România în Raportul Amnesty International 2020/21

Măsurile adoptate de autoritățile de la București-preocupante în domeniul drepturilor omului

În articolul precedent, în care prezentam Raportul dat publicității de Amnesty International privind responsabilitățile și măsurile luate de guverne din 149 de țări ale lumii – între care și România – în 2020, primul an în care practic toate țările de pe glob s-au confruntat cu Covid-19, arătam că reputatul ONG a constatat că pandemia a dezvăluit amploarea teribilului bilanț al politicilor deliberate creatoare de divizări și destructive, care perpetuează inegalitățile, discriminarea și opresiunea și care au pregătit terenul pentru dezastrul făcut de virus. Făcând o analiză detaliată a marilor tendințe în materie de drepturi ale omului în anul 2020, documentul afirmă că „ne aflăm în fața unei lumi în plină confuzie”. Din această perspectivă mi se pare firesc să aflăm cum este prezentată România în document, alături de celelalte 148 state analizate.

Înainte de toate, ar trebui spus însă cum se prezintă Amnesty International și cu ce se ocupă. Ea se definește ca „o mișcare din care fac parte 10 milioane de persoane ce fac apel la omenia fiecăruia dintre noi și militează pentru ca noi toți să ne bucurăm de drepturile omenești. Viziunea sa este a unei lumi în care conducătorii să-și țină promisiunile, să respecte dreptul internațional și să dea seamă de ceea ce fac. Finanțată în principal de membrii săi și prin donații individuale, Amnesty International nu depinde de nici un guvern din lume sau de vreo tendință politică, de nicio putere economică sau de vreun grup religios. Membrii săi sunt convinși că acționând solidar și cu compasiune alături de oamenii de pretutindeni pot face lumea mai bună. Amnesty International se declară imparțială, nu ia poziție în probleme de suveranitate, conflicte teritoriale sau în cazul instrumentelor politice ori juridice internaționale susceptibile să fie adoptate spre a pune în practică dreptul la autodeterminare. În ce privește Raportul pe 2020/21, el este făcut în funcție de țările pe care organizația le-a studiat de-a lungul anului trecut. Este vorba de state independente, care răspund de situația drepturilor omului de pe teritoriul lor”.

Amnesty International: Guvernele au profitat de pandemie să restrângă drepturile

Cum spuneam, este vorba de 149 de state, iar în documentul de 500 de pagini, România este analizată la pp 393-395. Este vorba de studiu stas, structurat pe mai multe capitole. Astfel, în preambul, după ce spune cine este șef al statului (Klaus Iohannis) și șef al guvernului (Florin Cîțu, care i-a luat locul lui Ludovic Orban în decembrie), analiza arată: „Măsurile adoptate de guvern față de Covid-19 au fost preocupante în demeniul drepturilor omului, fiind vorba în principal de menținerea ordinii, libertatea de reuniune pașnică și dreptul la educație. Romii au făcut mereu obiectul unei discriminări sistemice, poliția recurgând în mod excesiv la forță și aplicând rele tratamente unora dintre ei. Adoptată în iunie (2020-n.n.) de Parlament o lege care interzice predarea conceptului de identitate de gen a fost declarată neconstituțională de Curtea Constituțiomnală. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că autoritățile românești au expulzat ilegal doi resortisanți pakistanezi.”

La capitolul CONTEXT, Raportul arată: „În martie, guvernul a decretat starea de urgență din cauza pandemiei de Covid-19. Această măsură permitea o derogare temporară de la unele drepturi ale omului garantate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum dreptul la educație, dreptul de a circula liber sau dreptul la libertatea de expresie și asociere. Starea de urgență a fost înlocuită în mai de „starea de alertă”, care se păstra la finele anului. Comisia Europeană a continuat să preseze Romțânia să revină asupra mai multor reforme legislative care constituiau o amenințare pentru statul de drept, îndeosebi independența aparatului judiciar”.

În ce privește capitolul DISCRIMINARE, documentul spune :„O propunere de lege care întărește legislația antidiscriminare în vigoare era încă în atenția Senatului la sfârșitul anului. Acest text prevedea alte forme de discriminare –discriminarea prin asociere, discriminarea încrucișată și segregarea- adăugând cetățenia și culoarea pielii pe lista motivelor de discriminare prohibite.”

În legătură cu ROMII, în analiza Amnesty International scrie: „Potrivit unui raport al Comisiei Europene publicat în februarie (2020), romii s-au confruntat mereu cu discriminări și segregare, îndeosebi în domeniul educației, locurilor de muncă și locuințelor. Ei fost îndeosebi ținta expulzărilor forțate. În timpul stării de urgență, ONG-uri și mass-media au vorbit despre faptul că poliția a folosit excesiv forța, cât și despre relele tratamente aplicate romilor. Grupuri și ONG-uri de apărare a drepturilor omului și-au exprimat preocuparea față de folosirea populației rome drept țapi ispășitori în timpul pandemiei. Ei au deplâns o „a accentuare a discursurilor pline de ură și rasism” față de aceste populații în marile media și pe rețelele de socializare, în particular din partea personalităților publice sau a altor nume influente. Consiliul Național de Luptă Împotriva Discriminării, instanța română ce veghează la respectarea principiilor egalității, a denunțat afirmațiile discriminatorii față de romi făcut de un ziar local, un ales în Parlament, un fost șef de stat și un profesor niversitar”.

Raportul se ocupă și de Drepturile lesbienelor, ale persoanelor gays și persoanelor bisexuale, transgeneri sau intersexe și notează: „Parlamentul a adoptat în iunie o lege care interzicea îndoesebi cursurile de formare privind identitatea de gen.Votat în absența dezbaterii publice, acest text stipula că erau interzise „activitățile ce propagă teoria sau opiniile privind identitatea de gen în virtutea cărora genul este un concept diferit de sexul biologic, iar cele două nu sunt identice mereu”. Asociațiile de apărare a drepturilor omului și lumea universitară au condamnat această interdicție, spunând că ea nu ar fi avut ca efect decât să legitimeze discriminarea față de persoanele LGBTI. În decembrie, acest text care crea preocupări față de respectul libertățililor academice și libertății de expresie a fost declarat neconstituțional de Curtea Contituțională.”

În cazul DREPTULUI LA EDUCAȚIE, raportul arată: „În timp ce o lege care interzice segregarea în învîțământul primar și secundar a fost votată în 2016, liniile directoare adoptate apoi de ministerul Educației pentru a aplica acest text nu erau puse în pactică la finele anului. Un studiu al ONG Caritas Romania a evidențiat dificultățile cu care se confrutau copiii proveniți din categoriile vulnerabile ale populației în cadrul învățământului la distanță în timpul stării de urgență în vigoare din martie până în iunie, subliniind că elevii romi erau printre cei mai dur afectați. Potrivit acestul studiu, doar 15% dintre copiii aparținând grupurilor marginalizate au participat în mod regulat la activitățile on-line, în vreme ce înaintea pandemiei ei erau 83%. Printre principalele obstacole la participarea lor se află absența echipamentului tehnic, lipsa de locuri ce permit studierea în liniște în locuințe suprapopulae și imposibilitatea pentru părinți de a-i ajuta să-și facă temele on-line”.

Despre LIBERTATEA DE ÎNTRUNIRE, documentul scrie: „Ca urmare a deciziei României de derogare provizorie a dreptului la libertate a reuniunilor pașnice, toate adunările publice au fost interzise. Grupuri ale societății civile au criticat aceste măsuri, considerate disproporționate. Adunările de mai puțim de 100 de persoane au fost autorizate începând din noiembrie, dacă sunt respectate anumite reguli”.

Referitor la GARANȚIILE PROCEDURALE în raport se spune: „În afacerea Muhammad și Muhammad vs. România, Marea Cameră a Curții Europene a Drepturilor Omului a apreciat, în octombrie, că autoritățile au acționat ilegal în 2012, expulzând doi resortisanți pakistanezi, care se aflau în condiții legale pe teritoriul lor. Decizia de expulzare a fost luată pe baza datelor ținute secrete, la care doar guvernul și justiția au vut acces și potrivit cărora activitățile celor doi constituia o amenințare potențială pentru securitatea națională română.Curtea a considerat că, în cadrul procedurii de expulzare, persoanele implicate aveau dreptul de a fi informate în privința elementelor factuale pertinente pe baza cărora autoritățile au apreciat că ei reprezentau o amenințare pentru securitatea națională și de a avea acces la conținutul documentelor și informațiilor pe care aceste autorități s-au bazat. Ea a judecat că, dacă restricțiile erau indispensabile pentru a asigura securitatea națională, acestea trebuiau însoțite în compensație de garanții suficiente”.

Am prezentat integral analiza pe care Amnesty International a consacrat-o felului în care au acționat autoritățile române în 2020, primul an al pandemiei. Sigur că se pot emite tot felul de opinii, dar, înainte de toate, aș vrea să spun că raportul respectiv NU MENAJEAZĂ NICIUNA dintre cele 149 de țări analizate, fie că sunt din Europa ori Asia, America ori Africa! În al doilea rând, totul este făcut sintetic, exemplele alese pot fi discutabile, ca în cazul copiilor de romi din țara noastră, întrucât nu doar ei au fost foarte afectați de învățământul online în tinpul pandemiei. În fine, și acesta cred că este cel mai important lucru, ar fi interesant de aflat reacția autorităților de la București față de constatările Amnesty privind felul cum au combătut ele pandemia. Iar aici, cu toții am avea o surpriză uriașă aflând că ele țin seama de opiniile acestui reputat ONG, foarte apreciat de multă vreme de mari cancelarii ale lumii!

Din păcate, nu va fi așa!

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.