Dragoş Mihai Dobocan, un copil de 10 ani din Oradea, care pictează, a avut prima sa expoziţie internaţională la Salonul Internaţional de Artă Contemporană, în Paris, la Centrul „Le Carrousel du Louvre”, în perioada 20 – 22 octombrie.
Dragoş a fost singurul copil printre sutele de artişti care şi-au prezentat lucrările în Art Shoping Le Carrousel du Louvre, eveniment în care şi-a câştigat primii 100 de euro pe o lucrare de care cu greu s-a despărţit, relatează Agerpres.
„Prima mea expoziţie în afara ţării a fost aceasta, de la Paris, unde am cunoscut pictori consacraţi din foarte multe ţări ale lumii. M-am simţit răsfăţat de artiştii mari, eu fiind singurul copil printre aceştia. Am descoperit stiluri noi în pictură, în cadrul unor masterclass-uri susţinute de artişti francezi, dar şi străini, la care am participat. Totodată, am reuşit să văd cum lucrează artiştii adevăraţi”, a mărturisit Dragoş.
Expoziţia sa numită „Pe urmele artiştilor francezi” a cuprins 32 de lucrări şi a fost vernisată vineri, 20 octombrie, la Centrul „Le Carrousel du Louvre” din Paris.
Majoritatea lucrărilor lui Dragoş sunt realizate în acrilic, preferatele micului pictor, dar şi unele în acuarelă. Subiectele pe care Dragoş le pictează sunt inspirate de natură şi apropiate sufletului său: flori, animăluţe, căsuţe, portrete, peisaje.
„Am început să pictez de la vârsta de cinci ani. Atunci mama m-a înscris la canto muzică uşoară. Dar mie nu mi-a plăcut acolo. Şi-atunci le-am spus părinţilor mei să mă înscrie la pictură. De atunci, acesta este modul meu de a mă relaxa. Pictura este pentru mine o oază de bucurie şi de culoare, este modul meu de a mă elibera. Lucrarea mea preferată este ‘Canarul’. Urmează apoi ‘Bufniţa polară’, ‘Farul’. Eu am doi canari acasă şi m-au inspirat să pictez. L-am pictat pe unul dintre ei. Am început cu lucrarea ‘Peisaj marin’. Îmi place foarte mult marea şi am multe lucrări realizate în vacanţele mele cu mama la mare. Natura este cea care mă inspiră în fiecare zi”, a spus Dragoş.
Potrivit mamei sale, jurnalista Crina Dobocan, în urma expoziţiei au primit numeroase invitaţii de a expune în ţări străine, printre care Italia sau Argentina.
Dragoş a participat la mai multe concursuri naţionale şi internaţionale de pictură şi este unul dintre beneficiarii programului de promovare a talentelor oferit de MOL România şi al Fundaţiei pentru Comunitate din Cluj Napoca (ediţiile 2021 şi 2023).
Micul artist a participat în toamna anului 2020 la primul său concurs internaţional – „Dessine-moi ton reve de paix” (Desenează visul tău de pace), organizat sub egida UNESCO, de Romanian Section Saint Germain en Laye Conseil International de la Danse (CID), la care a obţinut premiul I, la categoria sa de vârstă (6-10 ani). Lucrarea premiată reprezintă planeta Terra ca o floare minunată, înconjurată de o ghirlandă de oameni-flori şi alte flori înlănţuite în jurul globului pământesc.
De asemenea, el a obţinut în 2022 premiul „Tânăr talent” la un concurs internaţional de pictură organizat de Ecole de la Loire.
Elev în clasa a IV-a la Şcoala Gimnazială „Dacia” din Oradea, Dragoş Dobocan urmează cursuri de pictură la Atelierul „Mânuţe fermecate”, la Şcoala de Arte „Francisc Hubic” în Oradea şi la Academia de Arte „Marina Căpăţînă” din Bucureşti.
Micul artist Dragoş Dobocan, acum în vârstă de 10 ani, are în portofoliu peste 150 de lucrări, realizate în acrilic, acuarelă, cărbune, etc., patru expoziţii personale de pictură şi mai multe premii la concursuri naţionale şi internaţionale.
Doua lucruri doar, daca se poate : nu o lua „razna” (pardon de expresie) pe urmele picturii moderne, formeaza-ti stilul personal, chiar daca va fi inspirat si influentat de mari maestri … si … elibereaza canarii ! O pasare e facuta ca sa zboare libera …
Există mii și zeci de mii de copii de 10 ani care pictează cu același „talent” pe care îl etalează Dragoș, talent pe care Picasso îl numea talentul copilăriei. În artele plastice ,adevăratul talent se manifestă cam pe la 14 ani! Până atunci e pictură infantilă. Vă mai aduceți aminte de marea artistă moldo-californiană Alexandra Nichita, numită „Micuța Picasso”? Deși azi câștigă bani din ceea ce pictează, „arta” ei nu poate depăși ”cubismul„, adică nu este decât o parodie de artă. Aici e marea diferență dintre artiștii cubiști de azi și Picasso: Picasso știa să facă și artă„clasică” și pseudoartă „cubistă”; cubiștii de azi nu pot face decât …cubism. Anii adolescenței vor fi decisivi : dacă băiatul ăsta are cu adevărat chemare, va învăța să facă artă clasică. Dacă nu e decât produsul moftului și ambiției materne sau al autoiluziei unei glorii facile, peste câțiva ani se va lăsa de pictură sau va face…. „pictură cubistă”.
Adevaratul talent este condus de SPIRITUL dinlauntrul tau nu de mina si de ochii tai ! Corpul tau este doar o unealta de care SPIRITUL se foloseste pentru a transpune in plan fizic ceea ce se „naste” la interior. Ii urez micutzuluzi artist sa paseasca pe culmile gloriei !
@Admiratorului lu Cel ce este: Desenul după natură implică capacitatea de a înțelege relațiile spațiale dintre obiecte. Această capacitate nu există la copil înaintea vârstei de 13-14 ani, adică nu există înaintea încheierii celui de-al doilea ciclu de 7 ani de dezvoltare a cortexului prefrontal. Chiar dacă în muzică, copii geniali se recunosc la vârste fragede( 3-4-5 ani!) în artele plastice, de abia pe la 13-14 ani. Frenezia plastică creativă a copilului mic nu garantează existența unor aptitudini plastice deosebite, ci doar existența unei atracții deosebite pentru acest mod de expresie. Deci, SPIRITUL dinlăuntru trebuie mai întâi să se formeze, pentru a înțelege realitatea spațială. Însă dacă ochiul și mâna nu ajută, spiritul se va orienta spre alte forme de valorificare a realității: științific, filosofic, tehnologic, sau va mima arta în varianta… „artei moderne”. Acesta este și cazul „copilui minune” Alexandra Nichita,„Micuța Picasso”, fetița care cu „talentul”ei a extaziat media mondială prin anii nouăzeci. Deci, este bine ca părinții să dea dovadă de mai multă reținere atunci când au un astfel de copil mega-pasionat de „pictură”. Fiindcă, totuși , realitatea ne arată că geniile nu se nasc la orice colț de stradă, iar publicitatea excesivă poate dăuna grav chiar produsului ce se urmărește a fi promovat în acest fel.