Cînd începe secerișul la Segarcea e semn că vara s-a așezat peste țară. În cîteva zile, se face ziua cea mai lungă și spicul de grîu începe să se sfarme. Cînd mașinăriile uriașe de la Cerealcom Dolj Segarcea ies în cîmp e semnalul de alarmă pentru dropii și pentru iepuri.
Începe seceratul, cea mai spectaculoasă defilare de utilaje din cîte a văzut Oltenia și, în cele din urmă, toată Romania. Cînd Mihai Anghel dă semnalul ieșirii în cîmp, începe scurta vară a grîului. Adică vara agricolă din România. Ea se termină în august, undeva pe nisipurile de la Carei și pe fînețele cosite a doua oară în nordul Moldovei. La Mihai Anghel vara ține destul de puțin.
Într-o săptămînă, cel mult una și jumătate, 12.000 de hectare rămîn curate, cu grîul tuns la perie și cu pămîntul arat. Un complex tehnologic pe roți circulă coordonat prin satelit și face minuni. Camioanele de tonaj aleargă zi și noapte între combinele John Deere și buncărele de depozitare. Secerișul la Segarcea este un spectacol unic de tehnologie, de pasiune, de organizare și, mai ales, de rodnicia pămîntului românesc. De la Segarcea se cunoaște anul agricol.
De la Segarcea se dă tonul în bogăția recoltei, chiar și în prețul grîului. Mihai Anghel, unul dintre cei mai destoinici agricultori ai României moderne, cu investiții de zeci de milioane de euro în tehnologie agricolă, deschide sezonul. Adică vara agricolă. Și face întotdeauna o demonstrație simplă pentru orice novice într-ale politicii:
-Pe mîna românilor, suprafețele întinse sunt o bogăție strategică, nu o cîrnățărie de dat pe mîna aventurierilor străini.
multumesc frumos de articol.frumoase poze
ar fi bine dacă Mihai Anghel ar putea fi clonat…mai vrem şi trandafiri, nu numai mătrăgună, pălămidă şi torţel…
Ar fi frumos sa se faca acelasi lucru pentru vreo 3 milioane de ha