În 1957, în SUA apărea cartea ”Noua clasă”, a lui Milovan Djilas. Disidentul iugoslav fusese deja arestat în țară, în 1956. În cartea sa, Djilas scria că, în locul dictaturii proletariatului promisă de sovietici, Estul Europei era sub dictatura activiștilor de partid, care țineau cu dinții de pozițiile și privilegiile lor. În loc de muncitori și țărani împotriva capitaliștilor, realitatea i-a adus pe muncitori și țărani sub o nouă clasă de tehnocrați, numita pe atunci nomenclatură, care pretindeau ca acționează în numele celor mulți, dar care nu urmărea decât să aibă partea leului. Într-un banc sovietic, Leonid Brejnev îi arată mamei apartamentul de lux, limuzina, vila de la țară și elicopterul, iar mama îi spune doar: ”Dar ce ai să te faci dacă se întorc comuniștii”.
Evoluțiile din ultimii anui, de la alegerea președintelui Trump, Brexit și ascensiunea populismului, până la protestele ”vestelor galbene”, sugerează că ”noua clasă” a lui Djilas nu se limitează și nu a dispărut odată cu regimurile comuniste. Perioada post-Război Rece a dus, treptat, la o rearanjare și renegociere a aranjamentelor instituționale de după Al Doilea Război Mondial, iar elitele profesionale și manageriale care condus până în acest moment nu vor să-și piardă privilegiile în urma acestor reașezări. Ei au fost și sunt ”noua clasă”, a elitelor manageriale nealese, scrie USA Today.
De la internaționala comunistă, la cea neoliberală
Așa cum perioada postbelică a dus în Europa de Est noi instituții de sorginte sovietică, alături de o mulțime de tineri școliți la Moscova, specializați în gestionarea în acord cu intersele puterii dominante a domeniilor strategice în țările lor, la fel, în Vest au fost creeate noi instituții și aranjamente, de la NATO, sistemul de la Bretton Woods și o mulțime de think tank-uri și ONG-uri care să le acompanieze. Efectele celor două sisteme au fost, o bună vreme, diametral opuse. Căderea comunismului a adus o translație a structurilor postbelice occidentale în Est, cu o nouă generație ONG-uri și de experți specializați în gestionarea domeniilor strategice în țările lor, de data aceasta școliți în Vest. Este un model care, atât în SUA și în Europa Occidentală, cât și in Est, decenii mai tarziu, a adus la o la extindere uriașă a învățământului superior, al titlurilor doctorale, la transformarea lor într-un obiectiv obligatoriu pentru ascensiunea birocratică, a dus la o extinderea puterii organizațiilor de presă și a birocraților și lobby-istilor de pe lângă guverne, la apariția unei adevărate ”interaționale neoliberale”. După decenii de creștere, dar și de uzura morală, a fost suficientă o criză financiară și economică de proporții pentru ca modelul propovăduit de aceste structuri să înceapă să fie pus sub semnul întrebării, pornind de realitățile ecoomice și sociale.
A fost momentul în care americanii și europenii, așa cum au făcut-o înainte cei aflati sub regimurile de sorginte sovietică, au observat că, în timp ce pentru ”noua clasă” trăitoare în marile orașe lucrurile merg bine, nu același lucru li se întâmplă și lor. În acest fel se explică alegerea lui Donald Trump la Casa Albă, dar și protestele ”vestelor galbene” din Franța, alegerea președintelui populist și extremist Jair Bolsonaro în Brazilia, Brexitul, euroscepticimsul maghiar sau polonez. Sunt evoluții produse de revolta celor care, muncind și trăind după reguli, au început sa suspecteze că aceste reguli sunt încălcate de cei care conduc.
Lumea caută progresul, dar într-o logică medievală
Geograful francez Christophe Guilluy observa aceste fenomene în urmă cu cinci ani și atrăgea atenția asupra lor, în volumul ”Franța Periferică”. Abia revolta ”vestelor galbene” i-au făcut vocea auzită. ”Franța periferică este despre distribuția muncitorilor în Franța. În urmă cu 15 ani am observat că majoritatea trăiesc în zone îndepărtate de marile orașe globalizate, de Paris, Lyon sau Toulouse, departe de Londra și New York. Globalizarea funcționează bine, însă nu este necesar și ca majoritatea populației să funcționeze bine. Nu mai este nevoie de muncitori și nici de mici afaceri. Parisul produce suficient pentru toată Franța, la fel și Londra pentru Marea Britanie. Numai că nu poți construi o societate în felul acesta. Veste galbene sunt revolta oamenilor care trăiesc în asemenea locuri periferice”, spune Guilluy, intervievat de publicația Spiked.
În România începe să fie la modă în rândul elitelor discursul despre matricea medievală în care trăiesc zone întregi ale țării, cele care, la urne, anulează orice tentativă de progres social și economic. Însă, din Franta lucrurile se văd altfel – elitele ce se vor a fi salvatoare gândesc ele insele într-o logică medievală. ”Marile orașe sunt precum cetățile medievale. Este ca și cum ne-am întoarce la orașele-state din Evul Mediu. Ironic, Parisul îi va taxa pe cei care vor să intre în oras, ca și cum ar fi o taxa medievală pentru a intra în cetate”, spune Guilluy.
”Franța periferică nu numai că o duce greu la nivel economic, dar este și neînțeleasă la nivel cultural de către elite. De aici șocul pe care si elitele britanice l-au avut odată cu votul pentru Brexit și pe care îl au și acum, trei ani mai târziu. Votul pentru Brexit are de-a face mult cu cultura. A fost mai mult decât o ieșire din UE. Cei mai mulți au vrut să amintească clasei politice că ei încă există. Pentru asta folosesc francezii vestele galbene, pentru a spune «existăm». Vedem acest fenomen peste tot în lume”, spune Guilluy.
”Vestele galbene” nu trebui considerați imbecili
Geograful francez observă două diferențe fundamentale între ”noua clasă” a lui Milovan Djilas și ”noua clasă” a internaționalei neoliberale de astăzi. Prima: ”Avem o nouă burghezie, însă, pentru că sunt foarte cool și progresiști, ei creează impresia că nu mai există un conflict între clasele sociale. Este foarte greu să-l combați pe un hipster de azi care susține că îi pasă de cei sărci și de minorități”. A doua: ”Dar, de fapt, ei sunt complici la ținerea la distanță a omului simplu. Nu numai că profita mult de pe urma economiei globalizate, dar au dezvoltat un discurs cultural dominant care ostracizează omul simplu. Un discurs similar cu al lui Hillary Clinton care îi făcea ”jalnici” pe susținătorii lui Trump. La fel este și în Franța si Marea Britanie, unde acești oameni sunt văzuti de elite ca un soi de trib amazonian. Problema elitelor este însă că vorbim de un trib foarte mare”.
Solutia pentru umplerea acestei falii? ”Înainte toate, burghezia are nevoie de o revoluție culturală, în special în universități și în presă. Trebuie să înceteze să-i mai insulte pe cei simpli, să inceteze să mai creadă că ”vestele galbene” sunt niște imbecili. Aspectul cultural este fundamental: nu va fi nicio integrare politică sau economică până când nu va fi integrare culturală. Apoi, va trebui să gândim la fel și cu economia. Asta înseamnă să renunțăm la dogma neoliberală. Trebuie să gândim dincolo de Paris, Londra, New York”, spune Guilluy.
Trebuie ca elitele să vadă și dincolo de ”cetatea” Bucureștilor, să nu mai vadă ”triburi amazoniene” răspândite prin țară, să nu nu mai amăgească spunând că nemulțumirea celor mulți este xenofobie, antieuropenism și spirit retrograd, ci ceea ce este în realitate – luptă pentru supraviețuire -, să vadă că nasc oameni și la Udupu sau Miroși și că sunt mulți.
Internationala comunista a pactizat cu internationala neoliberala în decembrie 1989. Dupa înțelegerile sovieto-occidentale, prin cooperarea serviciilor franceze,ungare,BND,MI-6 cu DSS lui Vlad, în fruntea României a fost propulsata o conducere formată din minoritari etnici, agenții sovietici Iliescu, Militaru, Bruckner ( CIA, Mossad), Măgureanu, Bîrlădeanu,G.Voican Voiculescu, Petre Neulander și alții. Apoi G. Soroș( evreu, mason) susținătorul hiperpotent al regimului globalist(NWO), a venit la București în decembrie 1989, după asasinarea lui Ceaușescu, a adus bani și împreună cu Brucan(Bruckner) au creat GDS-ul, format în cea mai mare parte din minoritari etnici, mai ales evrei, mulți dintre ei deghizați sub nume românești (Tisminetki). GDS-ul a adunat crema lichelelor culturale dornice de sansa istorica a parvenirii sociale ; apoi au aparut fundațiile “open society” și retele ONG-uri, formate din aceeași linie cultural-politică globalistă, antinațională, ce au avut menirea să creeze noua ordine politică și să constituie colectivele de intelectuali demolatori in universitati, politica, cultura, massmedia, care să asigure „corectitudinea politică” a noii Românii… dupa cum reiese din cartea extrem de documentata a prof C.Troncota si Prof.C.Lupu “Istoria Securității regimului comunist din România”, 2018.
Scrii aiureli, Marchievici. Faci analogii acolo unde-i nu-i loc de ele. Te iei dupa cretini (de la Djilas, interesat, la neo-con-ii americani). Nu-i nici o legatura-ntre tehnocratii la putere de azi si nomenclatura „comunista” : Vestele Galbene, dimpotriva, vor instaurarea comunismului, adica a „LIBERTATII, EGALITATII si fraternitatii” (deviza Revolutiei si Republicii franceze).În Estul Europei, contrar aberatiilor interesate ale lui Djilas (de azilul politic pe care-l voia-n SUA, cretinul), precursor de-al sinistrului Saakashvili, n-a fost vorba, înainte de 1989, despre dictaturi. Dovada ca regimurile asa-zis „comuniste” au si cazut asemeni castelelor de carti de joc, în ’89. Dictaturi, atât în Estul, cât si-n Vestul Europei, abia acuma sunt (vezi NATO, instrument dictatorial, armat, revansard, amoral si ilegal, la care toti neo-con-ii, din Vestul si din Estul Europei s-au grabit s-adere). Si represiunile crâncene ale lui Macron si clicii de mafioti din Franta împotriva Vestelor Galbene. Aduna-te. Pâna de curând, te laudasem. Lasa-ti, dracului, „sursele” americane, cu toatele, neo-naziste. Revino la bibliografii decente si la judecata proprie, nu te mai tine de infox.
Articolul e excelent si foarte adevarat!Nomenclaturistii marxisti sunt liberalii progresisti de astazi.O adunatura de beizadele securiste!
Excelent articol!Excelent si la obiect si comentariul domnului Anton!
Nu cred că SUA Today este cea mai calificată să vorbească de clasă și nici Djilas, care încurcă borcanele. Clasă se definește în raport cu relațiile de proprietate. DA, a fost o nomenclatură în Est, dar nu avea proprități, fabrici, bănci, terenuri etc. Păi acum și Becali îl bate pe Brejnev la avere, plus că ălea nu erau proprietatea lui Brejnev. Da, nomenclatura a impus o dictatură și a comis fărădelegi, mai ales când a fost sub cizma lui Ivan. Dar, în timp, a construit și un aparat productiv cu care puteai să ieși binișor în lume și care aparținea națiunii, nu unor șmecheri străini sau autohtoni. Cam în tot în atâta timp de capitalism originar totul s-a dus pe apa Sâmbetei, privatizarea fiind o crimă în paguba națiunii. Problema a fost și rămâne: capitalism barbar și odios, pentru că distruge prin exploatare (aici îl pot cita și pe Papa, nu doar pe Marx) demnitatea omului, sau socialism (comunism n-a fost și nu a fi, e utopie goală), adică dreptate socială bazată exclusiv pe muncă, apărarea proprietății și a resurselor națiunii, a independenței și suveranității ei. Asta au arătat-o și Vestele Galbene zicând-o foarte clar: vrem o altă societate! (e clar că nu a bogaților lui Macron) Pentru ele, dar și pentru periferiile din toată lumea e o problemă de supraviețuire, cum bine observați în final, domnule Marchievici. Și când ajunge cuțitul la os, manevrele mediatice ale Ocultei mondiale capitaliste sper să nu-i mai fie de folos!
@Sus Patria: de acord. Numai cu numarul victimelor nu : Revolutia bolsevica = copia Revolutiei Franceze. Rusia a fost atacata si ea, la fel Frantei de la 1789-1793, armat. Razboi civil în ambele, dublat de invazii ale acelorasi (Austria, Marea Britanie si Prusia în primul rând, Habsburgii facând parte din familia regilor Frantei, si familii nobile britanice si nemtesti, din a tzarilor Rusiei). Numarul victimelor razboaielor civile si-al invaziilor respective fiind imposibil de determinat. Ïn Rusia bolsevica a primilor ani, plina de saraci la stadiul de cersetori, se murea de foame. Greu de stabiliot numarul victimelor, fiindca tipii, nascuti pe strada, nu erau în evidenta populatiei sau bisericii, adica, pur si simplu, nu existau, chiar si-n viata fiind. Conquest (fiindca tipul s-a grabit sa-i faca propaganda negativa Revolutiei ruse), habar n-avea de rusa si n-a citit nici un document de arhiva. N-a fost decât propagandist neo-con, la fel alora de azi, travestiti în Stéphane Courtois sau în turma de „ziaristi” (vezi Tzene Ionutz, la Cluj, individ extrem de periculos). Si-n privinta lui „Ivan”, tine minte ca România face parte din învinsii WW2, si c-americanii, de pilda, si-acuma ocupa teritorial, prin baze militare, Germania, si s-au apucat si de ocuparea teritoriala, si-nca-n timp de pace, si-a tarilor est-europene.