Trăim vremuri de grave neliniști și tulburări. Generația de astăzi are impresia că se află pe o stradă largă cu sens unic, dar înfundată. Sunt multe cauzele pentru care o astfel de percepție își tot intensifică tonalitățile. Dar și mai numeroase sunt comportamentele contemporanilor noștri pe care unii le consideră ciudate și chiar bulversante. Așa, spre exemplu, furia câtorva grupuri față de statui și monumente reprezentând personaje din trecutul mai apropiat sau îndepărtat. Ceea ce a generat o relatare extinsă în mass-media și media socială, dar și comentarii și interpretări despre fapte, personalități, fenomene istorice. Și, bineînțeles, nu puteau lipsi discursuri, reprezentări și gesturi politice care au contribuit masiv la întreținerea agitației publice, adăugându-se și completând lista frământărilor și anxietăților datorate multiplelor crize locale, regionale și globale pe care le traversăm. De unde și frecvente întrebări care au apărut în opinia publică: „Ce are acum lumea cu Istoria”?; „De ce doare trecutul și de unde această furie”?; „Cum se explică faptul că statui și monumente istorice care au avut expunere publică timp de multe decenii sau chiar secole deranjează, irită și/sau înfurie oamenii”? Iar un răspuns simplu este greu de găsit!
Să începem cu Statele Unite ale Americii, deoarece acolo a debutat recenta „bătălie cu Istoria”. Nu voi prezenta pe larg fenomenul respectiv deoarece presa aduce zilnic informații factuale din multe localități americane, inclusiv din capitala federală. În general, tendința comentatorilor este să asocieze astfel de întâmplări cu o mișcare politică de combatere a rasismului. Dar lucrurile par a tinde să depășească obiectivul respectivei mișcări politice. Spre exemplu, deunăzi protestatarii contra statuilor au luat ca țintă statuia președintelui Abraham Lincoln, din Parcul Lincoln, în Washington D. C. Acel monument a reținut momentul istoric în care președintele american prezenta Proclamația Emancipării, prin care se abolea sclavia în S. U. A. Simbolic, monumentul redă gestul ridicării din sclavie a cetățenilor afro-americani. El a fost inaugurat în capitala federală după un deceniu de la sfârșitul tragic al președintelui Lincoln (asasinat în 1865), o replică a statuii găsindu-și locul și în Boston (1879).
Fostul congresman Jesse Jakcson Jr. nu vede vreun motiv pentru scoaterea monumentului Lincoln din parcul cu același nume, înțelegând corect semnificația lui în epocă și astăzi(în dimineața decesului său s-a spus că președintele Abraham Lincoln deja “aparținea epocilor”). Dar generațiile mai tinere pare că nu mai au sensibilitatea trăirii momentelor istorice și nici voința de a le înțelege. Comentatorii evenimentelor la care ne referim spun că generația de azi acționează conform unor impulsuri emoționale, adesea având un substrat irațional.
Și în Europa vestică a fost preluată “moda” protestatară recentă a degradării sau distrugerii unor monumente istorice. Aici s-a făcut referire la trecutul colonial și imperial al politicii unor state din Occident, dar s-au auzit trimiteri și la teme rasiale ori la aspecte actuale ale politicii imigraționiste pe care nici Uniunea Europeană nu a reușit încă să o definitiveze. Pentru starea de spirit instaurată de acest tip de proteste indicativ poate fi gestul regelui Philippe al Belgiei care a decis trimiterea unei scrisori președintelui Republicii Democrate Congo, cu ocazia aniversării a 60 de ani de la obținerea independenței congoleze, prin care exprimă “regrete profunde” pentru “rănile trecutului” colonial. Câteva statui ale regelui Leopold al II-lea, care a fost pe tronul Belgiei între 1865-1909, au fost mutilate sau date jos de către protestatari, în ultimele săptămâni, iar unele inițiative civice au solicitat eliminarea lor din calea furiei publice. Regele Philippe a recunoscut faptul că nu doar în perioada lui Leopold al II-lea s-au petrecut acte de violență, cruzime, discriminare și umilire în colonia congoleză a Belgiei, ci și după aceea(1906-1960).
Iar monarhul belgian adresează congolezilor de azi o chemare la dezbatere deschisă a “istoriei comune, în spiritul adevărului și serenității”, având la bază cercetarea științifică și dialogul despre trecutul colonial, dar și gestionarea aspectelor bilaterale actuale și viitoare belgiano-congoleze. Reacția politică a partidelor democratice din Belgia a fost de asociere la o atitudine rațională pe care a propus-o și monarhul, dar a intensificat și activitatea formațiunilor radicale și extremiste din țară. Iar comentariile publice din Belgia și R. D. Congo apreciază inițiativa regală a declarării regretelor, însă cei mai mulți se întreabă dacă amintitul gest va fi urmat și de acțiuni reparatorii, care nu s-ar limita doar la un revizionism istoriografic și moral-politic. Vocile protestatare solicită mai mult decât regrete regale, așteptând ca guvernul Belgiei să propună reparații financiare, economice etc. , fiind așteptate reforme politice interne care să oprească discriminările de orice fel din societatea belgiană, să fie găsite soluții potrivite la problemele diferitelor valuri imigraționiste pe care le-a cunoscut țara în ultimele decenii.
Nici Europa Central-Răsăriteană nu a rămas în afara acestor frământări sociale și politice. Cu câțiva ani în urmă, dezbaterile s-au referit la responsabilitatea celor care au pornit Primul Război Mondial, la modul cum a fost dus războiul de către principalele Puteri beligerante și la reconfigurările de după acea conflagrație, zona central-europeană fiind tulburată mai ales de atitudinea Budapestei față de pacea postbelică și Tratatul de la Trianon. Iar în ultimele luni s-a revigorat o dispută mai veche despre inițiatorii celui de-al Doilea Război Mondial, din Rusia, Polonia și aria baltică exprimându-se nu doar opinii istorice revizioniste, ci și mesaje politice care pot fi interpretate în ton cu sensibilitatea recentă a reformulărilor geostrategice și geopolitice din regiune și chiar din spațiul european șu euro-asiatic. Guvernul Germaniei, ministrul de Externe Heiko Maas au sesizat intensitatea inflamatorie a situației de mai sus și, asociindu-și un glas istoriografic competent, cu autoritate, cel al istoricului Andreas Wirsching, au declarat că numai Germania a fost responsabilă pentru declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial și pentru Holocaust. Șeful diplomației germane a dorit și să curme o discuție pe teme istorice care avea clare tente politice conflictuale, dar și să îndemne politicienii de astăzi să învețe din lecțiile tragice ale Istoriei, să nu mai repete erori decizionale în politicile externe și internaționale care ar putea duce la stări belicoase între state și/sau grupuri politice cu interese diferite/divergente.
Iar Maas-Wirsching adresează și un apel liderilor politici ai lumii contemporane, dar mai ales celor europeni, de a fi mai degrabă preocupați “pentru o Europă puternică și unită, pentru drepturile omului ca formă universală a demnității umane, pentru cooperarea internațională legată de reguli”. Și nu putem să nu ne asociem la interogațiile următoare ale acelorași doi responsabili germani amintiți: ”Politica fără istorie este de neconceput pentru noi. Dar cum este invers? Câtă politică poate suporta istoria?”. Iar răspunsurile acelorași sunt edificatoare pentru o posibilă abordare a situației creată de protestele și furiile unor și altora față de fapte, momente, personaje, întâmplări ale istoriei:”Aceasta necesită două lucruri:disponibilitatea de a include perspectiva celorlalți în propriile noastre amintiri – durerea victimelor, precum și responsabilitatea făptuitorilor. Și curajul de a face o distincție clară între victimă și făptuitor, între mit și fapt istoric”.
Sunt convins că analiștii politici și comentatorii actualei furii a unor grupuri protestatare față de istorie vor aduce numeroase și interesante explicații, critici sau justificări. Cert este că atitudinea la care ne-am referit este de natură politică și nicidecum istoriografică. Adesea, protestatarii nici nu cunoșteau istoria factuală a obiectului/monumentului contra căruia s-au ridicat. Și nici semnificația epocii și/sau cea contemporană a monumentului istoric detestat. Ceea ce i-a îndreptat către acele gesturi protestare au fost mai degrabă interpretări ale istoriei prin care căutau răspunsuri la probleme ale prezentului și teme ale viitorului. Mesajul lor central este îndreptat către politicienii de astăzi care nu sunt considerați capabili a gestiona prezentul și cu atât mai puțin să proiecteze o evoluție a societății.
Desigur, subiectul divergențelor rasiale în Statele Unite ale Americii este parte a istoriei națiunii americane încă din sec. al XVIII-lea, iar ultimul deceniu a cunoscut fenomene sociale, culturale și rasiale cărora politicienii americani nu le-au acordat atenția cuvenită. W. H. Frey arată, într-un studiu recent, că, în decada 2010-2020, rasa alba a cunoscut un declin demografic însemnat în SUA, aceasta apropiindu-se de statutul de minoritate între rasele și etniile care constituie națiunea americană contemporană. Ceea ce înseamnă că politicile publice din S. U. A. vor trebui să acorde o atenție mai mare nevoilor și oportunităților generațiilor tinere foarte diverse rasial.
Dar nu numai demografia a creat situații noi politicienilor americani. Ei, ca și politicienii europeni sunt de acord că politica este “arta tuturor posibilităților”. Doar că aceștia au început a înțelege vechiul dicton ca o opțiune ce poate să și eșueze. Pe când cetățenii așteaptă de la politică obligativitatea de a le fi rezolvate problemele prezentului și crearea oportunităților din perioadele care urmează. Din păcate, atât în politica nord-americană cât și în cea europeană au proliferat concepții paseite care ascund lipsa determinării față de prezent și a proiectelor credibile pentru viitor.
Sloganul politic “Să facem America iarăși măreață” este o clară trimitere la rememorarea trecutului, iar populiștii și naționaliștii din statele europene au întors atenția publică spre sec. XIX și XX. Agravarea stării de spirit a cetățenilor s-a datorat și faptului că anumiți politicieni au propus o conduită așa-numită „anti-sistem”, dar a fost înfățișată doar atitudinea anti, deoarece în locul criticilor la sistemul de guvernare actual nu a fost adus ceva nou, ci s-au manifestat autocratisme, autoritarisme, radicalisme reânviate din panomplia sec. al XX-lea și chiar al XIX-lea.
La începutul anilor 90, din veacul trecut, un președinte al S. U. A. a câștigat alegerile cu sloganul „Schimbare”. Era evident pentru toată lumea că încheierea Războiului Rece trebuia să producă o schimbare profundă a politicilor interne și a Sistemului Internațional. Numai că politicienii au preferat să ia doar dividende ale păcii post-Războiul Rece în loc să susțină procese de transformare societale și, vorba lui Tony Jund, de atunci auzim mereu că „lucrurile se schimbă”, dar constatăm că „nimeni nu mai are soluții la problemele lumii”.
Generațiile post-1989 au avut o mulțime de aspirații care puteau deveni un motor puternic al schimbării(vezi și Chombart de Lauwe), dar în loc să fie prezentat un program transformaționist în care să-și găsească exprimarea și trebuințele și interesele lor, s-a proclamat “sfârșitul istoriei” și după aceea s-a susținut că numai în trecut ne vom afla viitorul. De unde enorma confuzie doctrinară a politicienilor și partidelor lor, atitudinea anti-sistem și exploziile unor mișcări socio-politice spontane care au avut doar scopul eliminării vechiului, dar nu dețineau și materialul noului. De unde sentimentul public că „lucrurile o iau razna” (Tony Jund). Ceea ce simțim și acum, asistând la acest spectacol năucitor al revărsării furiei pe monumente istorice și statui (dar cu “Mica Sirenă”, din Copenhaga, ce au avut?).
Raymond Aron a fost preocupat mult timp de relația între politică și istorie și analizele sale au certificat faptul că doctrinele și programele politice ale prezentului țin cont și de experiența istorică. Dar în acest caz se presupune că actorii politici au o înțelegere corectă a proceselor istorice, bazată pe o bună cunoaștere a faptelor și fenomenelor sociale. O percepție a istoriei doar prin sensibilitatea unei epoci poate duce la reprezentări false despre trecut și creează emoții în prezent pe care nu se pot construi proiecte sociale solide. Și, în niciun caz, istoria nu trebuie confundată cu un „câmp de trageri”, după cum avertiza Paul Veyne. A propune o prezervare sau reântoarcere în trecut înseamnă să negi schimbarea și să adopți formule reacționare care bulversează prezentul și pune bariere viitorului. Sigur, trecutul colonial al unor regiuni și state care l-au practicat a lăsat urme și traume adânci, iar aplicarea unor concepții/politici rasiale a dus la tragedii umane de neânchipuit. Toate au marcat istoria cu file negre, atât cea europeană cât și din alte zone ale lumii. Spre exemplu, istorici ai imperiilor europene și ai cuceririlor acestora au demonstrat că violenețele aplicate în ariile coloniale s-au răsfrânt și asupra felului barbar în care s-au desfășurat cele două mari conflagrații mondiale pe continentul european, cetățenii Europei sec. al XX-lea plătind costuri enorme și ireparabile pentru politicile imperial-coloniale ale înaintașilor din veacurile anterioare. Dar daca ne vom întoarce mereu în istorie pentru nemulțumirile prezentului, în mod sigur nu ne vom prezenta cum trebuie la întâlnirea cu viitorul.
Nu cred că este vreo îndoială pentru cineva că recentele proteste contra statuilor și monumentelor istorice, percepțiile și interpretările istorice adesea distonante cu realitatea faptelor istorice sunt exprimarea unor atitudini politice și sociale generate de prezentul pe care-l trăim. Faptul că evoluăm cu o viteză extraordinară spre o direcție pe care nu suntem capabili să o definim, face pe mulți oameni să se teamă nu doar de prezent, ci și de viitorul necunoscut(în timp ce semenii noștri descifrează Inteligența Artificială și noi taine ale Cosmosului, aici, pe Terra, suntem înfricoșați de neputința descoperirii unui vaccin care să ne scape de un virus ucigaș!). Și atunci firele existenței lor se ancorează în trecutul mai apropiat ori mai îndepărtat. Atenți să vedem ce ne mai propune revoluția tehnologică și științifică, aproape am eliminat din învățământ și cercetare științele istorice, sociale și umaniste. Ceea ce a avut un efect devastator asupra valorilor educaționale, dar și în privința capacității noastre de proiecție socială, culturală și politică. Astfel, cetățeanul de astăzi are multiple spaime date de situația prezentă, o frică exprimată pentru că nu poate detecta porțile viitorului și o reprezentare nebuloasă despre trecut. Criza conștiinței sociale prezente este agravată de incapacitatea mediilor politice de a gestiona evoluția noastră pe o cale rațională. De unde și sublinierea nevoii de adevărat leadership-local, național, european, internațional- care să fie dedicat dezvoltării societății de azi și de mâine. Și despre care istoricii să aibă prilejul a scrie, la timpul trecut, cât mai de bine!
Eu cred că, în astfel de momente de cumpănă, avem mare nevoie, așa cum spunea cândva Nicolae Titulescu, să ne facem ordine în gândire. Dar mai întâi așteptăm aceasta de la liderii contemporani!
Nu ne vom intoarce mereu in Istorie pentru nemultumirile prezentului, ci ne vom intoarce in Istorie pentru a invata, odata-si-odata ,cate ceva din cea ce nu trebuie sa facem. Vestul, in frunte ( nu-i asa ? ) cu bastionul SUA, nu a invatat nimic si, dupa ce URSS s-a ( auto !)destramat, a fost apucat de furie ambulatorie, comportandu-se exact ca un huligan beat care– intreaba toata planeta de basca si ameninta in registru vizibil ca are capacitatea si ca nu va ezita sa-i omoare pe toti cei ce indraznesc macar sa ezite sa execute ce li se dicteaza. S-au mai intamplat asemenea chestii si se stie si cum s-au sfarsit. Pentru asta ar trebui sa frecventam Istoria !
De data de alfel ca și in alte dăți “românii mei” nu au fost sincronizați curentului istoric occidental. Ungurii au vazut oportunitatea contestării Tratatului de la Trianon. Doar românii din Ardeal negați ca națiune, umiliți și optimați de minoritarii unguri de sute de ani nu au “valorificat” în curentul civilizației Occidentale ocazia demolării statuii lui Mathias rax din Cluj Napoca mai ales după discursul lui Victor Orban care a invinuit Trianonul fiindcă, Iai, Iai! Kolozsvár a ajuns să se cheme Cluj, grupul stauar din Arad și o mulțime de staui din Ardeal, multe ridicate ostentativ după 1989, unor persoane cu acțiuni și cu acțiuni contemporane antiromânești, suportatate și de mulți români în viață. Deci românii cei învinovățiti xenofobi s-au comportament zilele acestea tolerant ca dintotdeauna, să nu zig bleg sau șters, ratând ocazia de a fi în ton cu ce se întâmplă în America și Europa civilizată, și în felul acesta vizibili în adevarul istoric, contracarând minciunile cu care istoricii unguri au umplut biblitecile din întreaga lume despre Ardeal.
Tot ce înseamnă istorie și tot ce înseamnă politică, nu poate fi separat de ideea mai veche sau mai nouă, de lideship. Atunci când liderii nu au avut calități reale de lideri dar au ocupat funcții politice cu mult peste capacitățile și posibilitățile lor, au creat și au lăsat în urmă dezastre. Posibilitățile de identificare și promovare a liderilor autentici sunt totuși limitate. Votul popular, ușor de manipulat sau controlat prin mijloace sofisticate care scăpa ochiului și urechii marii majorități a populației, a condus la „fabricarea de lideri cu defecte de proiectare și execuție.” Tinara generație are nevoie de noi mijloace și metode de recunoaștere a liderilor iar ei, liderii, trebuie să conștientizeze care le sunt calitățile și în ce măsură sunt acestea echivalente cu uriașele responsabilități pe care le primesc sau și le asumă. Felicitări D-lui Vasile Pușcaș pentru analiza judicioasă prezentată.
Nimic despre Unio Trium Nationum, care conduce acum Romania, domnule profesor Puscas? Nu va spune nimic acest „trio”? Romanii ardeleni uita prea usor istoria, destul de recenta, doar 100 de ani! E oarea asa simlu de acceptat ca „lupul isi schimba doar parul, dar naravul nu?” La noi sunt trei lupi, la care se adauga si niste sarle(romani, ardeleni, in special), care apuca firimituri si cred ca sunt la „putere”! Am citit destula istorie despre Ardeal, Banat, Bucovina, imperialii austrieci si apoi austro-ungari, care sa ma faca sa „accept” lantul actual al Unio Trium Nationum! PS: Apropos de subiect: oare cite statui unguresti si sasesti ar trebui sa ramana pe teritoriul Transilvaniei? Raspuns: undeva sub 5!
Dle Pușcaș,nu credeți că istoria a fost principală vinovată pentru ce se întâmplă astăzi??…da domnule doctor, istoria omenirii a dus la acest dezastru social…oare de ce?.. istoria de-a lungul anilor a făcut că popoarele se se lupte între ele,tot istoria a fost cea care a dus la exacerbarea rasismului…!!da, Dle Pușcaș.. rahatul ăla de carte pe care sunt obligați copiii s-o învețe!!..și uite că istoria se răzbună chiar pe cei care au trunchiat-o… Poate cineva să-mi spună dacă vreo istorie din lume reprezinta adevărul sau realitate timpurilor respective??..nimeni!!de ce,?, Pentru că e falsă.. reprezintă ceea ce să vrut să prezinte de către autorități…de aceea propun Scoaterea Istoriei din școli…
Toti criminalii unguri au statui prin Transilvania dar noi nu suntem in stare de Independenti ce suntem sa imprimam seria de timbre despre Trianon. Acum 20 de ani am percutat imediat la distrugerea statuilor lui Antonescu . Vremurile pe care le traim sunt Porcoase inca din 1990 iar Emile Romanii nu sunt blegi sunt doar Terci altminteri dupa 30 de ani si jumatate Romania si Romanii nu ar fi ajuns in halul si „ Relaxarea“ in care baltim de decenii.
Reflexul colonial al Angliei,Frantei,SUA,Belgiei,etc de ase baga in afacerile interne ale altor tari,nu a disparut!Anglia se comporta ca si cum Hong Kong nu a fost parte a Chinei mii de ani si furata Chinei in ultima suta de ani,se comporta ca si cum si-ar fi facut o pomana cu China,retrocedand HK!
SUA se baga ca musca in lapte in „conflictul” din Xinjiang,vezi Doamne!, China a construit lagare de concentrare!Nici o tara musulmana,nu a condamnat China,s-au gasit Trump si SUA!Prima moschee in China a fost construita din ordinul imparatului Gao Zong în 650 d.H.pentru negustorii arabi!Unde era SUA atunci?
Ofiterii belgieni care l-au asasinat pe Patrice Lumumba,inca traiau bine mersi acum 15-20 ani,rumegandu-si pensiile,niciodata judecati!
Ceri unei natiuni respect pentru alta natiune dar statuile istorice sunt subiectul aprobarii sau dezaprobarii in alta parte,vezi cazul maresal Antonescu!Cum sa ceri respect unei natiuni,cand ii falsifici istoria cu buna stiinta si obligi generatii de romani sa invete in fals propria istorie?
Birmania,dupa castigarea independentei,nu mai dorea picior de francez si Franta facea eforturi disperate sa recastige influenta!Cand, cu prilejul unor inundatii masive Birmania aapelat la ajutor international(mai putin al Frantei)Franta a trimis o nava cu „ajutoare”Birmania a refuzat sa se permita acostarea si ajutorul!Conducere poolitica a Congolului e atat de corupta incat ar linge mainile Belgiei,care se face vinovata de cel mai mare genocid din Istoria africana,zeci de milioane de congolezi au platit cu viata civilizatia belgiana!
Cum sa fii negru sau asiatic si sa te inchini unui D-zeu alb?Crestinismul are limitele lui,din care nu poate iesi!
Nu stiu cum va fii pana la urma, dar in luptele sociale in interiorul societatile tarcate la culoare,vor castiga cei mai uniti si destepti,adica musulmanii sau asiaticii!Nici negrii,nici albii!
Vorbeam intr-un alt comentariu de confuziile create de propaganda ultimilor 75 de ani si constat cu tristete ca aceasta confuzie este intretinuta de intelectuali de la care ar trebui sa avem alte asteptari, respectiv sa le destrame odata pentru totdeauna!!! Dar ce poti pretinde daca referitor la America nu a sesizat ca „protestele” nu exprima o stare de spirit, fiind dirijate, aceste REBELIUNI intentionand SA CREEZE O STARE DE SPIRIT. Si sa fie clar…odata pt totdeauna,cele doua maceluri bolsevice mondiale au fost declansate de INTERNATIONALE, SOCIALISTA si COMUNISTA, ele fiind ingemnate de gruparea terorista a lui Lenin intr-un singur tot, PARTID MONDIAL cu sucursale
statale in intreaga Lume!!! Despre inscenarile pe care „marii istorici” se fac ca nu la vad am scris in mod repetat
si daca pentru primul macel bolsevic mondial e nevoie de pagini intregi ca sa-i demonstrezi declansarea de catre acesti teroristi, ei actionand atunci subversiv, in privinta celui de-al doilea macel bolsevic mondial, situatia este clara, Stalin fiind organizatorul ca sef PCUS si al COMINTERN(Dimitrov fiind marioneta Papusarului Suprem!).
Cele doua marionete germane comit o crima impardonabila invinovatindu-si propriul popor de vinovatia macelului bolsevic mondial, Polonia fiind stearsa de pe harta prin cucerirea prin forta armata in urma unui Pakt, stiindu-se
ca Anglia si Franta au un Tratat cu Polonia pe care l-au respectat DECLARAND RAZBOI DOAR GERMANIEI…NU SI URSS!!!
Poate explica cineva, de exemplu acest…”Wirsing”, de ce nu i s-a declarat razboi si URSS-ului? Si de ce, dupa peste
un an de pierderi teritoriale si razboi aerian in care URSS a fost SPECTATOR, Anglia si Franta S-A ALIAT CU URSS-ul
atacat de Hitler? Fara sa-l consideram pe Hitler ILEGAL bolsevic, incitatorii la razboi mondial sunt Stalin si Hitler!
Si apropo, se scrie Prof.univ.dr…., doctorat posedand si un…neuniversitar!
Aceste comportamente aberante se datoreaza sistemelor de educatie dezastruoase cam de prin toata lumea.E prapad.
E uimitor cat de bine prinde prostia in mijloacele de social media, in contrast, si dau exemplul banal cu o tema care a facut furori pe net : „pamantul este plat” (creatorul subiectului a si murit intre timp intr-un accident cu o racheta self-made).
Pe de o parte accesul informatii e mai facil, via internet, iar pe de alta parte tineretul migreaza catre plesirism foarte devreme.De unde si denumirea de „snow-flakes”.
Parintii nu au timpul sa-i mai educe, pentru ca serviciul ocupa tot timpul, iar la scoala profesorii numai ei stiu ce fac.Sistemele liberale au si componenta decadenta – consumul de substante variate-, promovate intensiv in cultura pop.
Rezulta grupuri de „consumatori” sau „useri”, si nu cetateni, care reactioneaza la reclama si marketing asemeni cainelui lui Pavlov.
Sa ne uitam si la Romania, programul Romania Educata inseamna promovabilitate la BAC de 63%-65%, asta in conditiile in care:
-in ultimii ani profesorii au beneficiat de cresteri substantiale de salarii/venituri;
-elevii de liceu au avut scoasa din programa materia din 2020;
-au acut doar 3 probe de sustinut;
Materia „Istorie” pare sa fie tratata superficial la acest moment, deci nu suntem departe de ceea ce se intampla prin SUA.
Care sunt sanctiunile, cine raspunde pentru dezastrul din liceele Romaniei ?
La ce a folosit cresterea salariilor la profesori ?
E problema pe strazi (trafic de substante), acasa (parinti plecati in vest la munca) sau in scoli (profesori mediocri)?
Se spune că istoria e scrisă de învingători. Și cred că este așa. Dar mai cred că învingătorii scriu istoria atât pentru învinși, cât și pentru proprii urmași. Această cea de-a doua istorie cred că se păstrează cu sfințenie, pentru că învingătorii sunt mereu aceiași.
Cei ce se luptă azi cu istoria nu vor putea fi învingători niciodată. Nu au tradiție de învingători și nu mai au resurse materiale. Se luptă de fapt cu istoria ce le-a fost construită, nefăcând altceva decât să-și taie rădăcinile și să devină o marfă.
Singurua cale de a depăși condiția de învins este, în opinia mea, spiritualitatea. Nu cred că va fi urmată de națiuni, ci de indivizi, căci vorba biblică „mulți chemați, puțini aleși” nu e întâmplătoare.
Bine spus Corector! Totusi, Birmania a fost colonie britanica, nu franceza. Probabil o scapare din partea dumneavoastra. Aurel, URSS nu s-a chiar destramat ci doar retras, siret si neconvingator, de la periferie. Acum, Imperiul Rus se reface, cu binecuvintarea Occidentului impotent si narcisist.
Emile, fiecare propoziție în postarea ta este minciună. Acoliții tăi, (nu numai tu), tot repetați aceste minciuni pentru ca la urmă să fie crezute. Nu o să se întâmple asta, niciodată. Înțeles-ai tu, Emile? Poveștile inventate nu pot ține locul istoriei făurite și scrise în context.
Tocmai am comis o uriasa eroare apreciind comentariul SPP-istului stalinist „Corector” la articolul Dlui Buduca „68-ul
francez ajunge si la noi”, din dorinta mea condamnabila de a crede ca si in cel mai infect individ se poate ascunde un „diamant”! Ceea ce sustine aici acest bolsevic CIUMAT ROSU m-a descumpanit total trezindu-ma in final la realitatea cea
crunta, aceste specimene sunt nevindecabile de dogma marxista. De fapt in comentariul la diversiunea cominternista din 1968 a urmarit prin recunoasterea unor aspecte, altfel de necontestat, asa ca nu comitea o mistificare, sa-l transforme pe ILEGALUL De Gaulle in „nationalist” si sa faca paralela iesirii Frantei din NATO, structura militara, eu
adaugand ca a ramas in structura politica observand ca e…aerian geopolitic, cu situatia NATO de azi. Ura individului fata de „americani”, evrei, credinciosi, negrii e una tipic marxist/bolsevica. Cand vorbeste de „Gripa spaniola” are amnezie la nr victimelor reducandu-le la 25 in loc de 100 de milioane, in schimb in Congo ar fi fost ucisi cateva zeci
de milioane!? Adica aproape intregul popor congolez!? Nu spune ce fel de lupta de „independenta”, de cine organizata si sustinuta logistic, inclusiv cu „consilieri”, nu spune cine a fost Lumumba si ce rol a jucat in Comintern si nici
cine a ucis cei mai multi din cele „cateva zeci de milioane de congolezi”, la concurenta cu „colonialistii”…Nu spune
ce cautau trupe de voluntari cubanezi, sovietici si chiar romani in intreaga Africa…
„Rammstein”, idiotzenie mai mare nu aud decat la confratele tau „Corector”!!! Nu istoria comite genocidele, ci oamenii!
Spui corect ca istoria e falsa si in loc sa propui sa fie scrisa conform realitatii, intr-un impuls descreierat vrei sa fie scoasa din programele scolare!? Si mai comiti o marsavie, nu spui: Cine si de ce a falsificat istoria? Trec peste amanuntul ca sunt singurul care vorbeste nu numai de falsificarea istoriei, dar ii si arata cu degetul pe falsificatori
demascandu-le si motivele, punerea genocidelor marxist/bolsevice pe umerii altora…
Eroii unora sunt dusmanii(vrajmasii) altora. De exemplu in lupta dintre catolici si protestanti :eroii catolicilor sunt dusmanii(vrajmasii)protestantilor, iar eroii protestantilor sunt dusmanii(vrajmasii)catolicilor. Dar sunt situatii si mai complicate: Ioana D’Arc la varsta de 16 ani, cand a luptat si salvat regatul Frantei a fost aclamata si declarata eroina, la varsta de 19 ani a fost declarata vrajitoare si arsa pe rug , iar dupa anul 1900 a fost declarata sfanta. Persoane declarate eroi in primul razboi mondial, au fost declarate tradatori la sfarsitul celui de al doilea razboi mondial etc. Se vede ca toate se pot schimba in functie de interesele marilor sarlatani ai fiecarui moment. In razboaiele dintre cetatile din Mesopotania, fiecare cetate invingatoare distrugea in totalitate cetatea invinsa, ii darama templele si ii omora sau ii purta in lanturi pe cei invinsi. La sfarsitul „razboiului rece”, invinsii au fost obligati sa-si distruga economia, sa plateasca despagubiri, sa-si darame simbolurile, sa se alinieze la conceptia de organizare si viata a invingatorilor…In concluzie : ” Toate-s vechi si noua toate;”.
@qwe: sa nu-ti uiti vorba.
Ca sa ai o gandire mai intai trebuie sa gandesti!
Niste destepti folosesc in scop politic o lipsa majora de gandire si minima cultura si educaatie a unor indivizi !
Cea mai mare parte sunt tabula rasa coordonati de niste”ideologi” cu orizonturi de gandire scurte!
Noi demonstram , nu gandim!
Sub o alta forma ,dar fondul e acelasi ,se poate observa ca este atitudinea politica a „asa zisei drepte locale”!
Daca mai era vreo statuie a lui Lenin se legau cu lanturile de ea!
Cat de mediocru poti sa fii ca sa pui aceeasi placa tot timpul!
Acelasi lucru e valabil si pentru cei care se uita mai mult de o data in gura unor astfel de personaje.