Unde poate fi autoritatea publică românească?, pare a fi o întrebare juridică şi constituţională imposibil de depăşit. Contextul moral-istoric pe care societatea românească a fost obligată să-l accepte, din motive majore, îşi arată un imens potenţial tipic dictaturii. Clasa politică, arhitectul acestei situaţii identice totalitarismului roşu la început şi spre final, a intrat în capcana unei platforme legislative cu aspecte absolutiste. Cei care vorbesc astăzi în numele moralei publice şi al legalităţii riscă să piardă din vedere lipsa celor mai importante mecanisme prin care acestea pot fi funcţionale, de unde decurge unica lor valabilitate. Structurile de control legislativ şi de protejare a democraţiei sunt anemice, inexistente în planul realităţii curente, înseriate abuzurilor pe care le generează puterea. Degenerarea statului român ca interfaţă între cetăţeni şi sistemul legislativ în toată amploarea sa se resimte oriunde. De la statul autoritarist, absurd, s-a ajuns la unul captiv, care, dincolo de aberaţiile puse în scenă, poate face victime chiar printre propriii fondatori. Iluzia unei justiţii sociale prin aceste sancţiuni a devenit unica strategie politică. Esenţa strategiilor securiste, ale statului criminal, parte a eradicării corupţiei actuale, face dintr-o activitate care ar trebui să fie normală un spectacol transferat conceptual luptei presupus ideologice, pentru dominarea societăţii.
Corupţia românească este uriaşă, ea începe deseori de la instanţele tribunalelor care se comportă precum prezidiile unor adunări oarecare. Dereglarea instituţională îşi are originea în aceste derapaje de la normele de conduită. Disciplinarea instituţiilor nu poate fi făcută decât de conducerea acestor instituţii, care ar trebui obligate să dispună legalitatea fără abatere. Sunt desigur instituţii unde acest fapt se întâmplă. Responsabilitatea celor aflaţi în fruntea instituţiilor publice nu mai poate fi o joacă la dispoziţia traficului de influenţă, indiferent de faptul că sunt numiţi politic sau prin concurs.
Blocada românească este o realitate socio-politică. Cei care o văd drept democraţie ar trebui să observe caracterul ei anarhic total antidemocratic. Bune sau rele, legile trebuie respectate, aceasta fiind unica perspectivă de îmbunăţire sau schimbare a lor. Cei care se cred sau se manifestă ca fiind deasupra legii sunt creatorii dezastrului actual. Legi făcute pentru a bifa legislativ, cu toate sensurile posibile, la îndemâna avocaţilor spre sporirea propriei clientele, nu a unor concepte asupra stării lucrurilor, par la ordinea zilei.
Aflată în acest spectru al absurdului, în care delapidatorii fac legile anticorupţiei, şi pot controla instituţii publice, stabilind regulile. Oamenii dreptului, teoreticienii vor trebui să iasă din capcana oportunismului şi să se afirme în sensul lucidităţii şi prestaţiei pe care au obligaţia să o restabilească după dezastrul totalitarist. Sau în caz contrar, să plece acasă.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.