„Splendoarea picturii pe porţelan”, la Versailles

La Castelul Versailles, o expoziţie-omagiu ilustrează evoluţia stilistică şi mulţimea surselor de inspiraţie ale lui Charles Nicolas Dodin care au schimbat gustul timpului. De-a lungul carierei sale, Dodin a diversificat sursele de inspiraţie, pictând decoruri în stiluri diferite. Expoziţia îşi propune să pună în lumină diferitele perioade ale evoluţiei sale artistice.

Prin talentul său, Charles Nicolas Dodin (1734-1803) a contribuit la epoca de aur a manufacturii Vincennes-Sèvres în cea de a doua jumătate a secolului al XVIII-lea şi a participat la realizarea unor comenzi excepţionale. A fost primul pictor miniaturist care a lansat moda plăcilor din porţelan imitând tablourile de şevalet şi a rămas fidel, până la sfârşitul vieţii, porţelanului moale.

Stilul lui Dodin

Mobile de Carlin, cu plăci de porţelan pictate de Dodin

Dodin a consacrat cea mai importantă parte a creaţiei sale pictării figurilor, gen în care s-a situat în fruntea ierarhiei de atunci de la Vincennes şi apoi de la Sèvres. Foarte curând operele lui au intrat în colecţiile regale şi ale celor mai importanţi amatori de artă francezi, dar şi în cele ale unor prinţi străini, care beneficiau de somptuoasele cadouri oferite de Ludovic al XV-lea şi de Ludovic al XVI-lea, cum ar fi regele Christian al VII-lea al Danemarcei sau Ducele de Saxa-Teschen.
A fost unul dintre rarii pictori de la Sèvres ale căror nume n-au fost uitate în următoarele două secole, iar lucrările lui sunt căutate de cunoscători. Astăzi, multe se află în cele mai mari colecţii internaţionale.

O viaţă consacrată manufacturii regale de porţelan. Nimic nu părea să-l facă pe Charles Nicolas Dodin, fiul unui negustor de mirodenii, care studiase specialitatea militară geniu, să ajungă la noua manufactură de porţelan, creată la Vincennes în 1740.

Vas cu capete de berbec

De la începutul carierei sale, Dodin a folosit litera K pentru a-şi marca piesele. Nu se ştie motivul acestei alegeri într-o vreme în care majoritatea colegilor săi foloseau în acelaşi scop iniţiala numelui de familie.

În 1762, Dodin s-a căsătorit cu Jeanne Chabry, fiica unui maestru sculptor la Academia Saint Luc şi sculptor la manufactura Sèvres. Din actele de căsătorie s-a descoperit că sora vitregă mai mică a soţului, Françoise Barthélemy Dodin, se căsătorise cu Simon Pierre François Bailli, negustor, bijutier şi faianţar din Paris. Acesta a fost, împreună cu Lazar Duvaux, unul dintre primii negustori de artă acreditaţi de manufactura Vincennes.

Comodă realizată de Carlin cu porţelan pictat de Dodin, aflată în camera Contesei Du Barry de la Versailles

În 1756, Dodin a urmat manufactura când aceasta a fost mutată la Sèvres. Până la moartea sa, în 1803, a realizat o operă imensă.

Adevărat aur alb, porţelanul a fost produs în China din secolul al VII-lea d.Ch. Primele obiecte de porţelan au ajuns în Europa în secolul al XIV-lea, apoi au fost importate masiv odată cu dezvoltarea schimburilor comerciale. Aceste porţelanuri orientale, fabricate dintr-o argilă albă, numită caolin, fascinau prin duritatea şi aspectul lor translucid. Europenii au încercat imediat să le imite, iniţiind o producţie originală, al cărei apogeu a fost manufactura Vincennes-Sèvres. Porţelanurile chinezeşti, foarte diferite de piesele de ceramică europeană ce formau în mod obişnuit vesela fină a Evului Mediu, i-au fascinat într-atât pe europeni încât au crezut iniţial că este vorba despre un fel de piatră preţioasă sau că sunt făcute dintr-un amestec de apă şi scoici pisate.

Porţelanul dur oriental, a cărui pastă este vitrificată în masă, se deosebeşte de ceramica din pastă poroasă acoperită cu glazură sau email, produsă de europeni.

Vas cu îngeraşi, din 1756-1757

Prima imitaţie reuşită datează din Florenţa anilor 1575-1587 şi este cunoscută sub numele de „porţelan Medici”, dar este vorba despre un porţelan moale, fără caolin, care poate fi zgâriat de metal. Abia în 1708, Johann Friederich Böttger, chimistul aflat în slujba prinţului elector de Saxa-Coburg cel Puternic, a descoperit proprietăţile caolinului, odată cu descoperirea primelor zăcăminte europene ale acestei argile. În 1709 a fost fondată manufactura de la Meissen, care a încercat să păstreze cu străşnicie secretul, şi care a început să livreze porţelanuri de calitate excelentă, dominând producţia primei jumătăţi a secolului al XVIII-lea.

Manufactura Regală

Vas cu delfini

În Franţa, numărul manufacturilor ce produceau porţelan moale s-a mărit începând din 1673, mai întâi la Rouen, apoi la Saint-Cloud, Chantilly, Villeroy-Mennecy şi Vincennes.

Începuturile modeste ale manufacturii de la Vincennes, creată în 1740, nu se cunosc prea bine. Fugind de la manufactura din Chantilly, Claude Humbert şi fraţii Gilles şi Robert Dubois au intrat sub protecţia lui Jean-Louis Henri Orry de Fulvy, fratele lui Orry de Vignory, care era directorul general al Finanţelor şi directorul Edificiilor Regelui. Acesta i-a instalat în Turnul Diavolului de la castelul Vincennes. La 1 iulie 1745, graţie influenţei Doamnei Lenormant d’Etiolles, viitoarea Marchiză de Pompadour, a fost constituită o societate pe acţiuni pe numele lui Charles Adam. În 24 iulie, Ludovic al XV-lea a acordat manufacturii privilegiul de a fabrica, timp de 20 de ani, „porţelanuri de aceeaşi calitate cu cele de la Saxa…”. Progrese remarcabile s-au făcut în 1748, când s-a reuşit arderea culorilor fără alterarea motivului decorativ, aurirea pieselor cu praf de aur, care au permis tinerei întreprinderi să depăşească imitarea Meissenului începând din 1751. În 1753, regele deţinea un sfert din acţiunile companiei, care a putut revendica titlul de „Manufactură Regală”. Şi şi-a marcat produsele cu emblema lui Ludovic al XV-lea, doi „L” înlănţuiţi. În acelaşi an, au început datarea pieselor şi fabricarea extraordinarului serviciu cu fond albastru celest ale cărui ultime piese i-au fost livrate regelui în 1759, notează în catalogul expoziţiei apărut la Editura Arthys.

Primii Amor şi scenele de dragoste

Mobilă cu placă decorativă pictată de Dodin

În primii patru ani ai carierei, Dodin a executat, după gravuri făcute după picturile lui Boucher, amoraşi şi copii. Opera lui Boucher a avut un ecou excepţional în artele decorative ale secolului al XVIII-lea. Din 1754, Dodin şi-a apropriat atât de bine sursele grafice de care dispunea încât a început să se joace în interiorul lor, şi nu să le copieze exact. Adesea nu ezita să extragă un Amor dintr-o gravură şi să-i inventeze o scenă. A recurs uneori la aceleaşi surse pe care le-a declinat în piese de forme diverse, cu o paletă diferită şi cu multă fantezie. Astfel, micul „Amor toboşar”, inspirat de gravura lui Louis Felix de La Rue, intitulată „La Terre” (Pământul), se regăseşte pictată în camaieu albastru pe un vas cu capac, pe un alt vas prezentat în expoziţie, pictat în camaieu purpuriu, dar de data aceasta aşezat pe un nor, sau pe un vas „olandez” din colecţia Ephrussi.

Gheridon realizat pentru Contesa Du Barry în 1774, cu placă pictată de Dodin. În centru, Concertul Marelui Sultan

Dodin a încetat să picteze amoraşi şi copii după Boucher către 1758, când temele au început să se demodeze. Până în 1761 a fost interesat de subiectele flamande, mai ales cele din gravurile lui Jacques Philippe Le Bas, executate după operele lui David Teniers cel Tânăr (1600-1690). Această sursă de inspiraţie reflecta atracţia resimţită de marii colecţionari ai timpului, cum ar fi Ducele de Choiseul sau La Live de Jully, pentru şcolile nordice. O stampă celebră a lui Le Bas, „A patra sărbătoare flamandă”, gravată după un tablou de Teniers şi dedicată, în 1751, Doamnei de Pompadour, i-a servit drept model lui Dodin. Un grup prezent în gravură se regăseşte în decorul vasului „à dauphins (cu delfini)”, pictat în 1750 pentru favorita regelui, la castelul Menars.

Între un Intermezzo chinezesc şi subiecte mitologice

Vas cu scenă campestră

Din 1760 până în 1763, artistul a executat, la cererea lui Ludovic al XV-lea şi a Doamnei de Pompadour, decoruri chinezeşti inspirate atât din chinezăriile lui Boucher şi ale emulilor săi, mai ales Gabriel Huquier cel Bătrân (1695-1772), dar şi din surse orientale originale, gravuri în lemn, porţelanuri de China sau emailuri de Canton, care n-au fost identificate precis până acum. Din 27 de piese cu decor chinezesc, executate de Dodin în această perioadă, 15 au fost pentru Doamna de Pompadour şi 5 pentru Ludovic al XV-lea. Favorita regelui avea o predilecţie pentru acest tip de decor, pictat pe piese de un lux orbitor. Din cele 15 obiecte care i-au aparţinut, se cunosc astăzi 13. Garnitura pe fond roz, destinată camerei sale de la Hôtel Evreux, din Paris, este acum, din păcate, incompletă. În schimb, garnitura pe fond verde, de la castelul Menars, identificată astăzi, este împărţită între Luvru şi „Walters Art Gallery” din Baltimore. Acelaşi muzeu păstrează extravaganta pereche de vase-candelabru „cu cap de elefant” pictată tot de Dodin pentru acelaşi comanditar.

Vasul Vârstelor, cu fond albastru marin, 1782, de la New York Metropolitan Museum

Expoziţia a permis reunirea a patru din cele cinci piese cu decor chinezesc, executate în 1761 pentru Ludovic al XV-lea. Ele au fost pictate după surse gravate franţuzeşti, identificate de specialişti. Este vorba despre două vase „triunghi” pe fond verzui, păstrate la Detroit în colecţia „Dodge”, şi două vase „girandole”de la Luvru. Acestea din urmă sunt pictate după gravurile lui Gabriel Huquier, „Soldat şi prezentatoare de curiozităţi” şi „Bărbat şi femeie, chinezi”, ce au făcut parte dintr-o serie intitulată „Scene din viaţa chineză”. Reversul vaselor este decorat cu somptuoase buchete de flori orientale, realizate tot de Dodin.

Placă de porţelan, pictată de Dodin, datată 1774, intitulată Alianţa

După scurtul episod chinezesc, artistul a revenit la subiectele europene. Începând din 1760 până la sfârşitul carierei, a pictat scene de gen sau subiecte mitologice după cei mai mari maeştri ai secolelor XVII şi XVIII, ca Teniers, Wouwermans, Watteau, Oudry, Carle van Lou, Boucher, Drouais, Greuze, Fragonard, Moreau cel Tânăr sau Lagrenée. Această diversitate demonstrează marea abilitate şi capacitatea de adaptare la subiecte noi a artistului. Cu un talent din ce în ce mai sigur, el uită contururile atât de caracteristice decorurilor chinezeşti şi sugerează volumele prin mici pensulaţii paralele sau prin puncte. Paralel cu evoluţia surselor de inspiraţie în vogă în timpul său, Dodin ajunge, relativ fără efort, să descopere forme de vase complexe. La începutul anilor 1760, sub impulsul sculptorului Falconet şi al pictorului Bachelier, apar forme antichizante care anunţau, la Manufactura Sèvres, gustul pentru decorul „à la greque”, apoi, din 1774, către un neoclasicism mai sever, susţinut de sculptorul Boizot şi apoi de directorul manufacturii, contele Angiviller.

Compoziţiile galante în maniera marilor maeştri

Placă pătrată pe fond roz, cu decor chinezesc, 1761

Printre pictorii francezi contemporani artistului, François Boucher este fără îndoială cel ale cărui compoziţii au fost cel mai des reproduse de Dodin, care, din 1760, se va inspira din nou din lucrările maestrului pentru compoziţiile sale galante şi campestre.

Chiar la începutul acestei perioade, el a copiat de două ori celebra gravură a lui André Laurent după „Păstorul galant”, compoziţie realizată de Boucher în 1738 pentru sala de audienţe a Prinţului de Rohan, la Hôtel Soubise din Paris. Prima dată a copiat-o pe un platou „Courteille”, aflat astăzi la Muzeul „Paul Getty”, apoi pe un vas cu fond roz, din 1763, aparţinând colecţiei „Waddesdon Manor”. În 1764 s-a inspirat din gravura lui Pierre Aveline, „La Bonne Aventure”, executată după unul dintre cartoanele realizate de Boucher pentru suita „Fêtes italiennes” destinată manufacturii de tapiserie Beauvais, pentru vasul „cu panglică” din muzeul din Philadelphia. Până la mijlocul anilor 1870, Boucher ocupă primul loc în sursele de inspiraţie ale lui Dodin. I se alătură Fragonard, Carle van Loo, Moreau le Jeune, Eisen şi, mai rar, Greuze şi Drouais.

Pictorul miniaturilor

Pereche de vase pictate în camaieu albstru, datate 1754, colecţie privată

Talentul excepţional al lui Dodin în pictarea miniaturilor l-a recomandat pentru două comenzi speciale, primite de Manufactura Regală în timpul domniei lui Ludovic al XVI-lea.

În 1778 a pictat 45 de piese din serviciul cu fond „albastru celest”, decorat cu camee antice, comandat de împărăteasa Ecaterina a II-a a Rusiei. În 1783 s-a apelat din nou la el, pentru un serviciu „albastru”, pictat până în 1792 pentru Ludovic al XVI-lea. Acesta a rămas neterminat. Ar fi trebuit să aibă 362 de piese. Urma să fie livrat în 1805, dar Revoluţia Franceză a întrerupt executarea lui. Conservat în cea mai mare parte în Colecţiile Regale engleze, compus din 162 de piese, el constituie unul dintre simbolurile ilustre ale producţiei de porţelan moale a Manufacturii Regale. A fost executat de cei mai buni artişti de la Sèvres după ilustraţiile la o ediţie a „Aventurilor lui Telemac”, de Fénelon, publicată în 1773, o serie gravată a „Metamorfozelor lui Ovidiu”, publicată în 1761 şi 1771, şi diferite alte opere având ca subiect Istoria Romei. Dodin a decorat 40 de piese.

Trei vase olandeze pe fond albastru, din 1758, Boston, Muzeul de Artă

Dodin a fost primul artist de la Sèvres care a pictat, începând din 1760, plăci de porţelan destinate să fie etalate pe perete ca tablourile de şevalet, apoi plăci menite să fie inserate în piesele de mobilier de cei mai mari ebenişti ai timpului, mai ales, de Martin Carlin (1730-1785).

Începând din secolul al XVIII-lea, aceste plăci au figurat în cele mai prestigioase colecţii: Madame de Pompadour, Ducele de Choiseul, puternicul ministru al lui Ludovic al XV-lea, regele Danemarcei, Christian al VII-lea, Ludovic al XVI-lea, fratele acestuia, Contele d’Artois.

Unele dintre ele au fost atât de apreciate încât au decorat se pare cele mai remarcabile mobile de acest tip din ultimii 25 de ani ai secolului, fiind asociate definitiv cu numele lui Carlin, cel care executa principalele piese de mobilier pentru Doamna Du Barry.

Porţelan de Sevres pe fond roz

Sfârşitul carierei artistului corespunde unei perioade dificile pentru manufactură, cea a Revoluţiei Franceze. Marii comanditari lipseau şi manufactura părea să nu se mai poată reface. Dodin a pictat totuşi, în această perioadă, decoruri mitologice după Lagrenée sau alegorii republicane, ce răspundeau desigur unor comenzi. Alexandre Brongniart, directorul Manufacturii Sèvres din 1800 până în 1847, i-a adus mai multe omagii postume. El scria la 5 decembrie 1817: „Domnul Dodin s-a remarcat întotdeauna prin talentul său, prin exactitate şi modestia pretenţiilor”. Într-un alt document, adăuga: „Dl. Dodin… unul dintre cei care au perfecţionat pictura în miniatură pe porţelan moale şi care, până în momentul morţii sale, era încă, deşi în vârstă de 68 de ani, primul pictor de miniaturi al Manufacturii”.

Celebra manufactură Sèvres

Vas olandez, semnat Dodin

Din 1752, la intervenţia Doamnei de Pompadour, a apărut ideea mutării manufacturii în satul Sèvres situat foarte convenabil pe ruta Paris-Versailles. Lucrările de construire a noilor clădiri au început în 1753, iar manufactura s-a mutat în 1756. Noul amplasament i-a permis să se lanseze într-o producţie mai ambiţioasă. Ea a atras artişti renumiţi, cum ar fi sculptorii Falconet şi Boizot. Formele vaselor s-au diversificat şi manufactura a promovat gustul neoclasic ce se năştea atunci. Descoperirea zăcămintelor de caolin de la Saint Yrieix, în Limousin, în 1768, a permis şi fabricarea porţelanului dur, comercializat din 1770. Noua producţie nu duce la părăsirea porţelanului moale care, cu onctuozitatea lui, favoriza tehnica pictării. Ludovic al XVI-lea continuă politica de mecenat a bunicului său şi comandă aici cadourile diplomatice prestigioase la care a lucrat şi Dodin.

După perioada dificilă din timpul Revoluţiei, manufactura a cunoscut un nou avânt sub conducerea lui Alexandre Brongniart, în prima jumătate a secolului al XIX-lea.

Vas datat 1780 de la Muzeul Carnavalet din Paris

Expoziţia de la Castelul Versailles a virtuozului picturii pe porţelan, Charles Nicolas Dodin, este foarte apreciată de cunoscători. Operele pictorului sunt astăzi dispersate în marile colecţii ale lumii, dar şi în muzee renumite.

În expoziţie sunt etalate, de asemenea, în afara operelor sale, documente de arhivă, gravuri, portrete ale comanditarilor, tablouri pictate pe porţelan şi mobile ce includ miniaturile sale, servicii realizate pentru Ecaterina a II-a a Rusiei şi pentru Ludovic al XVI-lea.

Marie-Laure de Rochebrune, conservator la Versailles, a strâns cu patimă operele lui Dodin dispersate în marile colecţii ale lumii, în colecţiile regale ale Angliei şi Danemarcei, în castelul regal din Varşovia, de la „Metropolitan Museum of Art” din New York, de la Muzeul „Ermitaj” din Sankt Petersburg la Muzeul Luvru, de la „Muzeul de Artă” din Detroit şi „Philadelphia Museum of Art” la „Getty Museum” din Los Angeles.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.