Riscul Justiției ca fortăreață ideologică, endogamă și corporatistă

S-au adunat mai multe afaceri complicate pentru justiția din Franta: în luna februarie va începe procesul fostului premier și prezidentiabil Francois Fillon, a fost dat un verdict ce a stârnit polemici în cazul uciderii lui Sarah Halimi, există cazul proaspăt al unei adolescente amenintate cu moartea de un musulman și avem condamnări pe bandă rulandă împotriva ”vestelor galbene”.

S-au adunat multe probleme și pentru justiția din Polonia. Guvernul conservator îi acuză pe judecători pentru că au spirit de castă și formează un stat în stat, că încă mulți dintre ei au legături cu fostul regim comunist, că sunt, de fapt, un sediu al unei opoziții informale de stânga. Să fie la fel și în Franța? Vom vedea mai jos.

S-au adunat probleme și pentru justiția din Romania, nu tocmai străine de cele din Franța și Polonia, legate de sectia speciala de investigare a infracțiunilor în justiție.

Diferența este că justiția franceză nu este monitorizată de Bruxelles, cea de din Polonia este apărată de la Bruxelles în fața legii care întărește disciplina magistraților, în timp ce România se află sub un MCV de neconceput la Paris și nici la Varșovia.

Acțiuni constestate ale justiției

Dosarul de deturnare de fonduri prin angajarea fictivă a soției și copiilor în parlament este deseori considerat o mișcare pur politica, una care a avu succes, căci Francois Fillon, singurul care-l putea învinge pe actualul președinte Macron, a fost scos din cursa pentru Elysee, în 2017.

În cazul evreicei Halimi, criminalul a fost considerat iresponsabil, pentru că a consumat marijuana. Kobil Traopre a ucis-o pe Halimi, 65 de ani, strigând Allahu Akbar. Se întâmpla în 2017.

În cazul adolescentei Mila, avem amenințări cu moartea venite din partea unui musulman, pentru că nu a dorit să întrețină relații sexuale cu el. Inițial, Mila a fost cea acuzată, pentru că ar fi incitat la ură religioasă atunci când a ripostat la avansurile bărbatului. Pe 30 ianuarie 2020, această acuzație a fost retrasă de procurori. Cea împotriva bărbatului a rămas, la fel si polemica.

Publicația Atlantico.fr a intervievat un avocat și un istoric pe tema problemelor din justiția franceză. Avocatul este Regis de Castelnau, un comunist. Istoricul este Edouard Husson, un conservator care a lucrat și pentru guvernul Francois Fillon, în 2009-2010.

Justiția este politizată

Atlantico: De ce este contestată justiția? Este în criză?

Edouard Husson: Justiția franceză este într-o criză profundă, pentru că este politizată. Fillon a fost vizat de procurori în plină campanie electorală, în timp ce Richard Ferrand, stâlpul macronismului, a fost anchetat la doi ani după alegerile prezidențiale. Aceeași justiție a refuzat să-l condamne pe asasinul lui Halimi pe baza unei expertize medico-legale puțin covingătoare, în timp ce tânăra Mila a fost acuzată de incitare la ură. Celeritatea cu care judecătorii tratează dosarele Vestelor Galbene contrastează cu lentoarea cu care tratează majoritatea celorlalte dosare. Indignarea Curții de Casație în fața a ceea ce numește ingerințele de nesuportat ale presedintelui într-un dosar poate fi taxată drept ipocrizie, dacă privim lucrurile mai atent. Avem o justiție politizată nu prin ingerința statului, ci prin autonomizarea justiției în raport cu societatea pe care este obligată să o slujească.

Regis de Castelnau: Voi adăuga complezența acestei justiții față de putere, în modul în care tratează problemele penale care ar putea privi anturajul lui Emmanuel Macron. Acesta beneficiază de o indulgență vizibila care exasperează o bună parte a opiniei publice.

Această justiție are tot interesul să își facă un proces de conștiință și să reflecteze la motivele pentru care a dispărut încrederea opiniei publice în justiție. Inițiativa unui procuror (oare la ordin?) de a deschide o anchetă preliminara pentru incitare la ură împotriva tinerei Mila este pur și simplu aberantă. Asta alimentează ideea că ce i s-a întâmplat tinerei este din vina ei și ”a găsit ce-a căutat”.

Cât despre rolul justiției în reprimarea în masă a vestelor galbene, acesta este un dezastru al democrației. Sprijinul acordat unei puteri brutale, prin pronunțarea unui număr enorm de condamnări, în mare parte cu închisoarea cu executare, și protejarea violențelor polițiștilor, toate acestea distrug raportul de încredere care ar trebui să existe între popor și justiție.

Magistrații s-a raliat masiv în jurul președintelui

Atlantico: Magistrații trebuie să dea socoteală în fața cetățenilor?

Edouard Husson: Îmi amintesc că am fost jurat la doua procese, iar la unul dintre ele un judecător a încercat, cu mai multă sau mai puțină subtilitate, să influențeze cetățenii jurați. Era în mod evident membru al sindicatului magistraturii. Ceilalți judecători încercau să ne ofere un cadru cât se putea de neutru, însă acesta politiza procesul. Era in 1998. Îmi imaginez că acum situația s-a înrăutățit. Ideea nu este să dai socoteală francezilor. Da, justiția se face în numele poporului suveran. Însă asta nu e suficient ca să garanteze imparțialitatea: trebuie și ca justiția să se bazeze pe adevărul faptelor și să pronunțe o pedeapsă pe măsura acestor fapte.

Regis de Castelnau: Cred că putem spune că independența judecătorilor este asigurată în țara noastră. Însă sunt două probleme. Independența nu poate asigura imparțialitatea, iar aici justiția franceza are o mare problemă (…) Ceea ce s-a întâmplat după venirea la putere a lui Macron nu a facut decât să întărească sentimentul că justiția e părtinitoare, deoarece corpul magistraților s-a raliat masiv în spatele lui Macron, si putem spune ca președintele nu are de ce să se plângă. Iar într-o țară în care președintele este respins de populație în mod masiv, acest lucru este suportat cu greu de opinia publică.

A doua problemă este că, în Franța, tribunalele și parchetele sunt vecine, aproape că se confundă. Studiile sunt comune, jurământul este comun, judecătorii și procurorii sunt într-un du-te-vino permanent între parchet și judecătorie. Trebuie să spunem că parchetul nu este independent și supus ierarhic puterii executive. În cazul Halimi am avut un comunicat comun al președintei Curții de Casatie și a procurorului general de pe lângă această instanță. Pentru un jurist, este uluitor. Și, din păcate, nu este pentru prima oară.

Magistrații trebuie să dea socoteală? Sigur, însă cultura cetății asediate este atât de puternică, corporatismul este atat de puternic. (…) Consiliul Superior al Magistraturii, organul însărcinat cu disciplina acestui, corp are o asemenea indulgență încât ne creează ideea că magistrații sunt incoruptibili. Însă legitimitatea nu este un dat, ci ea se construiește prin transparența parcticii cotidiene. Cred că e nevoie de mai multă rigoare în procedurle disciplinare. Asta ar duce la atenuarea sentimentului majoritar că ”magistratii sunt iresponsabili”.

Corpul magistraților este impregnat cu cultura clasei de mijloc

Atlantico: Justiția și cetățenii sunt pe lungimi de undă diferite?

Edourad Husson: Modul în care a fost tratat cazul asasinului lui Halimi este emblematic pentru negarea responsabilității individuale de către justitie. Pentru că era greu de negat motivația antisemită a crimei, justiția presupus că a fost comisă sub influența stupefiantelor. La polul opus, Mila este imediat suspectată că a incitat la ură, când, de fapt, ea era cea amenințată! Este foarte semnificativ că stângiștii care neagă responsabilitatea individuală pe care se bazează justiția occidentală, înrădăcinată în Biblie, sunt fascinați de islamism, care este un fatalism.

Regis de Castelnau: Noi nu tratăm delincvența care afectează viețile oamenilor. Din două motive. Primul  este lipsa mijloacelor, ceea ce face ca procedurile să se lungească, iar condamnările penale să fie tardive și, în mare parte, să nu fie executate. Este incredibile că ne putem prezenta în fața unui tribunal cu un cazier judiciar enorm și niciuna dintre pedepse să nu fi fost executată! Știți că în Franța sunt anual un mlion și jumătate de infracțiuni cu autori cunoscuți care nu sunt urmăriți penal? Al doilea motiv este faimoasa ”cultură a scuzei”. Sociologic, corpul magistraților este impregnat de cultura clasei de mijloc, iar experiența lor socială, cel puțin la începutul carierei, este limitată. Să ne amintim că studenții ies din școală la 25 de ani și au dreptul de a judeca. De aceea a provocat atât de multă emoție brutalitatea bruscă împotriva claselor de jos, văzută în represiunea împotriva vestelor galbene.

Disciplina internă este esențială

Atlantico: Sunt soluții pentru menținerea independenței justiției și a separației puterilor?

Regis de Castelnau: Apropierea justiției de regimul lui Emmanuel Macron pune o mare problemă instituțională. Independența judecătorilor este asigurată instituțional și juridic, însă ralierea în jurul lui Macron din rațiuni sociologice, ideologice, politice și economice îndepărtează Franța de respectarea condițiilor indispensabile pentru o democrație reprezentativă demnă de acest nume.

Prima măsura, ce poate suna provocator, ar fi să-l schimbăm pe președinte. A doua ar fi să ne asigurăm că acest corp al magistraților nu funcționează ca o fortăreața endogamă și corporatistă. Este dificil, căci toate profesiile tind către corporatism, însă la magistrați se manifestă puternic. Chestiunea disciplinei interne, care ar reflecta o mai mare exigență, este esențială.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.