”Rugăciunile credincioșilor pentru cei adormiți și parastasele sunt ultima posibilitate pe care le-o dă Dumnezeu celor răposați pentru a fi ajutați înainte de a se face Judecata de Apoi. După ea nu vor mai putea fi ajutați cu nimic.
Așa cum îi ușurăm pe cei întemnițați aducându-le sucuri răcoritoare etc., atunci când îi cercetăm, tot astfel și pe morți îi ușurăm prin rugăciunile și milosteniile pe care le facem pentru sufletele lor. Rugăciunile credincioșilor pentru cei adormiți și parastasele sunt ultima posibilitate pe care le-o dă Dumnezeu celor răposați pentru a fi ajutați înainte de a se face Judecata de Apoi. După ea nu vor mai putea fi ajutați cu nimic.
Dumnezeu vrea să-i ajute pe cei adormiți, deoarece suferă pentru pierzania lor, dar nu o face pentru că are noblețe. Nu vrea să-i dea diavolului dreptul să-I spună: „Cum îl mântuiești pe acesta de vreme ce nu s-a ostenit?”. Însă atunci când noi ne rugăm pentru cei adormiți, îi dăm dreptul lui Dumnezeu să intervină. El se înduioșează mai mult atunci când facem rugăciune pentru cei răposați decât pentru cei vii”.
(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești, Ed. Evanghelismos)
În ziua de 4 noiembrie prăznuim Moșii de toamnă, prilej de pomenire a morților
Mântuitorul a fost înmormântat într-o zi de sâmbătă și această zi o dedicăm pomenirii celor care nu mai sunt printre noi.
În Sâmbăta Morților, credincioșii merg la biserică. Se oficiază Sfânta Liturghie și se face slujbă de pomenire pentru cei morți. Aducem o sticlă vin, colivă și un colac sau pâine. Le punem într-un coș. Ele vor fi sfințite pentru a fi apoi împărțite. Se pot aduce, de asemenea, pachete cu alimente, hrană preparată ori dulciuri sau fructe, apă etc. care se împart împreună cu o lumânare după ce și acestea au fost sfințite, împreună cu vinul, coliva și colacul (pâinea).
Se face și un pomelnic cu numele celor adormiți, care va fi citit de preot în timpul slujbei.
După slujbă, se merge la cimitir, dacă acest lucru este posibil, și se aprind lumânări la mormintele celor adormiți, se arde tămâie și se stropesc mormintele cu puțin vin din cel sfințit la biserică.
Atât parastasul, cât și celelalte forme de comemorare au o anumită regularitate
Primul Parastas este cel care are loc în ziua a-III-a de la momentul decesului (ziua înmormântării)
Parastasul din ziua a-IX-a de la deces poartă semnificația celui de-al nouălea ceas și a momentului în care IIsus a murit pe cruce
Parastasul de 40 de zile ce simbolizeaza ridicarea la cer a lui IIsus
Parastasul mai are loc la împlinirea a 3, 6 și 9 luni cât și un an
După comemorarea de un an de la moarte, parastasul mai poate avea loc anual sau o dată la 3 luni până la împlinirea a 7 ani, ceea ce simbolizează și ciclul complet al creației.
Pentru parastas, odată cu pomelnicul, preotului i se va da și un prosop, tămâie și cărbuni.
scrie în Biblie, ca trebuie parastase cu 44 de colaci, haine, mâncare, mobila, etc ?
Și unde scrie, ca musai cu popi și musai cu bani?
Atunci, ori bani se la buget, ori de la enoriași, asta este șpagă legalizata.
@unde
Da. Scrie sa fim milostivi. Sa avem mila catre cei sarmani, saraci care nu au ce manca, ce imbraca….din cauza lacomiei si asupririi semenilor…asta scrie…asta inseamna parastasul, pomenirea, mila catre cel trecut la Domnul pentru ca prin mila si dragostea noastra Bunul Dumnezeu sa-i ierte pacatele si mila pentru cei sarmani care nu au ce pune pe masa….
Biserica portile iadului nu o vor birui! Oricat vor urla slugile satanei ateii, sectantii, paganii…
Marele patriot nationalist Mihai Eminescu :
„Despreţuind Biserica noastră naţională şi înjosind-o, atei şi francmasoni cum sunt toţi, ei ne-au lipsit de arma cea mai puternică în lupta naţională….”
„Biserica lui Mateiu Basarab şi a lui Varlaam, maica spirituală a neamului românesc, care a născut unitatea limbei şi unitatea etnică a poporului”
Un prilej pentru noi crestinii sa ne aducem aminte de cei dragi care nu mai sunt printre noi.
Cred ca parastasul trebuie sa fie simplu si fara pomeni costisitoare. O lumanare aprinsa la cimitir sau in biserica sunt lucruri mai de pret daca pornesc din suflet. Si mai ales ingrijirea mormintelor de catre rude si prieteni.
Doamne sfinte ,ce de minciuni popesti .
Unde scrie in Biblie ca trebuie sa te rogi pentru cel decedat ,ca rugaciunile celor ramasi ii pot ajuta cumva pe decedat ,ca Dumnezeu poate fi INDUPLECAT sa schimbe sentinta pacatosului mort ?
Hai sa ne imaginam putin .
Un pacatos notoriu ce si-a facut de cap toata viata ,moare si lasa cu limba de moarte familiei si rudelor sale foarte numeroase sa faca regulat multe rugaciuni si pomeni costisitoare din averea foarte mare ramasa mostenire familiei .
Al doilea caz ,un om obisnuit ,sarac ,cu pacate mai mici si mai putine ca tot omul ,moare singur fara familie si rude apropiate care sa se roage pentru sufletul sau .
Inseamna ca in primul caz ,pacatosul bogat poate beneficia de clementa pentru ca se dau pomeni si Dumnezeu ii iarta multele sale pacate ,in timp ce bietul sarac ramane cu ,,cazierul ” patat fiindca nu a avut cine sa dea pomeni si sa se roage pentru el ?
mortii nu mananca. construiti-le raiul gandindu-va la ei. ce le-ar fi placut in viata, asta sa imaginati pentru ei. vreti sa impartiti mancare? opriti sarmani pe strada si dati-le. este cea mai mare „pomana”. ajutati cand puteti, cum puteti si pastrati in gand si rugaciune pe cei care nu mai sunt. nu trebuie „sa sstii sa te rogi”. trebuie sa iti doresti cu adevarat sa se intample. fara CREDINTA nu ai nimic, omule.
Biserica nu mai e demult aia de pe timpul lui Eminescu.Acum colacii sunt carati de popa cu limuzina Mercedes la cocinile unde-si creste porcii.
Mai terminati cu povesti nemuritoare ! Adica cum, traiesc ca un nemernic toata viata si urmasii mei fac niste petreceri la restaurant si Mos Craciun imi sterge faradelegile!? Buna treaba!
Pentru toți sectanții și ateii care turbează la adresa Bisericii Ortodixe a românilor am o singură urare:
-Duceți-vă în m-ții voștri, căci oricum v-ați născut și trăit eegeaba, buboaie de ură și dispreț ce sunteți!
Ce vă freacă pe voi cum ne ținem noi credința și riturile în această lume tot mai tâmpită, tehnologizată și desacralizată, când vouă oricum nu vă va face nimeni pomenile și rânduielele?
lumea incepe sa-si puna intrebari. Raspunsurile sunt diverse, neclare pe alocuri, de aceea se si numeste ”credinta” si nu ”evidenta”.
Pt. mine, existenta lui Dumnezeu e dovedita in mii de exemple, de la complexitatea naturii, a creierului uman, perfectiunea Universului si legilor lui si pana la faptul ca viata este doar apanajul Său.
Mosii (Pomenirea mortilor) … este o traditie pre-crestina … de pe vremea adoratorilor geto-daci ai ZEU-lui DZEU/DomnZEU/DumneZEU (ZEUL tata al NATURII CELESTE/a UNIVERSULUI/”*Dyḗws Ph₂tḗr”) … care dateaza inca din perioada PIE/3000 BC (Epoca Bronzului) si perioada IE/1500 BC (Epoca Fierului) de pe aces TARAM.
Pe tot parcursul anului, în spațiul românesc există 20 de zile de Moși. Cuvantul „moși” vine de la „strămoși”, și se referă la persoanele trecute la cele veșnice. Cu apelativul „moși” sunt numiți nu doar morții, ci și principalele sărbători ce le sunt consacrate, precum și ‘pomenile’ făcute pentru ei.
Biserica NOASTRA (crestin-ortodoxa) ii numeste pe cei trecuti in viata de dincolo „adormiti”, termen care are intelesul de stare din care te poti trezi. Mantuitorul spunea: „Nu plangeti; n-a murit, ci doarme” (Luca: 8,52).
Dar … cu mult mai inainte … cultul mortilor aparea si la ZEUL geto-dacilor Zamolxis/550 BC …
„Există o doctrină străveche [ archaios logos ] care a existat de la început, care a fost întotdeauna menținută de cele mai înțelepte națiuni și orașe și oameni înțelepți”. El îi citează (egipteni, sirieni … și geți), fiindcă cinstesc pe cel prins si mort, ați făcut la fel ca și geții care cinstesc pe Zalmoxis” (cf. Origene/185-253 AD, Contra Celsus, 3, 34).
„Eu [Traian], singur am cutezat să merg împotriva neamurilor care locuiesc dincolo de Istru şi am nimicit neamul geţilor, care au fost mai războinici decît oricare dintre oamenii ce au trăit cîndva – şi aceasta nu numai datorită tăriei trupului lor, dar şi pentru că îi convinsese să fie astfel slăvitul lor Zamolxis. Crezînd că nu mor, dar că îşi schimbă locuinţa, ei sînt mai porniţi pe lupte, decît ar fi înclinaţi să întreprindă o călătorie.” (Iustinus Flavius Iunior Augustus, imparat Bizantin/520-578 AD).
Pe tot parcursul anului, în spațiul românesc există 20 de zile de Moși. Cuvantul „moși” vine de la „strămoși”, și se referă la persoanele trecute la cele veșnice. Cu apelativul „moși” sunt numiți nu doar morții, ci și principalele sărbători ce le sunt consacrate, precum și ‘pomenile’ făcute pentru ei.
Biserica NOASTRA (crestin-ortodoxa) ii numeste pe cei trecuti in viata de dincolo „adormiti”, termen care are intelesul de stare din care te poti trezi. Mantuitorul spunea: „Nu plangeti; n-a murit, ci doarme” (Luca: 8,52).
Mosii (Pomenirea mortilor) … este insa o traditie pre-crestina … de pe vremea adoratorilor geto-daci ai ZEU-lui DZEU/DomnZEU/DumneZEU (ZEUL tata al NATURII CELESTE/a UNIVERSULUI/”*Dyḗws Ph₂tḗr”) … care dateaza inca din perioada PIE/3000 BC (Epoca Bronzului) si perioada IE/1500 BC (Epoca Fierului) de pe aces TARAM.
Iar … cultul mortilor aparea si la ZEUL geto-dacilor Zamolxis/550 BC …
„Există o doctrină străveche [ archaios logos ] care a existat de la început, care a fost întotdeauna menținută de cele mai înțelepte națiuni și orașe și oameni înțelepți”. El îi citează (egipteni, sirieni … și geți), fiindcă cinstesc pe cel prins si mort, ați făcut la fel ca și geții care cinstesc pe Zalmoxis” (cf. Origene/185-253 AD, Contra Celsus, 3, 34).
„Eu [Traian], singur am cutezat să merg împotriva neamurilor care locuiesc dincolo de Istru şi am nimicit neamul geţilor, care au fost mai războinici decît oricare dintre oamenii ce au trăit cîndva – şi aceasta nu numai datorită tăriei trupului lor, dar şi pentru că îi convinsese să fie astfel slăvitul lor Zamolxis. Crezînd că nu mor, dar că îşi schimbă locuinţa, ei sînt mai porniţi pe lupte, decît ar fi înclinaţi să întreprindă o călătorie.” (Iustinus Flavius Iunior Augustus, imparat Bizantin/520-578 AD).
vad unii comentatori care se considera crestini… dar sunteti fara de credinta. sunteti exact ca babele care suduie dupa slujba. si chiar si in timpul ei, ca nu au loc una de alta :)) dogma versus credinta…
„Voi cautati sa va aratati neprihaniti inaintea oamenilor, dar Dumnezeu va cunoaste inimile; pentru ca ce este inaltat intre oameni, este o uraciune inaintea lui Dumnezeu.”(Luca 16:14-15).
credință, credințe, substantiv feminin
1. Faptul de a crede în adevărul unui lucru. DEX ’09
2. (învechit) Încredere (pe care o inspiră cineva). DEX ’09
3. Fidelitate, devotament, statornicie față de cineva sau de ceva. DEX ’09
4. Nădejde, speranță. DEX ’09
5. Convingere despre existența lui DumneZEU; mărturisire a acestei convingeri prin respectarea prescripțiilor bisericești. DEX ’09.
etimologie: limba latină ‘credentia’ DEX ’09
dogmă, dogme, substantiv feminin
1. Învățătură, teză etc. fundamentală a unei religii, care nu poate fi supusă criticii. DEX ’09
etimologie: limba latină ‘dogma’ DEX ’09
dumnezeu, dumnezei, substantiv masculin
1. Divinitate, zeu. DEX ’09
Cuvantul ‘moș’ este de origine AUTOHTONA geto-dacica.
Radacina numelui de Dumnezeu este acela de ZEU care vine din mitologia straveche a TATALUI cel URANIC/CERESC („*Dyḗws Ph₂tḗr”) de tip AUTOHTONA PIE/3000 BC (proto geto dacica) si IE/1500 BC (geto-dacica).
„Nu ne putem îndoi – din cele spuse de Posidoniu, şi [de asemenea] bizuindu-ne pe întreaga istorie a geţilor – că în neamul lor râvna pentru cele divine a fost un lucru de căpetenie.” (Strabon/(64 BC–24 AD), Geografia, II).
„I,94,2. Într-adevăr, se povesteşte că la ariani Zathrausthes a făcut să se creadă că o zeitate bună i-a dat legile întocmite de el. La aşa-numiţii geţi, care se cred nemuritori, Zamolxis susţinea şi el că a intrat în legătură cu zeiţa Hestia, iar la iudei Moise, cu divinitatea căreia i se spune Iahve” (Diodoros Sikeliotes/c.80 – c.21 BC, Biblioteca Istorica, I).
„XVIII,20-22. Esenienii au bunurile în devălmăşie, iar bogatul nu se bucură cu nimic mai mult de ce are decât acela care nu are nici un fel de avere … Aceştia nu trăiesc altfel decât ceilalţi oameni, ci traiul lor seamănă cu al aşa numiţilor polistai de la daci.” (Flaviou Iosepou/( c.37 – 100 AD), Antichitati Iudaice, 18).