In acest spațiu, puteți citi fragmente din opera lui Gheorghe Schwartz PROBLEMA apărută la Editura Hasefer în 2019.

Revenind la România şi reluând un amplu citat din scrierile unuia dintre cei trei scriitori plecaţi din această ţară, Norman Manea, unul dintre cei puţini care a tras un loz câştigător după emigrare: „…o uriaşă coliziune, cu revitalizarea sloganurilor antisemite dinaintea războiului şi cu noi ingrediente, precum: <Evreii ne-au adus comunismul> sau <În România nu a existat nici un Holocaust, e doar o minciună. La noi n-a existat nici un Auschwitz. Totul e o exagerare, o falsificare, propagandă evreiască, un complot iudeo-izraelian>. O persoană foarte importantă din lumea literară – în prezent preşedintele Uniunii Scriitorilor şi ambasador al României la UNESCO, directorul celei mai importante reviste literare a ţării, membru al Academiei, membru la numeroase comitete şi comisii, un fel de Papă al literelor româneşti, pe vremea aceea şi candidat la preşedinţia României, s-a pronunţa critic la adresa <monopolului evreiesc asupra suferinţei>. Nu avem de-a face cu un antisemit, ci cu un democrat, aici e toată surpriza! Formularea nu trădează multă compasiune, nici înţelegerea propriei istorii sau solidaritate cu oprimaţii, nici exces de inteligenţă şi onestitate. Şi, cum spun, nu este vorba de vreun naţionalist şi antisemit feroce, ci de un intelectual respectat şi, pare-se, democrat. Iată această formulare nu vine de la periferia naţionalistă a vieţii intelectuale, ci vine din centrul elitei intelectuale!”¹. Nu este o surpriză, această atitudine vine din resentimentul colectiv faţă de evrei nu numai din straturile largi ale populaţiei îndoctrinate vreme de secole, ci chiar din rândurile elitei intelectuale. Mai jos, în paragrafele despre numele grele dintre cele două războaie voi reproduce pasaje semnificative, în acest sens, din scrierile „legionarilor intelectuali”.

Adică nimic nou în decursul timpului în Europa: doar acuzele legate de loialitatea evreilor faţă de statul Israel în dauna ţării de adopţie sunt noi, adică de când statul evreilor există iarăşi şi că, după Holocaustul din anii celui de al doilea război mondial, se face prea multă vorbire despre suferinţele îndurate. În rest, „că evreii au prea multă putere în lumea mondială a afacerilor”, „că evreii au prea multă putere pe pieţele financiare internaţionale”, că l-au omorât pe Isus sunt neschimbate de mii de ani. Aceste învinuiri se pare că nu vor dispărea câtă vreme vor exista evrei şi neevrei. Pentru că evreul a fost, este şi va fi substitutul ideal pentru orice potenţial vinovat.

9. Acum, omul problemă poate pleca. Unde?

Să nu facem un salt mult prea mare de la Ţara Nod şi potopul lui Noe până astăzi!

”De la enclavele pentru imigranţi din suburbiile pariziene, până la foarte birocraticul Bruxelles  sau inima industrială a Germaniei, vechiul demon ce bântuia Europa în anii `30 s-a reîntors: <Moarte evreilor!>, ţipau protestatarii pro-palestinieni din Belgia şi Franţa. <Gazaţi evreii!“>, strigau şi demonstranţii din Germania. ŞTIRI PE ACEEAŞI TEMĂ Autorităţile franceze sunt îngrijorate. Acţiunile cu un caracter antisemit. Ameninţările violente la adresa evreilor au fost depăşite chiar de acţiunile violente. Patru oameni au fost împuşcaţi mortal în mai, la Muzeul Evreiesc din Bruxelles. O farmacie din Paris, deţinută de un evreu, a fost distrusă de protestatarii tineri împotriva campaniei militare israeliene din Gaza. O sinagogă din Wuppertal, Germania, a fost atacată cu sticle incendiare. Un evreu suedez a fost bătut cu răngi. Şi lista continuă, notează New York Times într-o analiză a evenimentelor antisemite care au predominat în Europa în această vară. Europa se schimbă şi nu prea mai reprezintă un loc sigur pentru evrei. Atacurile împotriva evreilor au tras semnale de alarmă: Europa se schimbă şi nu se ştie dacă mai reprezintă un loc sigur pentru evrei. Un număr din ce în ce mai mare de evrei migrează spre Israel. Alţii descriu zone interzise pentru evrei, controlate de musulmani, în multe din oraşele europene. <Frica e mare pentru că acum totul se spune pe şleau şi nimeni nu face nimic>, spune Jessica Frommer, o evreică de 36 de ani care lucrează pentru o organizaţie non-profit din Bruxelles. <Europa modernă se baza pe stoparea acţiunilor şi ideilor din cel de-al Doilea Război Mondial. Şi acum, 70 de ani mai târziu, oamenii care stau lângă Parlamentul European strigă «Moarte evreilor!»>, spune ea².

Să mai plece omul problemă în Franţa de unde provine „libertate, egalitate, fraternitate”?

„Actele antisemite de pe teritoriul francez aproape s-au dublat în primele şapte luni ale anului 2014, a anunţat vineri Consiliul Reprezentant al Instituţiilor Evreieşti din Franţa (CRIF), informează Le Monde în ediţia sa electronică. 527 de acte cu caracter antisemit (acţiuni sau ameninţări) au fost înregistrate între 1 ianuarie şi 31 iulie 2014, faţă de 276 în primele şapte luni ale anului trecut, o creştere cu 91%, precizează CRIF, într-un comunicat, citând cifre date de Departamentul de Protecţie al Comunităţii Evreieşti (SPCJ). […] Antisemitismul nu este rezultatul ciocnirilor comunitare. Este traducerea unei derive violente a societăţii noastre unde evreii sunt primele victime.”³

Sau: “Doi bărbaţi de origine israeliană au fost agresaţi sâmbătă seara, la ieşirea dfin sinagoga din oraşul Créteil (la sud est de Paris), potrivit unui comunicat emis de Ministerul de Interne francez (…) Cei doi fraţi nu s-au putut apăra deoarece au fost atacaţi din spate, iar agresorii au fugit de la locul faptei numai după ce victimele lor au fost puse la pământ. Israeliţii au avut nevoie de spitalizare, fiind internaţi cu multiple contuzii”⁴

Să plece în Germania? „Decizia unor evrei de a pleca în Germania pentru un viitor mai bun este deseori comentată cu ironie sau chiar cu duritate de către presa israeliană. <Oamenii se duc acolo unde Hitler a proiectat soluţia finală? Ducându-te la Berlin este ca şi cum nu ai înţeles nimic din Holocaust>, scrie Aluf Benn, editor al ziarului <Haaretz>. Potrivit estimărilor oficiale, peste 10.000 de evrei locuiesc azi în Germania. Asaf Moses, în vârstă de 32 de ani, spune că în urmă cu un deceniu, atunci când s-a mutat împreună cu familia sa în Berlin, rar puteai găsi un evreu pe stradă. Acum însă, spune bărbatul, este imposibil să nu întâlneşti cel puţin câţiva israelieni dacă te plimbi pe trotuar. <Comunitatea noastră este în creştere>, spune şi Diana Reizman, o evreică mutată în Berlin acum opt ani”⁵.

Şi articolul acesta necesită câteva precizări:

1. El a apărut în 2014 şi astăzi, în 2018, cifrele sunt evident depăşite⁶.

2. Pe lângă evreii declaraţi, există şi o categorie de evrei veniţi din Israel, dar şi din alte ţări, evrei care îşi ascund evreitatea, pretinzând că sunt catolici sau protestanţi, chiar dacă în realitate nu s-au convertit. Teama de trecut nu le-a trecut tuturor, chiar dacă au făcut pasul spre Berlin.

3. Afirmaţia din titlu, „Israelul este un fel de soţ nesigur” a fost făcută de cineva din Israel într-un moment când ameninţările au fost acute. Şi sentimentul acesta pare a fi ciclic. Când redactez această carte, un bun prieten din Ierusalim pretinde că „Ierusalimul a devenit cel mai sigur loc de pe pământ”!

4. Mai devreme, în 1992, mergând în interes oficial la sediul Comunităţii Evreilor din Berlin, mi-a fost foarte greu să mă fac înţeles: funcţionarii cu care am apucat să discut vorbeau doar ruseşte. Aşa că afirmaţia cum că numărul evreilor din Berlin este în creştere nu trebuie în nici un caz percepută că ar fi vorba doar despre evrei veniţi din Israel. Cei mai mulţi au sosit din fostul lagăr socialist.

Deci, Germania? (După, dar şi înainte de reunirea celor două state):

Pentru perioada nazistă, avem Geheimreport („Raportul secret“) cerut de către oficialităţile americane scriitorului Carl Zuckmayer emigrat în SUA⁷. Cei de peste Ocean, Office of Strategic Services, au vrut să ştie cu cine se vor întâlni şi cu cine vor putea colabora dintre intelectuali, după căderea Reich-ului. Zuckmayer a împărţit scriitorii, muzicienii, actorii etc. în patru categorii: cei ce au colaborat cu zel cu naziştii, cei ce au fost doar obedienţi, cei se s-au retras în cochilia lor şi (puţinii) dintre cei ce s-au opus; adică grupa celor „pozitivi”, grupa celor „negativi”, grupa cazurilor speciale „parţial pozitivi şi parţial negativi” şi grupa „indiferenţilor etc.” Când Goebbels a decretat că „Germania nu are nevoie de genii, întrucât Adolf Hitler are destul geniu pentru tot poporul său, cei din grupa celor zeloşi⁸ s-au confirmat din naştere: n-au fost chiar geniali. Mulţi dintre aceştia s-au disculpat, ulterior, ca „victime morale”, însă nu se ştie cum s-ar fi comportat ei chiar indiferent de împrejurări. Dovadă că şi după război, instigările la ură rasială şi chiar şi violenţele şi-au găsit destui adepţi.

„Fraţii lui Wotan şi Frontul de la Weimar – neonaziştii din RDG – nu erau doar o mulţime disperată, ci dimpotrivă, o scenă bine pusă la punct, care număra mai bine de 15.000 de membri şi care aproape că a cauzat căderea guvernului⁹.”

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.