“Pădurea spânzuraţilor” într-o regie modernă, semnată Radu Afrim

Spectacolul lui Radu Afrim după Pădurea spânzuraților a lui Liviu Rebreanu, descoperă uriașa poezie a unui text puternic și modern și își propune să se adreseze în primul rând tinerilor de azi. Reinterpretând în stil propriu o operă majoră a literaturii române, regizorul o transpune în universul său imaginativ, atât de specific, îi descoperă sensuri noi, pornind de la premiza că romanul lui Rebreanu nu este un roman de război, ci unul psihologic.

„Nu vreau să pun în scenă cartea lui Rebreanu, vreau să chestionez puțin ce s-a întâmplat cu noi în suta asta de ani și unde suntem… S-ar putea să fie ambițios, riscant, kitschos, greșit, dar aș vrea să pun față în față soldații aceia care au luptat pentru ceva atunci, deși mulți nu știau pentru ce luptă, cu niște tineri din zilele noastre, cu niște dialoguri și întrebări: «Ce ați făcut în 100 de ani, cine eram noi la vârsta voastră, ce am făcut…»”, a explicat într-o întâlnire cu presa Radu Afrim.

Departe de orice formă de naționalism, spectacolul provoacă la o reflecție lucidă asupra stării nației, la o confruntare clară cu trecutul nostru istoric, un dialog între vocea prezentului și vocea istoriei. O voce surdă, șoptită sau răspicată, insinuantă sau răscolitoare prin care evenimentele unei lumi sfârtecate de masacre rostesc adevăratul lor nume în fața timpului, o voce care are timbrul specific și intonația regizorului Radu Afrim.

Utilizând întreaga suprafață a uriașei scene a Sălii Mari, scenograful Cosmin Florea și echipa sa creează un spațiu de joc de o rară spectaculozitate, în acord cu viziunea regizorală. Iar întrebarea tulburătoare sub care se desfășoară evenimentele dramatice evocate în spectacol este una care, sfidând festivismele, obligă la o reflecție mai profundă: Cum ne raportăm noi, cei de azi, la compatrioții noștri de acum 100 de ani !??

Reflecție care se adresează unui public de toate vârstele.

Regie, scenariu şi univers sonor: Radu Afrim

Scenografie: Cosmin Florea

Coregrafie: Andrea Gavriliu. Video Mapping: Andrei Cozlac.

În distribuţie: Alexandru Potocean, Marius Manole, Richard Bovnoczki, Ciprian Nicula, Raluca Aprodu, Istvan Teglas, Vitalie Bichir, Natalia Călin, Ada Galeș, Florin Călbăjos, Alexandra Sălceanu, Emilian Mârnea, Liviu Popa, Cristian Bota, Alexandru Chindriș, Octavian Voina, Andrei Atabay, Vlad Galer, Cosmin Ilie, Ciprian Valea, Silviu Mircescu, Flavia Giurgiu, George Olar, Tiberiu Enache, Bogdan Iacob, Vlad Ionuț Popescu, Lenuța și Teodora Purja

Spectacolul poate fi vizionat vineri,11 ianuarie 2019, la ora 19:00, sâmbătă 12 ianuarie la ora 11:00 şi vineri 25 ianuarie, la ora 11:00, la Sala Mare a TNB

„Papagalul mut”, de o scenografie şi spectaculozitate excepţionale

Istorii aproape adevărate despre un spion aproape uitat, într-o piesă în două acte Nae Caranfil.

O poveste incredibilă, dar reală, având în centrul său una dintre cele mai enigmatice și fascinante figuri ale secolului al XVIII-lea, spionul travestit Charles d’Eon / Lia de Beaumont. Ființă ambivalentă, atât timp cât a trăit, d’Eon a întreținut cu abilitate misterul asupra identității sale: era bărbat sau femeie?

După aproape treizeci de ani, cineastul Nae Caranfil (Filantropica, Asfalt Tango, Restul e tăcere etc.) se reîntoarce în teatru, cu un spectacol pe un text propriu care prezintă un episod din fascinanta viață a cavalerului d’Eon: misiunea sa la Curtea țarinei Elisabeta I, unde a acționat ca agent de influenţă în favoarea Franţei. Dându-și seama că o femeie ar reuși să câștige mai repede încrederea suspicioasei țarine, d’Eon a ales să fie femeie. Astfel, luând identitatea nepoatei cavalerului Douglas, conducătorul delegației franceze, el / ea va reuși să își ducă la îndeplinire misiunea, dar tulburând, în același timp, minți și inimi.

Un spectacol cu personaje și fapte istorice reale, plin de haz, farmec, îndrăzneală, despre spionaj, intrigi politice și amoroase desfășurate la una dintre cele mai extravagante curți imperiale ale lumii.

“Papagalul mut din colivia țarinei va cânta în final, să amintească prezentului că istoria se repetă. Ecoul reprezentației la public, poate fi diferit, unii îi vor aplauda spectaculozitatea și interpretarea personajelor centrale, alții tematica subtilă, iar unii s-ar putea să fie uimiți de întâlnirea cu istoria pe care o ignoră din naivitate. Papagalul mut este un spectacol eveniment, inventiv teatral, rafinat prezentat pentru contactul cu o poveste istorică, mereu actuală”, scrie criticul Ileana Lucaciu

Regie şi ilustraţie muzicală: Nae Caranfil

Scenografie: Dragoş Buhagiar.

Coregrafie şi mişcare scenică: Florin Fieroiu Maestru de scrimă: Ionuţ Deliu

Cu: Vlad Logigan, Claudiu Bleonţ, Miruna Biléi, Raluca Petra, Mihai Calotă, Eduard Cîrlan, Magda Catone, Tomi Cristin, Marius Rizea, Alexandru Georgescu, Dragoş Stemate, Eduard Adam, Cosmin Dominte, Dragoş Dumitru, Axel Moustache, Daniel Badale, Mihai Munteniţă

Muzică live: Trio Mirea

Curtea tânără: Alexandru Dunaev, Nicolae Dumitru, Ionuţ Terteci, Alexandru Chifu, Cristina Danu, Mădălina Iagăr, Cătălina Gulan, Alexandra Cotfaş, Petru Șutu, Cristina Negucioiu

Joi 10 ianuarie, joi 17 ianuarie şi vineri 18 ianuarie, la ora 19:00, la Sala Studio

“A fost odată în România”: dans, muzică, pantomimă şi umor

Un spectacol în care cuvintele se amestecă cu pantomima, step-ul, muzica şi gag-ul rafinat. O poveste cu oameni simpli la țărmul Bunei Speranțe, cu oameni simpli puși în situații excepționale. Oameni obişnuiţi, care devin mari tocmai pentru că reușesc să supraviețuiască cu demnitate, dragoste sau umor marilor turbulențe în care îi aruncă istoria.

Vineri 11 ianuarie 2019, de la ora 20.00, pe scena Sălii Pictura a Teatrului Național ”I.L. Caragiale” din București va avea loc premiera oficială cu A fost odată în România, un spectacol în regia lui Dragoș Huluba, în care cuvântul se amestecă cu pantomima, step-ul, muzica şi gag-ul rafinat.

Artist care dă dovadă de o fantezie debordantă când îşi asumă şi rolul de regizor, Dragoș Huluba se află în această ipostază în faţa unui nou debut pe o scenă a Naţionalului. La 20 de ani de la absolvirea facultăţii, cu peste 20 de spectacole jucate pe scena Teatrului de Comedie din a cărui trupă face parte din anul 2004 şi alte câteva regizate de el, între care multi-premiatul Rencontres, 2007, el a mai putut fi văzut pe scenele TNB în spectacolele lui Dan Puric ”Hic sunt leones” (2002),”Cei 150”(2003) și, până de curând, în ”Royal Fashion”.

A fost odată în România este o poveste cu oameni simpli puși în situații excepționale, având ca punct de pornire un scenariu gândit de Dragoş Huluba împreună cu Eduard Adam și Violeta Huluba. Autorii sunt totodată și interpreții care, împreună cu Ileana Olteanu aduc în fața dumneavoastră această poveste simplă și cuceritoare.

Așadar, patru actori, costume, muzică, dans, proiecții video, lumini, pantomimă, câteva cuvinte, umor, nostalgie… ingrediente ale unui spectacol necesar. De ce necesar? Pentru că A fost odată în România este spectacolul generației de astăzi chiar dacă, paradoxal, povestea lui se întinde pe mai bine de 100 de ani.

Ca într-o joacă cu timpul, poveștile se spun când pe repede înainte, când pe repede înapoi. De la lumea plină de vervă a perioadei interbelice, cu rochii superbe, bărbați în frac și plimbări pe Calea Victoriei la anii cenușii ai perioadei comuniste în care o portocală poate lumina o lume întreagă într-o seară de iarnă, până la anii nebuni ai zilelor noastre cu deschideri de Mall și alienarea individului sub stresul vieții moderne, A fost odată în România te invită în acest carusel al istoriei, în care vei râde, vei aplauda, vei zâmbi melancolic, sau vei pierde o lacrimă pasageră.

Un spectacol realizat sub auspiciile Centrului de Cercetare și Creație Teatrală Ion Sava. Avanpremiera va avea loc sâmbătă, 5 ianuarie 2019, ora 20.00, la Sala Pictura.

“50 de secunde” investighează o lume în care iubirea nu mai există

„O clipă și, brusc, toată suferința dispare.”

Spectacolul 50 de secunde, în regia lui Eugen Gyemant, este o investigație lucidă și tandră asupra minții umane, un spectacol despre ce se întâmplă în noi, atunci când nu suntem atenți, și despre grija pe care trebuie să o purtăm gândurilor noastre.

În biroul unui procuror criminalist, ancheta este în plină desfășurare. Asta deși, din punct de vedere juridic, totul este limpede, iar cazul ar putea fi trimis deja în judecată. Cel puțin, asta spun documentele, probatoriul, procedura penală..

Cu toate astea, un procuror se încăpățânează să deslușească mecanismele întortocheate ale minții unui tânăr care și-a recunoscut deja vina. Întrebarea este: de ce? Cazul e soluționat, dosarul de probe e complet, faptele sunt clare, iar declarațiile lămuresc totul.

Însă, dincolo de administrarea probelor, rămâne întâlnirea dintre doi oameni și poveștile lor, pentru că nu întotdeauna victimele sunt doar cele menționate în procesul-verbal…

Cu pasiune pentru detalii și inspirat de fapte reale, Daniel Oltean, un autor cu totul special (procuror, teatrolog și absolvent de scriere dramatică), privește oamenii cu atenție, cu duioșie și înțelegere, făcând o expertiză dramaturgică amănunțită a tuturor incertitudinilor noastre. Împreună cu actorii din distribuție, regizorul Eugen Gyemant (aflat la prima sa montare la TNB) asamblează scenele de neliniște, umor, poezie, cinism și frici nerecunoscute într-un puzzle pe care trebuie îl completăm singuri. Pentru că piesele-cheie se ascund în spatele cuvintelor, într-o lume în care iubirea pare să nu mai fie de ajuns.

Spațiul de joc creat de scenografa Maria Nicola recompune tabloul unui birou de investigaţii cu peste 100 de spectatori-martori, dar ar putea fi și tribunal, salon de spital ori sală de autopsie.

Ritmul alert al spectacolului se construiește din tensiuni, emoții puternice și secvențe scurte, contrastante, care descriu aproape filmic relațiile umane, între fiu și mamă, inculpat și procuror, între oameni și singurătățile lor, între fiecare dintre noi și gândurile care ne copleșesc.

Un spectacol relevant despre labirintul surprinzător al minții, despre empatie, singurătate și despre punctele de sprijin pe care le căutăm în alții, atunci când în noi totul se destramă.

50 de secunde este piesa pentru care Daniel Oltean a obținut, în 2017, Premiul UNITER pentru cea mai bună piesă a anului.

Muzica: Alexei Ţurcan P

Cu: Alexandru Voicu, Lucian Iftime, Diana Dumbravă

Vineri 4 ianuarie şi joi 17 ianuarie, la ora 20:00, la Sala Atelier

Fotografii: Florin Ghioca

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.