RMN-ul unui stat

Un „doctor” specializat în dezvoltarea statelor se uită la RMN-ul din titlul acestui articol în trei puncte: cât este PIB-ul?; cât din PIB devine Buget?; cât din Buget devine alocare pentru investiții?

Logica dezvoltării cere ca statele cu PIB-uri mari să nu aloce mult pentru investiții (întotdeauna sub 30% din Buget). Statele cu PIB-uri mijlocii ar trebui să aloce până spre 30% din Buget.

2019 este primul an în care Bugetul statului român postcomunist alocă spre 20% pentru investiții. Ceaușescu aloca, în ritm constant, 30%. Johannis a spus că actualul guvern nu va avea bani (venituri) pentru a se ține de promisiunea acelui 20% pentru investiții.

Din acest punct, apar „doctorii” în economie. Ei vorbesc despre calitatea investițiilor. Apoi, vin „doctorii” în Justiție. Ei urmăresc cât din Bugetul pentru investiții este fraudat. Noi, în România, nu am trecut încă pragul calității investiționale joase. Ne dezvoltăm prin Buget sub acest prag înalt-eficient.

Cât despre fraudarea banilor pentru investiții, ea este executată, oficial, de guverne, la prima rectificare bugetară. Fraudarea individuală și penală este mult mai puțin semnificativă decât aceea oficială și legală.

Așadar, problema de dezvoltare prin Buget a României ține de calitatea slab-eficientă a investițiilor. Ele nu contribuie la creșteri semnificative ale PIB-ului. Nu avem o problemă mai gravă decât alte țări în corupția din fraudarea investițiilor. Avem, în schimb, o imagine de țară mai coruptă decât alte țări din interes propagandistic.

Al cui este interesul? Al clasei noastre politice, incapabilă să conceapă investiții înalt-eficiente. Al multinaționalelor, doritoare să mențină în România o largă piață de desfacere a produselor lor și o cât mai îngustă piață investițională întru apariția unor produse concurențiale made in România.

În concluzie, ceea ce nu am făcut încă aici, în Româna postcomunistă, este discuția (dezbaterea) serioasă despre creșterea eficienței noastre investiționale. Care ar fi partea de investiții pentru creșterea nivelului de trai (educație, sănătate) și care ar fi partea de investiții pentru dezvoltarea economică (infrastructuri de transport, infrastructuri de dezvoltare energetică, infrastructuri de exploatare a resurselor)? Întrebările acestea (esențiale) nu pot avea răspuns decât într-un proiect de țară.

În locul acestui proiect (promis), actualul președinte a pus pe picioare un proiect electoral (Jos Dragnea!).

Dar nici un politician (nici măcar unul) nu este, la noi, preocupat de metodologia de elaborare a unui proiect de țară (nu teritorialist, ci dezvoltaționist).

Nici Academia Română nu aduce în discuția țării o astfel de metodologie. Pare că, la noi, gândirea social-economică nu mai vrea să audă de planificarea devoltațională.

Eu, personal, îndrăznesc să numesc acest fapt trădare prin demisia voluntară a elitelor de la principala lor misiune națională.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.