Trump şi anturajul său – condamnări, audieri, anchete, demascări

Mărturisesc că în cele peste cinci decenii de când fac comentarii pe probleme internaţionale, urmărind, direct sau indirect, şi nouă preşedinţi ai SUA – Richard Nixon, Gerald Ford, Jimmy Carter, Ronald Reagan, George Bush Sr.,  Bill Clinton, George Bush Jr., Barack Obama şi, în fine, Donald Trump – nu am mai întâlnit atâtea evenimente de tot felul care să-l aibă în centrul atenţiei pe unul dintre ei, cum este cazul actualului şef al Casei Albe.

Sigur, dacă vorbim despre gravitatea lor, mi s-ar putea aminti ceea ce i s-a întâmplat lui Nixon, care a demisionat din cauza afacerii Watergate, dezvăluită de publiciştii Carl Bernstein şi Bob Woodward, gest prin care el s-a salvat de la o destituire ruşinoasă de către Congres. O mică nuanţă: acest lucru s-a întâmplat în cursul celui de al doilea mandat al său.

Cam la fel stau lucrurile şi cu Bill Clinton, cazul său fiind discutat în Congres,  unde urma să se decidă dacă va fi destituit din cauza scandalului sexual cu Monica Lewinsky, când el a fost acuzat de minciună şi blocarea justiţiei. Totul s-a blocat în Senat, unde democraţii deţineau majoritatea, iar crâncenul procuror Kenneth Starr, care anchetase scandalul, a rămas cu ochii în soare. De notat că, la fel ca în cazul lui Nixon, totul s-a petrecut în timpul celui de al doilea mandat.

                  Premiere în istoria Casei Albe

În schimb, în ce-l priveşte pe Donald Trump, avalanşa de evenimente cu implicaţii foarte grave care-l au în centrul atenţiei este consemnată după doar doi ani şi 40 de zile de prezenţă a sa la Casa Albă, ceea ce reprezintă de departe un record în istoria preşedinţiei SUA.

În al doilea rând, respectivele evenimente gravitează în jurul investigaţiei privind o aşa numită ingerinţă rusă în prezidenţialele americane, idee prin care democraţii vor să justifice eşecul doamnei Hillary Clinton în tentativa ei de a câştiga şefia Casei Albe.

Cum se vede, democraţii încearcă să descopere şi să denunţe o eventuală coluziune între acelaşi Trump şi oficialităţile de la Kremlin, această miză externă a actualului scandal din SUA reprezentând şi ea o premieră în istoria Casei Albe, marota rusă dând bine la opinia publică americană odată cu relansarea războiului rece.

În fine, dar nu în ultimul rând, aş mai aduce în discuţie numărul impresionant de volume dedicate lui Trump, anturajului său şi climatului de la Casa Albă, toate apărute în ultimii doi ani. Din această perspectivă nici un alt fost ocupant  al Casei Albe nu s-a bucurat de un atare tratament, evident cazul preşedintelui John F. Kennedy neputând fi luat în seamă, dat fiind că volumele respective au apărut după tragicul său asasinat de la 22 noiembrie 1963, după 2 ani, 10 luni şi 2 zile de mandat.

Ca urmare, actualitatea politică americană debordează de evenimente, care, în principal, aduc în prim plan ideea pe care doar cineva care are orbul găinilor o ignoră, şi anume că, în următorii doi ani, Trump şi democraţii se vor afla într-un război deschis în Congres, asta după ce, la alegerile mid-terms din noiembrie 2018, ultimii au câştigat majoritatea în Camera Reprezentanţilor. În acest sens analiştii, comentatorii şi cunoscătorii vieţii politice americane subliniază aproape la unison că victoria politică a democraţilor le-a oferit controlul asupra puternicelor comisii ale Camerei Reprezentanţilor, între care amintim pe cea pentru Informaţii sau pe cea Juridică, şi implicit puterea de a-i ancheta pe Trump şi pe membrii anturajului său.

Opinia este confirmată de faptul că, aşa cum s-a arătat pe larg chiar în aceste coloane, luni, 4 martie, democraţii au lansat o salvă de anchete parlamentare, care pleacă de la bănuielile de coluziune între Moscova şi echipa de campanie a candidatului prezidenţial republican din 2016 şi până la cumpărarea tăcerii unor amante ocazionale cu care el ar fi avut de-a face la un moment dat.

Astfel, într-o avalanşă de scrisori, Comisia Juridică a Camerei Reprezentanţilor a somat 81 de personalităţi şi organizaţii să-i transmită documente, între destinatari aflându-se cei doi fii ai lui Trump, Eric şi Donald Jr., ginerele său Jared Kushner, cât şi mai mulţi asociaţi sau foşti înalţi responsabili ai Casei Albe.În paralel, alte comisii au cerut rapoarte detaliate asupra schimburilor de mesaje dintre Trump şi omologul său rus Putin, ţinute secrete până acum.

În paralel, în anturajul preşedintelui a continuat valsul miniştrilor, consilierilor şi colaboratorilor apropiaţi, ceea ce oferă noi argumente criticilor săi. Reamintim că, anul trecut, la capătul primelor sale 365 de zile de mandat, ziariștii care s-au ocupat de mișcările de personal de la Casa Albă – demisii, demiteri sau schimbări din posturi -, au constatat că numărul acestora este de trei ori mai mare decât în timpul întregii preşedinţii a lui Barack Obama.

La rândul ei, cercetătoarea Kathryn Dunn-Tenpas de la Brookings Institution, care a contabilizat ultimele patru decenii din viaţa politică americană, arăta, în „Wall Street Journal”, că este vorba de „un du-te vino fără precedent”, datorat „unui președinte fără experiență în guvernare, înconjurat de persoane și ele neexperimentate”. Ori, acest „du-te vino” a continuat în ritm accentuat şi în cel de al doilea an al mandatului său.

   Demisii şi condamnări

Astfel, la capitolul demisii, cea mai recentă, cel puţin până la ora la care scriem aceste rânduri, este cea de la 8 martie a lui Bill Shine, directorul pentru probleme de comunicare al Casei Albe, care se alăturase echipei lui Trump în iulie 2018. Mai înainte, el fusese copreşedinte al canalului Fox News, cel mai privit canal din reţeaua de cablu. Purtătoarea de cuvânt a Casei Albe, Sarah Sanders, a anunţat că Shine continuă să-l susţină pe preşedintele Trump şi programul lui şi va avea postul de consilier de comunicare în campania din 2020 pentru realegerea actualului şef al Casei Albe.

Dacă demisiile ori demiterile nu sunt o noutate în anturajul lui Trump, premiera o reprezintă primele condamnări la închisoare ale unor foşti colaboratori apropiaţi. Ultimul pe listă este PAUL MANAFORT, 69 de ani, fostul lui director de campanie timp de două luni, care a primit sentinţa pe 7 martie, judecătorul de la un tribunal din districtul Alexandria din statul Virginia decizând că el trebuie să stea după gratii 47 de luni, fiind acuzat de malversaţii financiare descoperite în cadrul anchetei duse de procurorul special Robert Mueller în ce priveşte eventuala ingerinţă rusă în prezidenţialele din 2016. Manafort va trebui să achite o amendă de 50.000 de dolari şi să restituie peste 24 milioane de dolari încasaţi în mod fraudulos.

Tot anul trecut, în cadrul unui al doilea proces, el a pledat vinovat în cazul capetelor de acuzare privind conspiraţie împotriva SUA şi blocarea justiţiei, acceptând să coopereze în cadrul „anchetei ruseşti” făcute de echipa lui Mueller. Procesul lui Manafort nu a avut în centrul atenţiei fapte legate direct de o posibilă coluziune între membrii echipei de campanie a lui Trump şi responsabili ruşi, dar a fost primul care a decurs în urma investigaţiilor procurorului special.

De altfel, judecătorul T. S. Eliot a subliniat că Manafort nu a fost acuzat în justiţie de coluziunea mult trâmbiţată sau că ar fi supervizat o coluziune cu Moscova, în timp ce acesta din urmă i-a mulţumit public magistratului că a avut parte de un proces echitabil ( Sic!). Mulţumirile au o noimă dacă precizăm că pentru acuze precum cele aduse lui se primesc de regulă 10 ani de puşcărie, în cazul lui funcţionând acordul încheiat cu procurorul Mueller.

Dosarul lui Manafort se referea la multe milioane de dolari pe care el le-ar fi câştigat prin jobul său de consultant politic pe lângă politicienii pro-ruşi din Ucraina, între care fostul preşedinte Viktor Ianukovici, pe care-l consiliase în timpul campaniei electorale victoroase din 2010. Potrivit procurorilor, el nu declarase fiscului peste 16 milioane de dolari şi obţinuse fraudulos 20 de milioane din împrumuturi bancare.

MICHAEL COHEN, 52 de ani, este al doilea membru de vază dintre colaboratorii lui Trump condamnat la închisoare. Avocat de profesie, el a fost alături de Trump timp de zece ani, fiindu-i un colaborator foarte loial în perioada în care acesta era magnat imobiliar la New York, înainte să ajungă preşedintele ţării. Pe scurt, a fost omul lui de încredere totală, care, timp de zece ani, i-a cunoscut toate dosarele sensibile de afaceri. A devenit celebru pentru declaraţia sa că potrivit căreia era „gata să primească un glonţ în piept” pentru patronul său.

Intrat în colimatorul echipei procurorului special Mueller şi audiat în mai multe rânduri în diverse comisii parlamentare, Cohen  s-a comportat la început ca un om loial lui Trump. Dar, încolţit de anchetatorii din echipa lui Mueller, şi-a schimbat radical poziţia,  întorcându-se împotriva  fostului său patron şi devenind un adevărat „călcâi al lui Ahile” pentru actualul preşedinte.

Astfel, la 29 noiembrie 2018, el a pledat vinovat, declarând că a minţit comisiile parlamentare în ce priveşte un proiect imobiliar de la Moscova al patronului său. O lună mai târziu a fost condamnat la trei ani de închisoare, o pedeapsă mică datorată colaborării sale ulterioare foarte strânse cu anchetatorii, dat fiind că a fost acuzat de  fals în declaraţii, infracţiuni la codul electoral şi fraudă. Radiat din barou, îşi va începe detenţia pe 6 mai.

      DA pentru Congresul SUA, NU pentru Iohannis ori Kovesi

Cei zece ani petrecuţi de Cohen ca avocat personal al lui Trump, cât şi felul în care a colaborat cu anchetatorii procurorului special Mueller şi mai ales amănuntele cu care a venit în faţa lor nu-i puteau lăsa indiferenţi pe congresmenii americani, care nu au ţinut seama deloc că el a fost condamnat la închisoare şi, în consecinţă, nu au  pregetat să-l convoace la audieri în faţa unor influente comisii ale Senatului sau Camerei Reprezentanţilor.

Ca urmare, la sfârşitul lunii februarie,  în vreme ce preşedintele Trump discuta, la Hanoi, viitorul nuclear al planetei împreună cu liderul nord-coreean Kim Jong un, fostul lui avocat Cohen a devenit vedeta actualităţii politice americane, ceea ce spune totul despre cele trei audieri succesive ale lui în puternice comisii ale Congresului. Lucrurile au mers până acolo, încât, revenit la reşedinţă după dineul său de la Hanoi cu Kim, Trump  şi-a petrecut noaptea urmărind la televiziune  audierea publică a Comisiei pentru Informaţii a Camerei Reprezentanţilor.

Toate astea se întâmplau miercuri, 27 februarie, şi reprezentau, de fapt, actul al II-lea al audierilor maraton ale lui Michael Cohen. Cu o zi înainte, marţi, el fusese audiat cu uşile închise de Comisia pentru Informaţii a Senatului. El a fost însoţit de avocatul personal, Lenny Davis, care, cu câteva zile înainte, declarase la canalul ABC că  acest client al său va trebui să detalieze „experienţele sale personale de primă mână” referitoare la Trump, dintre care unele „provoacă fiori pe şira spinării”.

Surse de presă susţin că Michael Cohen ar fi predat comisiei documente care pun în cauză declaraţiile avocatului lui Trump privind tranzacţia prin care s-a cumpărat tăcerea actriţiei de filme pornografice Stormy Daniels. De asemenea, trebuia să vorbească despre faptul că, înaintea primei lui audieri în Congres, în 2017, Trump i-ar fi cerut să mintă.

Cum spuneam, cel de al II-lea act al audierilor a avut loc miercuri, 27 februarie, când, într-o şedinţă publică retransmisă de televiziune, Cohen a vorbit în principal despre fondurile de care dispunea Trump Organization, pentru care el a lucrat un deceniu, declaraţiile pentru fisc ale magnatului imobiliar, conturile dubioase ale fundaţiei acestuia, proiectul de a se construi Trump Tower la Moscova în plină campanie prezidenţială. S-au evocat şi cei 280.000 dolari pe care Trump i-ar fi dat amintitei Stormy Daniels şi Karen McDougal ca să le cumpere tăcerea pentru presupusele legături sexuale cu viitorul preşedinte.

Întâmplător ori nu, dar actriţa Stormy Daniels, care, dupa cum s-a aflat, a fost in centrul audierilor de miercuri, a declarat că-i „mulţumeşte lui Cohen pentru că, în sfârşit, a avut curajul să spună adevărul”. Pe adevăratul său nume Stephanie Clifford, ea pretinde că a avut o relaţie cu Trump între 2006-2007 şi a scris şi o carte despre aventura respectivă în care nu s-a sfiit să ofere detalii anatomice jenante despre preşedintele de azi.

Săptămâna de foc a audierilor s-a încheiat joi, prin şedinţa cu uşile închise a Comisiei pentru Informaţii a Camerei Reprezentanţilor în care Cohen a vorbit de subiecte dintre cele mai sensibile: contactele dintre echipa lui Trump şi ruşii din timpul campaniei prezidenţiale din 2016 şi o eventuală coluziune spre a o învinge pe Hillary Clinton, ceea ce preşedintele dezminte în mod constant şi cu fermitatre după venirea lui la Casa Albă.

Convinşi că Michael Cohen are ce spune congresmenii l-au audiat din nou miercuri, 6 martie, tot cu uşile închise şi tot de în Comisia pentru informaţii a Camerei Reprezentanţilor. La capătul ei, democraţii susţineau că prin mărturia lui, Cohen  s-a dovedit „foarte cooperant” pe tot timpul audierilor.

Un amănunt care a născut multe comentarii: audierea de pe 6 martie a durat 16 ore în total, iar Cohen „a furnizat mărturii importante şi documente pertinente pentru  scopul anchetei noastre, care vor permite ca ea să avanseseze în mod considerabil”, a afirmat preşedintele Comisiei, democratul Adam Schiff, după şedinţă. El a salutat „cooperarea totală” a lui Cohen.

La 14 martie, aceeaşi Comisie îl va audia  public de astă dată pe Felix Sater, „sulfuros personaj din anturajul lui Trump”, cum îl descriu agenţiile de ştiri. Născut în Rusia şi prieten din copilărie cu Cohen, Sater ar fi fost desemnat să facă pe intermediarul cu Moscova în cazul proiectului imobiliar Trump Tower  din capitala rusă.

  Cinci posibile delicte

Sintetizând prestaţia lui Cohen în timpul audierilor publice, comentatorii avizaţi ai vieţii politice americane cred că acesta a fost „devastator, el implicând-l pe preşedinte în cel puţin cinci moduri diferite în delicte potenţiale”. Iată-le sintetizate de France Presse.

Complicitate de coluziune cu Rusia. Cohen nu a adus „probe directe” ale unei coluziuni între Trump sau echipa lui de campanie cu  Rusia pentru a câştiga prezidenţialele din 2016, dar are „bănuieli” în acest sens.

Fraudă fiscală.Cohen afirmă că Trump Organization care gestiona activităţile magnatului imobiliar a umflat valoarea bunurilor  spre a obţine împrumuturi bancare, ceea ce echivalează cu o fraudă. El a prezentat trei declaraţii de venituri date de Trump pentru Deutsche Bank, în 2014, când voia un împrumut spre a cumpăra echipa de fotbal american Buffalo Bills.

Finanţare electorală ilegală. Cohen a pledat vonovat în 2018 pentru că a violat legile privind finanţarea electorală, oferind 130.000 dolari chiar în timpul campaniei actriţei porno Stormy Daniels. Trump personal a ordonat să se facă această tranzacţie, afirmă Cohen, care a prezentat copia unui cec ce provenea, după cum pretindea el, din contul personal al lui Trump fiind semnat chiar de acesta.

Proiect imobiliar la Moscova. Cohen a explicat cum fostul său patron i-a cerut în mod indirect să mintă în ce priveşte proiectul lui imobiliar la Moscova, care ar fi continuat chiar în plină campanie prezidenţială, contrar a ceea ce afirma candidatul republican.Pentru această minciună, Cohen a fost condamnat la închisoare.

Deturnare de fonduri. În timpul unor vânzări la licitaţie din 2013, la cererea patronului său, Cohen a achiziţionat printr-un terţ un portret al lui Trump pentru 60.000 dolari, sumă mult mai mare decât preţul normal.Ulterior, miliardarul a cerut Fundaţiei Trump, organizaţie caritativă, să ramburseze banii. Fundaţia Trump, dizolvată azi, este bănuită de justiţia din New Yok că ar fi servit ca simplu carnet de cecuri pentru cheltuielile de promovare a Imperiului Trump şi chiar pentru  anumite cheltuieli legate de campania lui electorală.

Capcanele „impeachement”-ului

Dacă cele de mai sus pot părea forţate ori probabile, şocante sunt epitetele pe care  Cohen le-a folosit într-una dintre audierile ale publice, cea de miercuri 27 februarie, când  a spus despre Trump că este un „rasist”, un „şarlatan”, un „trişor” şi un „escroc”, ceea ce a stârnit furia fostului său patron şi a colaboratorilor săi apropiaţi în frunte cu avocaţii. Pe scurt, toţi cei care au urmărit în direct mărturia lui Cohen, care a început cu aceste calificative dure, susţin că el i-a făcut un portret terifiant, iar dezvăluirile sale ar putea avea urmări dintre cele mai grave, putând merge până la „impeachement”- destituire.

Numai că, potrivit unor analişti de seamă, putem asista doar la „hărţuirea preşedintelui şi atât”, dat fiind că actualul şef al Casei Albe este extrem de popular printre republicani, procentul fiind de peste 90%, iar cota sa generală a crescut în ultimele săptămâni. Pe urmă, printr-o atare tentativă radicală, democraţii ar putea să ducă la indignarea electoratului moderat înaintea alegerilor prezidenţiale şi parlamentare, din noiembrie 2020.

Deocamdată, liderii democraţilor susţin că nu se pune problema lansării unei proceduri de destituire, „impeachment”, a preşedintelui în exerciţiu. Motivul este unul simplu: ei au foarte vie în memorie tentativa de „impeachement” a lui Bill Clinton, lansată de  Camera Reprezentanţilor dominată de republicani, la 19 decembrie 1998, blocată de Senat, dominat de democraţi, la 12 februarie 1999, episod urmat de alegerile parlamentare mid-terms, când republicanii au pierdut în serie.

Potrivit unui sondaj publicat zilele trecute, 59% dintre americanii chestionaţi sunt împotriva procedurii de destituire, deşi 64% dintre ei apreciază că Trump a comis delicte înainte de a câştiga alegerile preidenţiale.Pe urmă, ca şi în amintitul caz al lui Clinton, dar invers, Senatul este dominat azi de republicani, iar Trump se bucură de mare susţinere  printre ei.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.