Consiliul European ce îi reunește, joi și vineri, pe liderii statelor UE este considerat ”mama tuturor summiturilor de până acum” de postul Euronews. Motivul ține de poziția Germaniei și a cancelarei Angela Merkel, cea mai slabă poziție de până acum. Se va discuta despre noua criză a migrației, despre viitorul zonei euro și despre conflictul comercial cu aliații americani. În bună măsură, găsirea unor soluții la crizele de mai sus ține de răspunsul la o singură întrebare: este vorba despre viitorul politic al Angelei Merkel sau espre viitorul Uniunii Europene? Fie că vorbim despre imigranți, despre disputa cu SUA sau despre zona euro, Germania Angelei Merkel pare să fie ori o cauză a problemei, un factor de blocaj.
Bumerangul politicii porîilor deschise
Problema imigranților este oarecum paradoxală, dacă este să privim în urmă la criza din 2015, când milioane de imigranți au intrat în UE. Acum, numărul lor a scazut, la fel și al celor care intră în Germania, însă problema a devenit din nou dominantă din cauza consecințelor valului din 2015: suprasaturarea cu imigranți a orașelor germane și mai cu seamă a țărilor de intrare –Grecia si Italia. Acest lucru a dus la o ascensiune puternică a partidelor naționaliste și populiste, acum la guvernare în Italia, in Ungaria, Austria, Polonia, Cehia, Slovenia. În plus, Uniunea Creștin Socială din Bavaria și-a schimbat linia și, prin ministrul de Interne Horst Seehofer, pune presiuni pe Merkel pentru expulzarea imigranților înregistrați în Italia si Grecia.
Așadar, decizia luată în 2015 de Angela Merkel de a suspenda aplicarea regulamentelor migrației și de a deschide porțile Germaniei se întoarce acum ca un bumerang împotriva cancelarei. Ministrul său de Interne i-a dat un ultimatum: dacă până pe 1 iulie nu va ajunge la un acord european sau la acorduri bilaterale pentru expulzarea imigranților înregistrați în alte tari, el va suspenda aplicarea acordului Schengen în Germania și îi va expulza pe acești oameni. ”O asemenea decizie poate provoca un efect de domino în Europa, amenințând libera circulație a persoanelor în spațiul Schengen și o va obliga pe Merkel să-l demită pe Seehofer”. De aici și până la căderea guvernului Merkel poate fi doar un pas.
Merkel a încercat să repare eroarea sa din 2015 impunând cote obligatorii de imigranți pentru toate statele UE, însă diplomația germană a estimat greșit, se pare, reacția statelor UE, care au respins această soluție. Acum, Merkel amenință cu măsuri unilaterale restul statelor, când, de fapt, decizia unilaterală a Germaniei diun 2015 a stat la baza actualei crize.
Germania, un spin în coasta Statelor Unite
Disputa comercială cu SUA, la fel și problema nerespectării cotei asumate în NATO de 2% pentru apărare, își are o parte din rădăcini tot în Germania lui Merkel. Germania este a treia țară exportatoare din lume și înregistrează un surpuls în relația cu SUA și este unul din puținele state care are surplus comercial cu China. Politica mercantilă a Germaniei bazată pe moneda euro a dăunat restului partenerilor din zona euro, dar au fost SUA sub Donald Trump care au decis să pună presiune pe Berlin pentru echilibararea balanței comerciale. Scopul principal nu este penalizarea Europei, ci îndepărtarea Europei germane de China, percepută la Washington ca o amenințare mai mare decât Rusia la adresa leadershipului global al Americii. Cu cât se vor înmulți întâlnirile și acordurile dintre UE dominată de Germania și China (cum a fost cazul întâlnirii de săptămana aceasta dintre vicepreședintele CE, Jyrki Katainen, și vicepremierul Liu He, pentru ”o ordine globală multilaerală bazată pe reguli”), cu atât animozitatea și disputa comerciala cu SUA se vor adânci. Administrația de la Washington nu va permite apariția unei amenințări sino-europene la adresa dolarului.
Apoi, Germania a fost țara europeană care a refuzat cu cea mai multă încăpățânare să acorde 2% di PIB pentru apărare, cum s-a angajat în cadrul NATO. Pentru SUA, aflate în deficit cu Germania, este inacceptabil, cu atât mai mult cu cât Germania profită la nivel comercial modificările geopolitice venite în urma acțiunilor militare ale SUA și NATO. În plus, prin acordurile energetice și gazoductele construite împreună cu Rusia, peste capul partenerilor europeni și americani, Germania Angelei Merkel irită încă o dată Washingtonul.
Hegemonia germană în zona euro
În cele din urma, Merkel se opune inițiativei franceze de reformare a zonei euro, căci Germania nu vrea să preia nimic din povara datoriilor ce apasă asupra statelor euro, aceleași care ajută exporturile germane să prospere. Iar dacă Berlinul se arată deschis unor inițiative precum un Fond Monetar European, o face doar pentru că urmărește să transforme acest organism într-o pârghie de influență asupra economiilor suverane din zona euro. Pentru a nu mai vorbi despre modul în care Germania a gestionat criza datoriilor din statele euro, unde austeritatea excesivă a dus la ascensiunea partidelor populiste și naționaliste.
Cât timp va mai fi susținută Merkel de elitele germane?
Pusă cu spatele la zid pe plan intern și extern, Angela Merkel încearcă să scape repetând mereu aceeași marotă, ajutata de marile trusturi de presă germane. ”Nu este o dezbatere despre viitorul cancelarei, este despre viitorul Europei”, scrie Handelsblatt. Cu alte cuvinte, ne aflăm într-o situație în care Europa înseamnă Merkel. În spatele acestei viziuni se află a patra economie a lumii, companii gigant, trusturi de presă și mari bănci. ”Cu elitele germane raliate în spatele ei, Merkel va câștiga cel mai probabil lupta de la Bruxelles”, scrie publicația Politico.eu, deținută de un trust american de presă.
Orice înțelegere europeana sau bilaterala pentru a criza imigrației și pentru aplanarea disputei cu SUA nu va fi însă decât o victorie de etapă. Când adevrsarul este dolarul american, până și cele mai mari companii europene flutură steagul alb (cum a fost cazul Total, care a anunțat că va asculta avertismentele Washingtonului și nu va mai face afaceri în Iran, și nu va urma linia opusă sugerată de guvernul de la Paris). Soluția este depășirea ”erei Merkel”, după cum o arată chiar postul public german ARD. ”Dragă Angela Merkel, după 12 ani în fotoliul de cancelar singurul lucru pe care-l mai simte Europa pentru tine este animozitatea. Toate întâlnirile din ultimele luni au arătat asta. Ajută-ne să salvăm Europa de la scindare. Fă loc unui succesor la cancelarie”.
O conspirație a ”iliberalilor” și a SUA
Sentimentul urgenței este și mai pregnant în rîndul înalților diplomați de la Bruxelles. Sub titlul ”UE își contemplă propria implozie”, publicația belgiana Le Soir se arată șocată de declarațiile unui ambasador al unui stat UE la Bruxelles, o poziție care permite cunoașterea detaliata a marilor dosare. ”Am trecut de ceasul al doisprezecelea”, spune acest ambasador, cu referire la riscul disoluției UE. ”Pentru prima dată, avem de-a face cu un adverar din interior: democrația iliberală. Este o pată care se extinde, întărită de legătura dintre Trump și ce se întâmplă în Europa: Ungaria, Polonia, Italia, Marea Britanie. Fiecare caz este particular. Însă am impresia, chiar dacă e greu să vorbim despre ceva concertat, ca totul este îndreptat împotriva Uniunii Europene. Avem un adversar pe care trebuie să-l înfruntăm”.
Rămâne de văzut, începând cu summitul de pe 28-29 iunie de la Bruxelles, dacă UE va alege să declare război partenerilor din Europa Centrală sau va cauta să ajungă la un nodus vivendi și dacă va alege să se lupte cu propriii demoni și să construiască o noua guvernanță economică susținând politicile chineze sau pe cele americane.
Merkel trebuie sa ramana cancelar inca macar patru ani. Numai asa, prabusirea UE va fi un „spendiferous crush”, vorba nemuritorului Zorba. Dupa aia putem dansa sirtaki!