p.22). Iar dacă observăm desfășurarea vieții și operei sale, ne vine în minte “demonul” lui Socrate – acea voce lăuntrică ce-i prefigura unui om calea de urmat.
Biografia lui Constantin Brâncuși este prima probă a acestei susțineri. Despre ea se știu deja multe, grație contribuțiilor multora (la cei deja citați adăugându-se V.G. Paleolog, Tinerețea lui Brâncuși, 1967; Petru Cormarnescu, Brâncuși, 1972; Doina Lemny, Cristian-Robert Velescu, ed., Brâncuși inedit. Însemnări și corespondență românească, 2004; Ion Pogorilovschi, Brâncuși Geneza 1905-1910, 2007). Terenul nu a fost însă parcurs până la capăt.
De câteva zile, suntem în posesia celei mai noi tentative de a surprinde ceea ce-l preocupa de fapt pe Constantin Brâncuși pe traseul vieții sale și ținea de “demonul” și „proiectul” său lăuntric. Este vorba de cartea efectiv monumentală a lui Alexandru Buican, Brâncuși. O biografie legendară (Actaeon Books, Baia Mare, 2023). Prozator, dar și neobosit și cunoscut cercetător, ce-și împarte viața între New York, București și Baia Mare, domnia sa a dat monografii pline de noutăți (The Impaler. A Biography fo Vlad III Dracula, 2007, și Brâncuși. O Biografie, 2012), iar, acum, se încumetă să caute să prindă în cuvinte „portretul interior” al marelui sculptor.
Din capul locului, se poate spune că demersul lui Alexandru Buican este o reușită certă, prin anvergura biografierii. Pe cele peste opt sute de pagini sunt atât de numeroase contribuții proprii de detaliu, încât rezumarea ar duce fatal la o listare incompletă.
Reușita este certă și prin noutățile majore pe care le aduce. Prima care se impune atenției este extinderea hotărâtă a materialelor de arhivă puse în valoare, spre arhivele americane. În SUA Alexandru Buican a găsit noi documente relevante pentru viața și creatorul Constantin Brâncuși și le-a exploatat, alături de materiale deja cunoscute. „Dezgroparea” de noi izvoare este un pas specific, cartea fructificând corespondența lui Constantin Brâncuși cu sponsorii săi americani și suporterii săi francezi.
A doua noutate ce se impune atenției este explicarea operei prin „incidentul biografic” (p.11). Alexandru Buican este de părere că în exegeza brâncușologică ar trebui “accentuat omul Brâncuși”, iar dincoace de întreaga brâncușologie „biografia adevărată trebuia încă să fie scrisă” (p.13). În optica sa, pentru această biografie, sursele americane sunt decisive pentru evoluția de la un moment dat și consacrarea definitivă a lui Constantin Brâncuși.
A treia noutate a cărții Brâncuși. O biografie legendară este repunerea întregii discuții despre Constantin Brâncuși sub controlul surselor. Alexandru Buican spune că, „vrând să descifrăm
A patra noutate este concentrarea analizei spre captarea portretului lăuntric al lui Constantin Brâncuși, Alexandru Buican argumentând simplu că „scopul ultim al oricărei biografii este descifrarea unui portret interior” (p.15). În condițiile în care Constantin Brâncuși era în realitate un om singuratic și deliberat spectator la disputele curentelor artistice, restituirea „portretului interior” devine și mai necesară, chiar dacă mai dificilă.
Grija documentării fiecărei aserțiuni și epuizarea teoretic deplină a izvoarelor caracterizează mai mult decât orice monografia Brâncuși. O biografie legendară. Această grijă face ca practic la fiecare pagină să fie aspecte noi, ale unui portret viu al lui Constantin Brâncuși. M-au impresionat documentarea „dorului de ducă” (p.48), continuu la tânărul aspirant la consacrarea în sculptură, nașterea lui a doua oară la Craiova, a contiguității cu cercul lui Macedonski, a „neîncrederii” (p.83) timpurii în „modernismele” artelor plastice, a înfruntării eroice a pasajului de lipsuri materiale (p.115), a gravitării în jurul lui Rodin. Cu reflecția edificatoare: „idolatria ce-l înconjura pe maestru nu poate să fie pe placul lui Brâncuși, care, din fire, suportă greu orice fel de autoritate și care are, mai ales, conștiința propriei valori” (p.123).
Alexandru Buican a pus în mișcare resurse documentare mai ample decât orice monografie pentru a reconstitui înaintarea oarecum irepresibilă a tânărului Constantin Brâncuși spre el însuși în interacțiune cu mediul din care veneau comenzi semnificative (p.141). O serie remarcabil de lungă de întâlniri memorabile, precum cea cu Margit Pogany, sau participarea la „Sâmbetele” lui Apollinaire (p.175), îl fac pe Constantin Brâncuși să perceapă că în atmosfera pariziană are șansa unei „aventuri estetice care i se pare „o minune>” (p.183). Parisul îi aduce recunoașterea printre exponenții modernității, dar Chicago și americani interesați de artă îi asigură consacrarea în lumea largă. Bătălia pentru arta modernă se mută la New York, Constantin Brâncuși ia parte la ea (p.231), iar istoria artei înregistrează o schimbare.
Monografia Brâncuși. O biografie legendară reconstituie cu noi detalii ceea ce a urmat consacrării, începând cu „anii nebuni” (1919-1929), pe planul vieții strict personale a lui Constantin Brâncuși, al interferenței acesteia cu tinere ale timpului, al reflecțiilor artistice și contactelor cu personalități ale epocii și mai ales, al realizării operelor care îl vor reprezenta. Alexandru Buican își asumă să rescrie mai toate momentele cunoscute ale biografiei lui Constantin Brâncuși și le aduce, cu surprinzătoare observații, la o abordare nouă ca documentare, dar, adesea, și ca unghi de abordare. Constanta sa preocupare este fidelitatea în gradul cel mai înalt posibil față de ceea ce a fost. El ține să ia explicit distanță de clișeele și fabulațiile ce înconjoară și azi subiectul și, la un moment dat, scrie: „După 1989, au apărut, într-o notă tipic românească, tot felul de falsuri infantile și au explodat o mulțime de scandaluri. Un ziar a putut să anunțe chiar că o versiune a Domnișoarei Pogany s-a vândut
Teza cheie a monografiei datorată lui Alexandru Buican este pe cât de simplă în aparență, pe atât de întemeiată. Anume, aceea că „formula sufletească a lui Brâncuși nu trebuie căutată nicidecum în țărănia lui, fapt cu totul accidental și puțin relevant, ci tocmai în geniul său” (p.718). Formula „prince paysan”, la care chiar reflexivul Constantin Brâncuși a concedat, este mai potrivită. Alexandru Buican consideră că „mai fructuoasă este o încercare de definire a trăsăturilor personalității sale prin caracterul lui oltenesc” (p.718) – este vorba de „natura independentă, indisciplinată și refractară” a olteanului.
Faptul are implicații mai întinse decât se crede. Cum spune Alexandru Buican, „pentru Constantin Brâncuși să-și așeze satul în mijlocul Parisului era o necesitate. Iar pentru noi o axiomă ce trebuie dovedită. Poporul român n-a ieșit din sat încă. Un Brâncuși îmbrăcat în frac și instalat confortabil pe Champs Elysees este de negândit. Dar nu din cauză că era <țăran>, ci din cauză că era arhaic. Deși atrăgea atenția asupra importanței ideii de
De aceea, Constantin Brâncuși a și putut spune ceva greu de priceput la prima ascultare: „Arta abia începe” sau „Eu, cu noul meu, vin din ceva foarte vechi”. Constantin Brâncuși avea, insistă Alexandru Buican, anvergura unui filosof în termenii artei. Dar el nu a mers spre deformarea obiectelor percepției pentru ca obiectele să nu mai semene cu ele însele, precum Picasso, ci a forțat obiectele să semene cu ele însele. Pasărea este un exemplu elocvent – ea este pasăre doar semănând cu ea însăși.
Din acest punct de vedere „Brâncuși transcende sculptura, care devine numai un mijloc în vederea unei realizări mai înalte (p.721)”. Constantin Brâncuși este, astfel, un „trezitor la realitate” – și și-a marcat posteritatea în acest rol. Atunci când este veritabilă și la performanța maximă, arta înnoiește viziunea. (Cuvânt la lansarea volumului Brâncuși. O biografie legendară, Cluj-Napoca, 10 noiembrie 2023)
Oamenii s-au născut şi se nasc într-o ordine impusă de mişcarea Pământului şi, cu excepțiile bine cunoscute, cam în aceiaşi ordine trec în cealaltă dimensiune. Între cele două momente, decurge viața fiecăruia întocmai cum este ea, cu întreg haosul pe care avem „pretenția” de a-l aduce la ordine şi iluzia că l-am adus. „A vedea” o ordine a vieții sau a lumii, venită din rațiune pare de-a dreptul copilăresc iar a încerca să o faci, devine pur şi simplu…ucigător. „Portretul interior” al omului este de nepătruns sau de neatins şi ori de câte ori cineva încearcă, nu poate face nimic mai mult decât un sacrilegiu. Despre om nu mai este mare lucru de spus dacă nu poți să îl iubeşti aşa cum este el. Altfel, rişti să îl distrugi ca pe o statuie sau fotografie. Nimeni nu s-a născut datorită propriei gândiri şi nici nu moare din cauza ei decât în mod accidental însă între cele două momente se află întregul portret, interior şi exterior. Viu, nevătămat, de neatins şi de ce nu, poate chiar sacru. A acorda unui om sau unei colectivități definite sau nu, o aoreolă de neegalat sau de neimaginat poate înseamna a-i nedreptăți pe ceilalți, căci, în felul lor, toți sunt de neegat. Păcatul idolatriei nu e un păcat oarecare. A crede că gândirea, instinctuală sau „reflexivă”, individuală ori colectivă din centrul căreia lipseşte însuşi omul este în măsură a ne aduce binele, comportă un risc pe care nu-l realizăm şi pe care nu ni-l asumăm aproape deloc. A înțelege, a recunoaşte şi a accepta că fie şi numai gândind putem greşi, devine tot mai necesar iar până unde putem merge sau ajunge gândind greşit, este foarte greu de aflat căci responsabilitatea şi iresponsabilitatea pot coexista adeseori precum lumina şi întunericul.
Un OM care a iubit LIBERTATEA. Artistii iubesc LIBERTATEA (cei adevarati ma refer, cei cu spirit). actualii „artisti” (cu mici exceptii) sunt spalati pe creieri in masa si obedienti din fabricatie.
„când am plecat, v-am lăsat săraci și proști. Acum, vă găsesc și mai săraci și mai proști”….
Într-adevăr un eveniment editorial. Cunosc prima ediție a cărții Brâncuși, a lui Buican. Era cea mai extinsă monografie. Din ea se afla mult despre omul Brâncuși. Acum, din cîte spune autorul, are cam trei sute de pagini noi. Oricum, binevenită atragerea atenției că, dincolo de meschinăriile zilnice, este cultura mare. Brâncuși poate fi un stimulent de ridicare la ceea ce este esențial.
Mostenirea lui Brancusi: „V-am lasat saraci si prosti, va gasesc si mai saraci si mai prosti”
Pai cum sa nu pleci d-le de la marele RODIN care-i punea pe practicanti sa-i ciopleasca (dupa cateva modele de ale sale de succes comercial) ‘nuduri si saruturi de luat in geanta’ pe care batranu’ le mai scrijelea pe ici pe colo, le semna si le vindea americancelor bogate ce-i vizitau atelierul cu mii de franci/bucata. Ca asa era moda doamnelor de peste ocean in pelerinaj la Paris…
Brancusi povesteste cu amaraciune cum i s-a luat de catre de RODIN o staueta finalizata, a semnat-o si a tranzactionat-o intr-o camera de vis-a-vis, cu 5.000 de franci.
AMR ul 8 ore pana când da drumul la caldura la bloc !
Ca om, Brancusi era betziv si afemeiat.
Ca artist modern, Brancusi descoperise modernismul de acum 8000 de ani al omului neolitic, modernism cu mult mai evoluat decat al lui, cel care a sculptat capodopera ,,Ganditorul” de la Hamangia, o unicitate in arta universala a omenirii si fatza de care ,,operele” brancusiene sunt simple caricaturi……[Rumburak]
cand a vazut picturile cu animale de la pestera Altamira Dali a exclamat; preistoricii au fost maestri,noi suntm epigonii
Eu sunt al Doilea Brancusi ! Dar nu am Realizat Nimic in Piatra !
Nimeni nu l-a recunoscut ca un REFORMATOR al artei !!! Sa-l stalaneasca francezii cat vor ei !!! Ce mari opere de arta sunt RAHATURILE de la TG. JIU ??? Sa fim seriosi !!! De ce nu a facut acele PIETRE la PARIS ???
PROFI Marga incearca sa remodeleze „posteritatea tarzie” a autoexilatului Brancusi, taranul oltean care cu mijloace artistice simple a reusit sa transmita mesaje universale…O face intr-un moment cand ar trebui sa ne asezam cu totii la „masa tacerii”
unde sa ne urlam disperarea spre „coloana Infinitului”/Dumnezeire/Dumnezeu pentru ATROCITATILE cu caracter GENOCIDAR pe care Cominternul le comite in A TREIA ETAPA a celui DE-AL TREILEA MACEL BOLSEVIC MONDIAL declansat prin VIRUSUL BOLSEVIC chinez din sept. 2019!!! Era de asteptat ca PROFI Marga sa „analizeze” semnificatia CONVOCARII la Moscova a reprezentantilor TERORISTILOR Hamas pentru a le trasa in viu grai noile ordine, in loc sa cheme si reprezentanti ai Israelului cum ar fi fost normal intr-o
INCERCARE DE MEDIERE!!! Nu in ultimul rand sa se aplece asupra NOULUI IMPACT asupra Planetei prin INFLATII GALOPANTE si punerea in UMBRA a MACELULUI BOLSEVIC din STATUL SUVERAN Ucraina unde URSS-Rasputin a aplicat SOLUTIA LUI Lenin din 1916, a MACELULUI BOLSEVIC de POZITII in disperare de Cauza!!! PROFI Marga e macar sincer cand acuza NATURA, umana, recunoscandu-si pro-pensiunea
pentru darwinismul marxist antireligios…
„Petre Pandrea […] înrădăcinarea în istoria locurilor natale […] „Brâncuși a fost un tipic pandur al spiritului […] un artist oltean și un român […] se explică mai bine atât ascendența carpatică…”?
HAHAHA! PP, ceșkizd: „pandur”!…la ce altceva să ne fi așteptat di la unu’ ca iel?
„…ascendența carpatică”?
„Carpaticii” NU IEREA juveți! Nici șuolduovieni! Carpații au fost locuiți timp de un mileniu+ – documentarul lui Ottley despre COSITU’ FÎNEȚELOR CARPATICE – de ardeleni și bănățăni, dialektili șî jănietika ie clare, în Guorji tradițîia „pițerilor” șî numele „Pițian” se păstrară pînă az’.
https://i.pinimg.com/originals/54/af/34/54af34ccd5a671fff7fe353625cd0304.jpg
„Dăcît dupe” 1920 – favorizați de noua organizare administrativ-teritorială – imigrară extracarpaticii di la cîmpia cu salkîmi tiurkejdi („acăți”, la noi!) în zona anexată (de aceea, fiindcă ierea comună cu intra-carpaticii!) de Austro-Ungaria în 1918 la Buftea!
E exact povestea ce nu mai e spusă în istoria Rromînikăi despre Cetatea Severinului, UNGUREASCĂ: nu a mai existat dupe ce nu a mai fost ungurească, adeca dupe ce fu cucerită di otomanii musulmani CU AJUTORUL ALIAȚILOR olteni, șî DISTRUSĂ! Lumea are impresia FALSĂ că ar fi fost o cetate oltenească. Nimic mai greșît! Numele „Severin” a’ actualului oraș (ridicat la 10 km!) fu dat di masonii lu’ Kisseleff, care înființară orașu’!
‘Hobița (dîn „Ohaba”-HD!) fu un sat di coastă, di UNGURENI, casa părintească a jăniului ie iezakt di modielu’ al’de dîn Apuseni, nume ca „Mogoșeanu” în Oltenia n-au nici o bază toponimică, sunt urmași ai ciobanilor di la Mogoș, care duseră cu iei cioarecii secuiești – acu’ a’ lu’ Furdui-Iancu – dîn Aranyosszék, în Guorji:
https://www.youtube.com/watch?v=hKZISKVRl1g
La fel numele „Brîncuș”, „Biriși”, etc.
O prezentare foarte oportună a monografiei lui Al.Buican ce-l are ca subiect pe Constantin Brâncuși. Oportună și de justețe. Păcat că la noi capodoperele nu contează. Contează dezaxările lui Charlie. Nu se poate fără neosecuriștii ăștia, care zi de zi trag la delațiune? Te ia groaza cînd îl vezi cum nu pricepe nici un subiect și vorbește mereu din burtă.Legătura lui Brâncuși cu măcelul din capul lui Charlie numai acest prost o știe. Cum habar nu are de ceva, insul îi face pe Roosevelt, Kissinger, Vaclav Havel și alții bolșevici. Nu are nimic de zis, și atunci schimonosește nume – Merkel este Engie, Putin este Rasputin, Ileana Rolanson este rolansoana etc.Crede că stîlcind nume e polemică. Obișnuit cu gazeta de perete în care înfiera dușmanii comunismului, Charlie reia și tehnicile naziste.I-au propus mulți să publice în editură, încropelile sale jenante, căci numai așa – pînă va fi și în România o reglementare de curățire a postărilor – va putea să-și susțină public idioțeniile. Exemplar tipic al abuzului de libertate și neosecurismului.
La citirea numelui Brancusi, doua lucruri se intampla implacabil, sub incidenta legii lui Pavlov:
1.un papagal repeta automat halucinatia audiovizuala ,cu radacini bahice si veridicitate zero, „saraci si prosti”
2.Rumburak il besteleste temeinic pe Brancusi pe motiv ca e „modernist”; asta intelege el din Brancusi, asta combate.
Alatrinezul sef al Garzii de Fier of Faget nu poate sa lipseasca cand sunt demontate mistificari, rastalmaciri ale REALITATII sau distrageri ale atentiei de la aceste REALITATI MONSTRUOASE…
Un fapt e imbucurator, nu se poate separa opera de omul care a creat-o, asa cum sustineau gardistii/pretorienii in trecut cand era adusa vorba de CRIMINALII CONTRA UMANITATII…Limbajul brutelor gardiste e limitat la stereotipuri golanesti.Tara, continentele si mapamondul ard si babele ceausiste se piaptana!!! Cand ai de-a face cu brute desfigurate ideologic este neaparat necesar sa le schimonosesti numele pentru a le compatibiliza, dar si pentru a-ti asigura o minima…Securitate! Stalinistii nu pot fi decat ROLLASONATI DEZ AXON NATI, iar ENGIE e una din RASPUTINISTELE cele mai monstruoase, dupa Roosevelt si TEHNICA care i-a servit de sotie…La fel de productiv in victime a fost/este KiSS Ingerul MORTII a ZECI DE MILIOANE de oameni nevinovati, iar fara COMINTERNISTUL SLOVAC nu era posibila DIVERSIUNEA PRETEXT GENOCIDAR 1968 din Ceho Slovacia!!! In prealabil Cominternul a INCENDIAT Europa occidentala, OPERATIUNE SPECIALA la care au participat Securitatile Lagarului COLONIAL DE CONCENTRATE BOLSEVIC!!!
Murdărești, Șarlică, până și memoria unei culmi a culturii naționale și universale, cum este Constantin Brâncuși, cu maladia ta.Referă-te, Șarlicule, la text, la idei, insule, dacă cumva ești normal. Lasă tu delațiunile, că oricum ești în afară. Mi-era silă să mai discut cu cineva care nu are controlul de sine. Compătimesc suferinzii, căci să suferi este fatalitate. Numai că mata ești demn de compătimire. Spui aberații cu ghiotura și ataci nu idei, ci persoane care sunt de n-ori deasupra. Moral, cultural, profesional, civic. Mă onorează că mă confunzi. M-ar deranja să mă confunzi cu tine, Șarlicule. Că-mi batjocorești numele, ca și pe al altora, arată doar cît de vulgară și limitată ți-e mintea. Peste orice, din solidaritate îți spun încă odată: te du la clinică! E spre binele tău.
Problemele romanilor azi in plim MACEL BOLSEVIC MONDIAL sunt altele decat portretul interior al lui Brancusi…Problemele romanilor azi sunt mai serioase decat in perioada INTER-MACELURI BOLSEVICE MONDIALE intrucat traiesc in saracie, lipsuri si mult mai cumplit in LIPSA DE SPERANTA! Portretul exterior al lui Brancusi este o reflectare a portretului sau interior, un roman vasnic, puternic, cu trasaturi ferm cioplite…Se spune pe buna dreptate ca faciesul reflecta, oglindeste bunatatea si frumusetea sau hidosenia si rautatea interioara…Exceptiile intaresc ca de obicei regula…Nu am nimic cu ATEII, dar sa ne lase in pace, asa cum ar trebui sa faca si lgbt-istii, dar mai ales sa nu tina dizertatii duplicitare despre CREDINTA…Se mai spune si tot pe buna dreptate ca o convietuire indelungata a doua fapturi omenesti, barbat si femeie, ii face sa semene de parca ar fi rude…
Asa si cu CONVIETUIREA cu IDEOLOGIA GENOCIDULUI, isi pune amprenta hidoasa intai pe „portretul interior”, dupa care se reflecta in portretul exterior…Ma refer bine’teles la Alatrinei…
Probabil că acest Charlie e plătit să spună tîmpenii. Nici un considerent pentru măreția biografiei lui Constantin Brâncuși, pentru cei care-i cultivă memoria. Doar tîmpenii ale unuia care habar nu are de istorie și mestecă valori cu închipuirile lui.De dus la doctor, cum bine s-a spus mai sus. Sclavi au fost în trecut, sclavii clișeelor și acum. Desigur că propagandiști invers și impostori năimiți sunt la noi cît se vrea. Dar pi limba lor de minciuni și falsuri vor pieri. Ca tot ce e pecingine și boală! Să privim înainte, căci cu aceștia nu este nimic de făcut. Cred că nici Dumnezeu nu are ce face, căci unde-i prostie, asta e.
Paradoxal, Constantin Bâncuși a fost un sculptor arhetipal, nu modern. Constantin Brâncuși REPREZINTA sculptorul ARHETIPULUI cel ANCESTRAL românesc. Stâlpii funerari pre-creștini și pasărea sufletului l-au inspirat. Sculptura lui este despre românul absolut din toate timpurile. Inspirația a venit pe filiera firească a etno-folclorul românesc, el restabilind legătura sufletească cu străbunii.
”Măiastra” (30 de sclupturi in bronz si piatra) este printre primele sculpturi ale lui Brâncuși, în care acesta a folosit forma abstractă a unei păsări. Lucrarea ar fi fost inspirată de pasărea legendară a folclorului românesc ”Pasărea măiastră”, o creatură mitică cunoscută pentru penajul de aur și cântece fermecate.
Constatin Brancusi , a Descoperit Apa Calda in Paris ! In Paris a avut un Atelier de Sculptura denumit Atelier . Brancusi , a Vandut Zarzavat in Piatza Obor din Bucuresti , si s-a lasat de Meserie si a Plecat pe Jos pana la Paris ! Iar mai Tarziu a luat Vaporul pana la New York ! Iar mie mi-a placut Pestele la The Museum of Modern Art – New York , in Decembrie 1984 , cand eram Soldat in Armata .
Sculptura „Coloana Infinitului” (1938) este o stilizare a coloanelor funerare specifice sudului României. Denumirea originală era „Coloana recunoștinței fără sfârșit” și a fost dedicată soldaților români din Primul Război Mondial căzuți în 1916 în luptele de pe malul Jiului.
Se pare că încă din 1909 în atelierul lui Brâncuși ar fi existat „trunchiuri și bârne, coloane trunchiate de lemn”, iar prima versiune expusă a unei coloane, intitulată „Proiect arhitectural” datează din 1918. Ulterior, în 1933, în expoziția sa personală de la New York, Brâncuși expune proiectul său sub numele devenit celebru, Coloană fără sfârșit. Brâncuși însuși o denumea „un proiect de coloană care, mărită, ar putea sprijini bolta cerească”. Se referea la coloana cerului, ca o „instituţie culturală” de sorginte mitologică sub inspirație uraniana. Romulus Vulcănescu considera stâlpul funerar fiind mitic și interpreta din această specie suliţa, săgeata, bradul mortului şi stâlpul.
Stâlpii funerari sau stâlpii de morminte sunt monumente funerare din lemn, la origine precreștine. Stâlpii funerari sunt însoțiți uneori de porumbei, dacă cel decedat este tânăr necăsătorit sau copil. Gheorghe Pavelescu a denumit aceste reprezentări ”păsări ale sufletului” care pot fi puse în conexiune cu mentalitatea arhaică conform căreia sufletul era imaginat sub forma unei păsări. R. Vulcănescu distinge pasărea-suflet și sufletul pasăre, ”în primul caz este simbolizat dubletul material al mortului pe lumea aceasta, iar în al doilea caz imaginea ornitomorfică a sufletului rătăcitor”.
Imaginea lor a dus-o sculptorul la Paris. „Semnificaţia acestui porumbel este strâns legată de mentalitatea arhaică a poporului nostru, care îşi imaginează sufletul sub formă de pasăre, credinţă la fel de veche a popoarelor indoeuropene”, arăta Gheorghe Pavelescu într-o monografie etnofolclorică.
Alatrinezi sclaveti sovietici, comentariile mele l-au prezentat pe Brancusi la adevarata sa valoare artistic-umana UNIVERSALA!
Rastalmacirile voastre ordinare si limbajul abject va definesc perfect ca BRUTE analfabete capabile a calca pe cadavre pt IDOL!!!
Noua TRAGEDIE la care e SUPUSA SOCIETATEA UMANA tocmai cand credea ca ANTICRISTUL MARXIST/BOLSEVIC a expiat definitiv nu lasa loc niciunei devieri de la AMENINTAREA APOCALIPTICA!!! Daca cel putin se facea o UNICA referire la contextul in care dupa parasirea
Romaniei in 1904 pentru a-si continua studiile si nu a mai revenit, ascutirea conflictelor interne si externe, nationale/europene si mondiale care au condus la PRIMUL MACEL BOLSEVIC MONDIAL si cu atat mai catastrofale din perioada INTER-MACELURI BOLSEVICE MONDIALE, se putea interpreta abordarea personalitatii romanesti Brancusi drept un demers-semnal pentru EVITAREA NOII CATASTROFE
care s-a conturat prin cele TREI ETAPE DISTINCTE, dar INLANTUITE ale celui de-al TREILEA MACEL BOLSEVIC MONDIAL!!!
Paradoxal, Constantin Bâncuși a fost un sculptor arhetipal, nu modern. Constantin Brâncuși REPREZINTA sculptorul ARHETIPULUI cel ANCESTRAL al POPORULUI nostru cel românesc.
Stâlpii funerari sau stâlpii de morminte sunt monumente funerare din lemn, la origine PRECRESTINE.
Coloană fără sfârșit se refera la „un proiect de coloană care, mărită, ar putea sprijini bolta cerească”. Se referea la coloana CERULUI, ca o „instituţie culturală AUTOHTONA” de sorginte MITOLOGICA sub inspirație URANIANA.
Semnificaţia pasarii maiestre (pasărea legendară a folclorului românesc, o creatură MITICA, este strâns legată de mentalitatea arhaică a poporului nostru, care îşi imaginează sufletul sub formă de pasăre, credinţă la fel de veche a POPOARELOR (Pre-)INDO EUROPENE.
„Nu am nimic cu ATEII, dar sa ne lase in pace, dar mai ales sa nu tina dizertatii duplicitare despre CREDINTA” … despre CREDINTA noastra cea AUTOHTONA, ANCESTRALA, MITICA si MITOLOGICA de pe acest TARAM … cea in DZEII/ZEII nostri cei ANCESTRALI si ARHETIPALI de pe acest TARAM. A caror RADACINI STRAVECHI sunt de factura NATURALISTA (a MAMEI pamanteana din Neolitic/6000 BC, a TATALUI cel uranic/”*Dyḗws Ph₂tḗr”/din epoca PIE/3000 BC si IE/1500 BC, a NEMURIRII de sorginte FILOZOFICA si STIINTIFICA Pitagoriciana (a studierii NATURII/a lui ZAMOLXIS)!
La Noi Coloana Fără Sfarsit este PNL Dedesubt si PSD Deasupra in Relatie cu Infinitul !
Constantin Brâncuși (n. 19 februarie 1876, Hobița, Peștișani, Gorj, România – d. 16 martie 1957, Paris, Franța) a fost un sculptor român cu contribuții covârșitoare la înnoirea limbajului și viziunii plastice în sculptura contemporană.
Hobița este un sat în comuna Peștișani din județul Gorj, Oltenia, România.
Satul Hobița se află la 24 km de Târgu-Jiu și la 3 km de drumul național Târgu Jiu–Tismana, din Peștișani.
Prima atestare documentară a Satului Hobița dateaza din 30 aprilie 1518, prin care Neagoe Basarab (domnul Țării Românești între 1512 și 1521) confirmă lui Datco și altora stăpânirea peste cinci părți de ocină din Ohabița .
Peștișani este o comună în județul Gorj, Oltenia, România, formată din satele Boroșteni, Brădiceni, Frâncești, Gureni, Hobița, Peștișani (reședința) și Seuca. Majoritatea locuitorilor din comuna sunt români (95,36%), iar din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (94,51%).
Date din Reperoriul Arheologic National (RAN):
90592.01 Villa rustica de la Hobiţa – Dealul Hobenilor. În arealul localităţii, la 200m nord de sat, pe malul din dreapta Pârâului Hobiţa . Aşezare Villa rustica Epoca romană / Sec. II-III. Locuirea este datată in sec. II-III , iar din punct de vedere administrativ aparţine de ager-ul Sarmisegetusei.
Neagu Mircea , spui ( declari , INVEDERAZI ) ca Brincusi a vindut zarzavat in OBOR ! Si a ajuns o celebritate , mare sculptor . Si Videanu A vindut zarzavat in OBOR . Si a ajuns ministru . Concluzia – daca vrei sa ajungi ceva in viata , vinde la tinerete zarzavat in OBOR ! P. S. Este valabil si pt. a ajunge un filozof recunoscut , respectat ?
Din timpul romanilor se stia ca plumbul provoaca un complex de simptome diverse si ciudate, care cumulate pot duce la reactii stranii cum este ura fata de locul nasterii. Imaginati-va ce intampla astazi cand manipularea mentala si hormonala a turmei a atins un soi de extaz apoteotic descris/prezis/programat de nenumarate guri cu lipici la public, cum este si cazul gurului Huxley in Minunata Lume Noua. haters gonna hate
Lipsa educației și culturii și prostul gust face ca nici glumele să nu-ți fie sărate, baba cloanța tomlin. Se vede că din Brâncuși un prost ca tine a reținut mai presus legătura cu legumele. Înțeleg, legătura cu ceva ca tine. Te tot legi de cetățeni, pe care nu-i vei ajunge veșnic din urmă în creație și valoare. Cum te prezinți, nu ești în stare de vreo opinie la subiect. Dar te-ai uitat măcar cum arăți? Cu ceva clase, și acelea prost făcute, ar fi cazul să începi cu vînzarea de zarzavat. Măcar ți-ai dovedi cît minți, după ce te minți singur.
CE bine te descrii flaviuse . Ce bine te descrii . Ma scutesti pe mine .
Nu aveți, amărîte lichele tomline, nimic de spus. Nici la Constantin Brâncuși. Parazitați subsolurile cu murdării.Doar confirmați ceea ce a spus Brâncuși: inși mai săraci și mai proști. Sporiți prostia, iar sărăcia acestei țări cu inși ca voi este urmarea.
Pariu de atacat: daca traia pana in 1977, Brancusi ar fi fost turnat la secucu ceausista de catre sifoanele demascate ?
Se vede că ești străin de orice subiect, Tomline. Pesemne afară de mințit și de neosecuritatea coldeabăsistă. Orizontul vostru, biată lichea este, precum dovediți cu fiecare pas, să vă deșertați prostia prin subsoluri,. Nici la un subiect impunător, precum biografia lui Constatin Brâncuși, nu aveți altceva de arătat decît falsuri, bădărănie și prost gust. Alcătuiri din minciună, debitori de minciună și hrăniți cu minciună. Asta a rodit la voi coldeabăsismul ce vă întreține.
Nu-i de nasul vostru,lichea Tomlin, nici articolul la comentariile căruia vă aciuați, nici ce se discută. Creatorii voștri coldeaudreabăsescu v-au învățat doar delațiunea. Nu turna nimeni. Sunt invențiile coldeabăsismului. Nu sunteți în stare de vreo discuție la subiect și atunci, cu mintea voastră rătăcită, mințiți pe șleau. Ce debitați voi mai debitau hitlereii din 1933 și imitatorii lor. Nimic nou cu voi, biete unelte usrplusplniste.
Văd că te pui, pe la subsolurile tale îmbîcsite, cu oameni de valoare, impostor Tomlin. Ești atît de infectat că nici subiectul real, aici Constantin Brâncuși, nu te inhibă. Păi tu cu Adrian Păunescu, Cornel Nistorescu, Andrei Pleșu, Andrei Marga, Adrian Năstase, Adrian Severin și alții de calibru te pui, lichea amărîtă? Nu observi că nu pricepi nimic, dar dai cu păreri de prost. Păi mintea ta, din ce etalezi pe aici nu este nici de nivelul unei gîște. Probabil că prostia ta este definitivă. Ar fi bine să ajungi la vigoarea și creativitatea celor pe care-i ataci cu vulgaritățile-ți deja cunoscute. Se pare că doar astea le mai ai în mintea rătăcită ce te ține pe la subsoluri. În loc să muncești cinstit la lumina zilei.
In cazul acesta, de ce n-a cerut Marga o expertiza grafica, care sa ateste ca nu este scrisul sau pe notele informative predate de el celui care l-a recrutat ? A inteles toata lumea, n-a cerut pentru ca stia ca le-a scris el, cu mana lui ! Va mai sun, imi place cum va activeaza asistentul acela platit de la buget sa pazeasca forumul.
– Nu turna nimeni . Sunt inventiile coldeabasismului – asa spui tu ! Sigur ca nu este usor sa accepti ca ai fost demascat ca informator – al Securitatii ! Ca lumea a aflat oficial , ca ai scris note informative , cu mina proprie – olograf _ , ca ai semnat cu nume conspirativ ! Si ai stricat vietile unor oameni inocenti . Sunt fapte stabilite de organe ale statului , avind la baza probe . Iar daca consideri ca probele nu sunt adevarate , faci contestatie in justitie . S-a facut asta ? Se pare ca nu .
„daca traia pana in 1977, Brancusi ar fi fost turnat la secucu ceausista de catre sifoanele demascate ?”
Asta am scris aici, de ce au sarit ca arsi margatii, ca n-am scris numele sifonului ? Sau e vorba aia: „sa nu vorbesti de funie in casa spanzuratului” !
Înțeleg că te depășește subiectul și discuți și la o biografie Brâncuși aiureli,(editat) Tomlin. Se vede că boala își spune cuvîntul. Nu are nimeni a-ți da ție seama de nimic. Mai bine du-te la medic, până nu sari la beregata cuiva. Nu cred că cineva este ars, căci inepțiile sunt tot ce poți. Ești cunoscut, chiar dacă te fofilezi sub multe nume. Se poate vedea la postările tale cu ce te ocupi. Adevărul este cu totul altul și departe de tine.Nu-i de nasul tău. Cine dă doi bani pe invențiile instituțiilor coldeabăsismului? Doar neosecuriști ca tine. Te lauzi că nu citești, că vrei chelneri, cuafeze, vin de regiune, sifon. O să cer să se facă o colectă și să ți-o dea Coldea.
Văd că mi-a venit iarăși clientul, Tomlin și semnăturile. Nu credeam că reflecția lui Constantin Brâncuși despre și mai proști și mai săraci îi va provoca șefii ca să-l trimită prin subsoluri. Dar poate că și-au dat seama și ei că i-a venit boala. Așa este ea – periodic recidivează! Insul se dă orice – acum și in bet I trust. Nu-i neașteptat. Dar, ca și altădată, am pregătite terapii. Loc am în spitalul meu, mai ales că e un client cu vechime. Și mai ales că este grav. Azi mîine pacientul urcă pe pereți, căci confundă realitatea cu basmele lui de primitiv.
Nu Brâncuși interesează, nici chiar în fața unei biografii extraordinare și a unei prezentări cultivate.Văd că oricine se leagă de udrea, coldea, băsescu, stârnește licheaua Tomlin. A rămas orfan și-i dă cu minciunile pe unde apucă, după ce umple subsolurile cu inepții, sub diverse iscălituri. De parcă ziarele ar trebui să-l asculta. Psihopatie în toată regula.
Individul care printre altele se semneaza si „in BET we trust”, adica tomlin cum bine a sesizat Ion Alatrinei/Flavius/Tiberius/Justinianua/olahus/Anonim-us, zis si Friedrich/A.P. mi-a folosit piratereste una din expresiile preferate, „secucu ceausista”, uneori optand pentru „sekuku ceausista”, cu intentia vadita de a induce alatrinezii in eroare!!! Sunt nevoit sa repet, tomlin il
ataca pe PROFI Marga indiferent ce filosofisticheaza prin repunerea pe tapet a colaborarii ca simplu turnator cu secucu ceausista
fara sa faca vreo apreciere asupra textelor si mesajelor directe sau subliminale transmise, pe cand eu le abordez in esenta lor, evidentiind mistificarile si rastalmacirile partizane care certifica ancorarea in trecut…Si totusi nu pot sa-i asociez pe Nea Cornel si PROFI Marga cu indivizi precum Paun Escu, Tanase PATRU CASE si o Matusa Tarama sau Severnai care, intr-adevar, sunt de alt calibru, ca sa ma exprim in termeni tehnici…
Ești atît de infectat de prostie că, în loc să discuți subiectul, biografia lui Brîncuși, deraiezi, lichea Tomlin (in numerar we trust, in bet I trust etc.). Văd că te pui, la diferite articole, pe la subsolurile tale îmbîcsite, cu oameni de valoare, biet impostor. Ești atît de infectat că nici subiectul real, aici Constantin Brâncuși, nu te inhibă. Păi tu cu Adrian Păunescu, Cornel Nistorescu, Andrei Pleșu, Andrei Marga, Adrian Năstase, Adrian Severin și alții de calibru te pui, lichea? Nu observi că nu pricepi nimic, dar dai cu păreri de prost. Păi mintea ta, din ce etalezi pe aici nu este nici de nivelul unei gîște. Probabil că prostia ta este definitivă. Ar fi bine să ajungi la vigoarea și creativitatea celor pe care-i ataci cu vulgaritățile-ți deja cunoscute. Se pare că doar astea le mai ai în mintea rătăcită ce te ține pe la subsoluri. În loc să muncești cinstit la lumina zilei.
@Dr. Mulțescu,
„reflecția lui Constantin Brâncuși despre și mai proști și mai săraci”, nu exista nici o sursa petru bazaconia asta, cum sa spuna Brancusi asa ceva! Astea sunt cugetari de bodega, prind avant pe fond de cultura precara si lipsa de spirit critic.
Măi Pas tomlin, minți și aici. Pun-te și citește ceva, căci le iei după ureche. Nu corecta tu pe alții, cu capul tău de psihopat. Are dreptate cel care zicea că tu, sau voi, cum vrei, fiind mai proști decât cei dinainte, contribuiți mai vîrtos la sărăcia de azi. Tot la bodegă aspiri, cu vin de regiune, sifon, chelneri. Stai acolo, că de Constantin Brâncuși nu-i de tine.
Foarte interesantă propunerea domnului Andrei Marga de a lua mărturisirile publicate de Sorana Georgescu Gorjan ca punct de plecare pentru înțelegerea lui Brâncuși. Aplicarea biografismului lui Dilthey este corectă.Din cite îmi dau seama și Buican merge, cu ideea portretului interior, pe această explicație. Domnul Marga a mai aplicat ideea operei lui Constantin Noica, în volumul său Raționalitate, comunicare, argumentare, și mai recent operei lui Hegel, în cartea Stăpânirea complexității. Precum și în cea mai amplă monografie filosofică publicată în cultura română, opusul Filosofia lui Habermas. Este de salutat rafinarea explicațiilor.
Cine zice , ala e ! Asa spune o vorba batrineasca . Iar pe Brincusi lasa-l in grija criticilor de arta . Sunt mai in masura din toate pdv .
Impostorii se amestecă cu meschinăriile lor în discuția despre Constantin Brâncuși și nu fac decît să ducă în jos orice. Într-adevăr, cum zicea Constantin Brâbcuși, au venit cameloții, și mai proști și mai aducători de sărăcie.Aceia nu știu că de mulți ani cronica de artă a fost depășită de monografii, biografii și exegeze ale viziunii. Și sub acest aspect este de salutat faptul că profesorul Marga știe nu numai să aducă ipoteze în exegeză și explicație, dar ia în seamă ceea ce s-a publicat solid înainte. Tabloul cărților din țară despre Brâncuși amintește că exegeza este deja avansată. Și eu cred că Petre Pandrea și Barbu Brezianul rămân cheile, cu care și Alexandru Buican a deschis secretele operei.
Mi se pare foarte bine analizată și în volumul Gândirea altfel, al profesorului Andrei Marga, și în prezentarea cărții biografice a lui Alexandru Buican, relația între „pandurul” Brâncuși (Petre Pandrea), spiritul său oltean și saltul în universalitate. Se explică astfel mai bine, la distanță de autohtonism și de universalismul fără rădăcini, viziunea lui Brâncuși. De aici se pot învăța multe. Chestiunea este dacă se și învață.
Constantin Brancusi a fost prea mare, un urias, asa ca este de inteles nu doar multimea adulatorilor/adeptilor dar si micimea detractorilor, insa asa dupa cum sa spus despre Napoleon ca „daca adeptii sai l-au facut mare, detractorii l-au facut si mai mare”, tot asa s-a intamplat si cu Constantin Brancusi. Multumesc prof. Marga. „Potretul sau interior”, ma coboara in timp la un alt „monstru” al sculpturii romanesti, George Apostu, mort in toamna lui 1986, in atelierul sau de sculptura, pus la dispozitie intr-un parc al Parisului, de primarul de atunci, Chirace, ajuns presedintele Frantei. L-am cunoscut personal si m-am imprietenit cu el cu ocazia Taberei de sculptura Donaris Braila-1980, de pe faleza Dunarii. In acea vara am fost zi de zi nedespartit cu toti sculptorii si artistii plastici, 12 la numar. Ne despartea doar noaptea. O data in timp ce discuta cu colegii sai despre ideaa „transfigurarii” in piatra pe Faleza Dunarii a Simfoniei „Pasarea de foc” a lui Igor Stravinsky, a inceput sa daltuiasca intr-un bolovan de roca adus de noi din cariera de piatra Baschioi, de langa Macin, de unde a fost restaurat si Monumentul de la Adamclisi. Vedeam cum sub ochii nostri se „nastea” dintr-o roca, noul chip al „Domnisoarei Pogany”, care semana leit cu chipul „Domnisoarei Pitu”, fetita de circa 16 ani care era alaturi de noi, fiica lui Rodica si Fransoise Pamfil, redactorul sef de la Revista „Arta Plastica”. Toti am ramas inmarmuriti de asemanarea lui Pitu, cu „Domnisoara Pogany”. Iti mai aduci aminte, Pitu, dar voi, toti ceilalti, Aurel Cucu, Calinescu Arghira, Rodica Pamfil, Mihai Istudor, etc. care mai traiti, caci Virgil Mihaiescu a murit in noiembrie 1988 la o vanatoare in Insula Mare. O Tempora ! O mores ! Atunci, George Apostu, mi-a/ne-a spus ca daca toate sculpturile din lume s-a prabusi/distruge el ar fi in stare sa le refaca cu multa usurinta, aidoma celor distruse…?!
Erata. „…toate sculpturile lui Constantin Brancusi ar fi distruse…” ?! Multumesc de intelegere !
Cind citesti postarile lui friedrich , traian , critic de arta , iti dai seama ca cultul personalitatii si linguseala , sunt inradacinate temeinic in gindirea multor romani ! Este adevarat ca apartin unor oameni care au trait din plin ceausismul , regim care a excelat prin cult ul personalitatii , dedublare si minciuna , la nivelul elitei politice mai ales . Ironic , ca o palma data acestor oameni , in regimul comunist poporul a creat lucruri remarcabile , a dezvoltat agricultura si industria .
& Dacă îl laudă filozoful Marga probabil că îi deformează caracterul, ?
Opriți, tomlinilor, o discuție ce putea fi fructuoasă despre Constantin Brâncuși, cu confuzii de derbedei! Nu este nici o lingușeală, decum cult al personalității – se vede că nici aceste noțiuni nu le stăpâniți. Cine judecă profesional o personalitate nu face cult.Se vede că tomlini, ascunși sub năravuri ale lichelismului și neînstare să învețe, își fac iluzii. Ca elevi ai coldeabăsismului, acum usriști de ocazie. Treaba cu ceaușescu și considerațiile voastre imbecile despre români este doar infantilă. Acea epocă și oameni ai ei erau omagiați de lideri americani, europeni, etc.Să așteptăm judecata istoriei. Nu hoți, escroci și mincinoși ca tomlinii stabilesc sensul istoriei.Până una alta, cum s-a mai spus bine la acest ziar, derbedeii nu au ajuns nici la plachiurile oamenilor acelui timp. Extrapolând constatarea lui Brâncuși – sunteți, lichelelor, și mai proști și mai săraci. Doar că vă zvîrcoliți să fie și alții ca voi.
Traienica , cine zice ala e !
La o discuție despre personalități și opere, infantilisme de subdezvoltați.Vi se cam văd tresele tomlin &semnăturile! Nici după zile nu ați citit articolul despre o biografie fundamentală a lui Brîncuși și vreți să abateți discuția la meschinării. Nu ați putut formula nici cea mai mică idee. Vreți să provocați dar nu cred că-și irosește cineva timpul cu nimeni în drum. Mergeți la educație,, lichele coldeabăsiste, că vă trece timpul . Nu sperați la pensii speciale pentru delațiuni, căci vor dispărea în cele din urmă. Ca tot ce e aberant.
Si atunci dilia de Țurcanu de ce nu il dezgroapa de la Paris si sa il aduca la Belu, Belu-Paris Paris Belu cat face 2 ore cu avionu lui plavanis din Kenya.
Lejionare nu te baga in ce nu te duce capul, pietrele alea s in forma de cruce vazute de sus spre rasarit aci e arta care nu o vezi ca nu te ridici peste neam. Dar si sacrificiul lui la 918.Crezi ca nu putea sculpta o pasere? Dar artistul a spus ca a sculptat zborul… Asa se face ca daca te tot rotesti pe langa Pasarea Maiastra si iti fixezi privirea in sufletul ei, pasarea zboara apoi daca crezi asta parca iti simti sufletul ca zboara cu ea ca in basmul lui Petre Ispirescu…