Un scriitor la Cotidianul (57)

În acest spațiu, începând de astăzi puteți citi fragmente din opera lui Gheorghe Schwartz.

JUSTIŢIA SUVERANĂ sau adevăratul  TRATAT DE DREPT PROCEDURAL

Curs practic cu pilde edificatoare  (Vocalize în mi minor)

Editura Junimea Iaşi  2016

1. Cazul unui criminal periculos
2. Avertisment:

„Sexul face trimitere la impulsul gregar, într-o societate civilizată, doar în măsura în care convenienţele sociale facilitează o anumită legătură”.

După cum am stabilit de la început – şi nimeni nu ne poate contrazice în privinţa aceasta – după cum am stabilit de la început că nu toţi criminalii sunt periculoşi şi nu toţi oamenii periculoşi sunt criminali, ca să nu mai amintim că nici măcar toţi criminalii sunt criminali, vom detalia (pentru că asemenea discuţii au loc de multe ori): doar Justiţia suverană este cea care poate decide cine este criminal şi cine este periculos. Şi cine este cu adevărat criminal periculos. Justiţia este suverană, în ciuda atâtor enigme niciodată pe deplin elucidate. De multe ori neelucidate nici cele „pe deplin elucidate”.

2. Faptele: Poate vă amintiţi că, la fel ca în localitatea Vişinul Alb (comuna Vişinul), unde, aşa cum am arătat într-un mod cât se poate de limpede, au fost semnalate trei crime la interval de doar patru zile, făcându-l celebru pe numitul Rudolf Zak, criminal – deşi acela n-a putut fi identificat niciodată -, aşa şi în cu totul alt timp şi spaţiu, adică în localitatea Mărul Putred, a fost semnalat un alt ucigaş în serie, anume numitul Maria Spinoza. Au fost găsite înjunghiate mortal cinci femei. Şi toate blonde! Aspectul care l-a derutat pe atât de încercatul comisar de poliţie Abraham Puiu Snupf a fost ceea ce a considerat a fi o greşeală de acord între „numitul” şi „Maria”. Scrupulos cum îl ştim, Snupf a corectat el însuşi această ipotetică eroare cu creionul chimic în toate rapoartele primite. (Ba l-a şi admonestat sever pe sergentul major Rudolph Black pentru o asemenea „exprimare catastrofală”.)

Cum, indiferent de erorile gramaticale, în comuna Mărul Putred, tragicele evenimente n-au contenit şi a fost găsită înjunghiată mortal şi o a şasea blondă, populaţia era tot mai înfricoşată, aşa că la faţa locului s-a deplasat şi eminentul procuror Doctor Ragnavaldur Sicl. Întrucât n-a existat nici un dubiu că oribilele fapte au fost săvârşite de către numitul Maria Spinoza, trecând peste supărătoarea greşeală gramaticală, Dr. Sicl a interogat cu răbdare numeroşi localnici[1]. Deoarece toată lumea ştia că oribilele fapte au fost săvârşite de Maria, eminentul procuror a spus că, în consecinţă, orice femeie face parte dintre ipoteticele suspecte. Aşa că a cerut date despre alibiurile fiecărei doamne şi domnişoare din comuna Mărul Putred. Aici a greşit el! (Se mai întâmplă ca şi marii specialişti să dea rateuri. Să nu ne ascundem după deget!) Aici a greşit eminentul procuror Doctor Rognavaldur Sicl: el a luat în considerare doar femeile! Asta pentru că lui Spinoza toţi cei interogaţi nu i-au spus decât Maria, fără să-i pronunţe întregul nume: Robert Michael Vasile Bruno Maria Spinoza! Dacă ar fi făcut-o, nici încercatul comisar de poliţie Abraham Puiu Snupf şi nici eminentul procuror Doctor Rognavaldur Sicl n-ar fi insistat atât pe o bănuită eroare gramaticală. Şi nici sergentul major Rudolph Black n-ar fi fost atât de nemeritat admonestat de superiorul său! Din clipa când s-a luat în seamă că era vorba chiar de Robert Michael Vasile Bruno Maria, ancheta a mers ca unsă şi mârşavul individ a fost adus în faţa onorabilului judecător Profesor Universitar Emerit Academician Dr. Dr. h. C. Julius Zimberlan.

3. Dezbaterea: Totuşi, procesul trena de multă vreme – de prea multă vreme! -, aşa că populaţia îngrozită din comuna Mărul Putred a făcut o chetă şi astfel a fost angajat drept apărător din oficiu atât de talentatul maestru Ludovic L.

De ce a trenat procesul? Fiindcă onorabilul judecător Profesor Universitar Emerit Academician Dr. Dr. h. C. Julius Zimberlan, de asemenea meticulos, cum este cunoscut, a avut serioase dubii în legătură cu inculpatul: dacă toată lumea a ştiut (de unde?) că Robert Michael Vasile Bruno Maria Spinoza este odiosul criminal, de ce s-a putut plimba acesta liber şi nederanjat de nimeni atâta vreme printre concetăţenii săi? De ce n-a fost imobilizat mai devreme, salvându-se vieţile nevinovate ale următoarelor sale victime? Dacă toată lumea a ştiut (de unde?) că Robert Michael Vasile Bruno Maria Spinoza este odiosul criminal, înseamnă că cei ce au fost la curent cu realitatea[2] se făceau vinovaţi de complicitate la un lanţ întreg de mârşave crime. Dar nici măcar eminentul procuror Doctor Rognavaldur Sicl nu îndrăznea să pună întreaga comunitate sub învinuire.

Cu atât mai preţioasă s-a dovedit, ca de altfel de fiecare dată, prestaţia maestrului Ludovic L. (pe care nu-l cheamă Ludovic L.). Acesta a citat pe larg din Seneca, Sfântul Augustin şi Borak cel Bătrân (autorul său preferat[3]) şi a combătut cu argumente de necontestat că numitul Robert Michael Vasile Bruno Maria Spinoza este un criminal periculos. Drept urmare, arătând că există crime din culpă, crime neintenţionate sau pornite dintr-o răzbunare, din gelozie ori din alt motiv punctual, maestrul Ludovic L. a subliniat că făptaşii aceia nu sunt periculoşi decât pentru cei pe care îi urăsc până la oribilul act ucigaş. Deci, a arătat atât de convingător maestrul, „poţi să te plimbi cât vrei în preajma unui soţ gelos sau a unui şofer beat fără să ţi se mişte nici măcar un singur fir de păr din cap, dacă nu eşti tu cel ce i-a pus coarne gelosului sau dacă nu te-ai aflat în calea maşinii conduse atât de inconştient de beţiv”. (Şi Ludovic L. – pe care, după cum ştiţi, nu-l cheamă nici Ludovic şi nici L. – a mai dat şi alte numeroase exemple de criminali nepericuloşi pentru marea masă a concetăţenilor, care se pot plimba în tihnă fără a risca un singur fir din părul lor, iar sala l-a ascultat vrăjită.)

„Da, dar faptul că inculpatul a ucis cu sânge rece, într-un mod inuman, un număr atât de mare de blonde nevinovate dovedeşte că Robert Michael Vasile Bruno Maria Spinoza este un criminal periculos” a conchis avocatul, în aplauzele frenetice ale asistenţei.

În ultimul său cuvânt, odiosul mârşav criminal a spus că şi în preajma lui s-a plimbat, cât a vrut, destulă lume, fără să i se mişte niciun fir de păr din cap, chiar şi numeroase femei ce nu au fost blonde, aşa că, urmând logica distinsului apărător, şi cazul acesta ar trebui să fie încadrat printre culpele cu „criminali nepericuloşi”.

Şi problema aceasta a fost rezolvată în mod strălucit de acelaşi neîntrecut maestru Ludovic L. (sau cum l-o fi chemând): „După cum a arătat atât de limpede marele Borak cel Bătrân, crimele în serie nu fac parte nici din uciderile din culpă, nici din cele provocate de gelozie ori de vreun alt motiv personal. Dacă ucigaşul în serie omoară doar blonde, atunci poate fi considerat criminal în serie”.

4. Sentinţa: La care nimeni n-a avut ce să mai spună, iar onorabilul judecător Profesor Universitar Emerit Academician Dr. Dr. h. C. Julius Zimberlan a putut să-i dea sentinţa binemeritată criminalului periculos Robert Michael Vasile Bruno Maria Spinoza.
5. Urmări:

Deci:

1. Într-o anchetă penală, nu trebuie să dăm prea multă importanţă dezacordurilor gramaticale;
2. După cum a spus, seara la club (dar şi la clubul BRICOBRIC), eminentul procuror Rognavaldur Sicl, „Este o adevărată şansă să-l ai adversar la bară pe maestrul Ludovic L.”;
3. Rezumatul din cursul 5 („Mărul putred”) şi-a găsit în acest caz, chiar în comuna Mărul Putred, o strălucită ilustrare. (Nimic nu e întâmplător pe lume!);
4. Excepţionala pledoarie a avocatului apărării în această cauză a intrat în jurisprudenţa generală. (Cu consecinţele de rigoare.);
5. În urma pledoariei avocatului său, condamnatul Robert Michael Vasile Bruno Maria Spinoza s-a bucurat de un prestigiu special, fiindcă nu e de ici de acolo să omori fără ca faptele tale să facă parte nici din uciderile din culpă, nici din cele provocate de gelozie ori de vreun alt motiv personal. Lumea îl respecta fiindcă „asemenea acţiuni fără un scop pragmatic nu sunt făptuite decât de un artist”. (Borak cel Bătrân) Şi ce-şi poate dori mai mult un vieţaş decât respectul tovarăşilor săi?

[1] Ceea ce atât eminentul procuror Rognavaldur Sicl, cât şi încercatul comisar de poliţie Abraham Puiu Snupf au considerat un grai specific locului, a fost fără îndoială, cum imediat veţi constata, mult mai mult decât atât.

[2] Adică toată lumea!

[3] Procesele unde pleda maestrul Ludovic L. au fost întotdeauna pline de învăţăminte, aşa că în sala mare a tribunalului erau aduse în mod frecvent clasele de elevi din ciclul liceal. Apoi, în tihnă, profesorii seminarizau tinerii în legătură cu înţeleptele percepte enunţate atât de doct de către celebrul avocat.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.