Pitoșkin mi-a zis asta, Țarul Rusiei e amorezat lulea. De cine? Oho! Acum Țarul Rusiei era amorezat de o femeie de pe Neptun, Europa fierbea. Spania era îngrijorată. Regele Spaniei, oarecum rușinat. Casa Regală a Franței era mai rezervată. Regele din Borneo se prăpădea de râs. Împărăteasa Marocului ar fi fost extrem de geloasă din această pricină țaristă. Ei, m-am gândit să mă văd cu Pitoșkin de vreme ce mi-a trimis o invitație oficială. Să răspunzi unei invitaţii făcute de Pitoşkin, cel mai tare spion rus din toate timpurile, era ca şi cum ai fi pornit la război gol puşcă. M-am dus totuşi la acel Internet Café despre care îmi vorbise în numeroase rânduri. Se zvonea că în zona aceea s-ar putea deschide un wormhole. Iar Piroşkin se lăudase tot timpul că într-o bună zi va pune la cale un memorabil număr de magie. Am bănuit că ar putea fi vorba de aşa ceva. Lui Piroşkin îi plăceau la nebunie misterele. Se dădea în vânt după fantome. Colecţiona amulete cu puteri miraculoase. Se lăsase crestat cu un cuţit de un preot tungu. Era convins că are un spirit într-un clondir furat din Babilon. Cumpărase din Alger hărţile piraţilor din Insula Broaştei Testoase. Timp de şapte zile se giugiulise cu o vrăjitoare din Hawai şi ejaculase în ritm de samba. În urmă cu câţiva ani, în timp ce corabia noastră se legăna leneşă în rada portului Pueblo, Pitoşkin a încercat să mă convingă că în adâncuri zăcea o comoară fabuloasă. Vajnicul nostru echipaj trăgea la aghioase. Guvernatorul se ascundea după butoiaşele cu rom bucurându-se de rotunjimile unei negrese. Nişte băştinaşi din tribul taori ne dădeau târcoale într-o pirogă vopsită în galben, roşu şi albastru. Pitoşkin îşi suflecase pantalonii. Îmi flutura pe la nas o hartă jerpelită. Vestitul Johny Putredu’ o desenase chiar cu sângele său pe la mijlocul secolului paisprezece. Regele din Borneo nu s-a lăsat însă impresionat de fioroasele lui tatuaje cu cap de mort. L-a atârnat în curtea palatului său din fildeş lăsându-l pradă caniculei. Harta a stat uitată într-un seif la CIA. O femeie de serviciu a şterpelit-o pentru KGB. Pitoşkin a dat peste ea într-un talcioc din Afganistan. Necunoscutul îl fascina. Îl excita la culme. Îl atrăgea ca un magnet. M-a prins şi pe mine în jocul lui. Am vorbit prea mult despre Hitler, despre Buharin, despre Danton, despre Lenin şi Stalin, despre Lindenburg şi Troţki, mi-a spus Pitoşkin călăuzindu-mă prin deşert. Nisipul cânta. Soarele se scurgea peste noi în valuri. Auzeam voci. Un avion de vânătoare a trecut razant pe deasupra noastră. Iar Pitoşkin era convins că vorbisem prea mult despre Troţki. Poate că lumea era încă fascinată de revoluţie. Poate că era pierdută încă în melancolie. Tânjea după o schimbare violentă. Asta e, viaţa alături de Pitoşkin era palpitantă şi plină de riscuri. Pitoşkin ar fi vrut să cucerească lumea. Să-i dea alt curs. S-o înzestreze cu noi înţelesuri. Era convins că ne îndreptam într-o direcţie greşită. N-a mai ajuns însă la acel internet-cafe. L-a strivit un tramvai. Tocmai de aceea propoziţiile Politicii sunt simultane, lucru greu digerabil de spiritul universitar, academic. Revelaţia şi iluminarea pălesc în faţa universităţii. Seminarul ordonează şi îngrădeşte. Revelaţia te arde pe dinăuntru. Rigoarea cursului, experimentul, doctoratul luptă împotriva entropiei. Ce nu e organizat nu e ştiinţific. Savantul dă însă puţină culoare demersului său hotărând că, ajuns la frontiere se poate cununa cu dogma. Dar nu există limite. Se află vecinătăţi. Propoziţiile nu sunt limitate de punct ci sunt învecinate. Iar în vecinătate, Politica produce fenomene. Observatorul le poate inventaria, le-ar putea lămuri. El însă hotărăşte limita, limitându-se la a chema ordinea şi experimentul în ajutor. Politica încearcă acum a se revendică a fi spaţială, spaţio-temporală. Asta e de-a dreptul dezarmant. Fără a inventa butelia cu gaz respirabil şi fuzeea desprinzătoare de textul teluric nu putem aspira la un asalt împotriva Politicii.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.