Sfârșitul copilăriei

M-am născut. Cred că e chiar așa. M-am născut pur și simplu. Când mi-au pus mască a fost ca și cum m-au șters de pe fața Pământului. Într-un fel, cine eram eu? Până să-mi pună mască, mă dădeam cu bicicleta și fluieram după gagicele de la bloc. Eram țanțoș. Cine mai era ca mine? Madam Calomfirescu mă urechea, uneori, alteori îmi dădea bomboane. Și madam Popescu mă trăgea de urechi. Îmi dădea și ea bomboane.

Când am salvat un cățel, care era cât pe-aici să fie călcat de o mașină, toată lumea din cartier s-a înghesuit să-mi dea bomboane. Unii m-au rugat să le plimb cățelul sau să am grijă de pisicile lor cât timp erau plecați în concediu. Apoi a venit povestea cu virusul iar afișele electorale s-au înmulțit pe toate zidurile din cartier ca ciupercile după ploaie, în mod inexplicabil.

N-am prea înțeles mare lucru. Trebuia ca toată lumea să meargă la vot. Ăsta era cuvântul de ordine. Trăgeau și alarma. Pe străzi erau batalioane de polițiști care-i arestau pe cei care nu purtau mască. I-au arestat și pe ai mei. Nu i-am mai văzut de atunci. Nu se știe ce s-a întâmplat cu ei. Eu am rămas cu bunica mea.

Bunica mea nu auzea prea bine cu urechea dreaptă. Apoi nu a mai auzit nici cu urechea stângă. O ajutam să se ducă la supermarket. Ea cumpăra pâine și ouă. Ne puneam amândoi masca pe față. Bunica mea abia răsufla. Mi-a fost frică foarte tare. Am crezut că o să moară din cauza măștii. Pe urmă m-am dus numai eu la supermarket.

Bunica mi-a spus să fiu atent, să nu țin banii la vedere, să nu mi-i fure băieții mai mari. Băieții mai mari nu purtau mască, dacă venea poliția, fugeau mâncând pământul. Pe unul dintre ei l-au împușcat alaltăieri. Nu știu dacă l-au împușcat pentru că nu purta mască sau pentru că furase de la bancomat. Bebe a zis că l-au săltat extratereștrii dar eu n-am crezut nici o iotă din tot ceea ce mi-a spus.

Extratereștrii aveau alte treburi, zburau foarte repede prin văzduh, cine știe unde se duceau. Extratereștrii nu purtau mască iar poliția nu avea ce să le facă. Pe urmă, într-o bună zi, poliția nu a mai apărut pe străzi. Când m-am dus la supermarket l-am găsit închis. Și cârciuma de peste drum era închisă. Pe străzi, nici țipenie de om. L-am întâlnit însă pe Mitică de la Arsenal. Era cherchelit și vorbea în dodii. Mi-a spus că a trecut pe acolo o navă extraterestră care a bombardat prefectura, primăria și sediul poliției.

Eu nu am auzit să fi fost vreo vânzoleală din asta. Cum mergeam așa, pe stradă, fără vreo chită anume, am văzut un pachet de Malboro. L-am luat de pe jos, mi-am aprins o țigară. M-am așezat așa, pe bordură, și am fumat. Era o liniște adâncă. Undeva, dincolo de centru, pe cer, se zăreau niște flăcări uriașe. Dar nu se auzea nici un zgomot, nici un vuiet, doar, uneori, câte o bubuitură puternică. În jur, nimeni. Mi-am aprins o altă țigară. Am fumat așa, fără vreun rost, ore întregi.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.