Marile scandaluri de corupție ale lumii

Lupta împotriva corupţiei nu este o descoperire a DNA. În episodul anterior am făcut câteva radiografii succinte ale unor tranzacții și contacte suspectate de corupție din România (achiziționarea corvetelor olandeze multirol, straniile legături dintre președintele Iohannis și firma austriacă Holzindustrie Schweighofer) și de aiurea (scandalurile Lockheed și Agusta).

Astăzi, vom continua să trecem în revistă alte câteva afaceri şi scandaluri de corupţie la „vârf“ din diferite colţuri ale lumii, care arată că, în acele ţări, „nimeni nu este mai presus de lege“ – principiu înscris şi în Constituţia României, la art. 16, alin 2.

Brazilia: doi preşedinţi destituiţi, doi audiaţi, unul acuzat

S-a întâmplat în Brazilia, în decembrie 1992, cu Fernando Collor, primul preşedinte ales prin vot direct de concetăţeni, şi în septembrie 2016 cu Dilma Rousseff, destituită de Parlament. De parcă nu ar fi suficient ultimul episod, acum, în această ţară se strânge laţul în jurul politicienilor corupţi, odată cu cererea procurorului general de a se deschide 83 de noi anchete în cadrul scandalului Petrobras.

Fernando Collor şi-a preluat mandatul pe 15 martie 1990, dar anul următor scaunul a început să i se clatine, după ce fratele său, Pedro, l-a acuzat de corupţie și implicare într-o reţea de influenţă administrată de trezorierul său de campanie, Paulo C. Farias. Se deschide o anchetă a poliţiei şi a Parlamentului, în vreme ce Colllor declară că e vorba de o tentativă de lovitură de stat. În august 1992, Congresul dă publicităţii raportul potrivit căruia, graţie unor transferuri de fonduri, el a folosit banii oferiţi de Farias pentru nevoi personale. Potrivit Congresului, Farias a deturnat 50 milioane de dolari din campania lui Collor şi a folosit relaţiile cu preşedintele pentru a primi bani de la oamenii de afaceri care doreau să obţină avantaje de la guvern. În faţa Camerei Deputaţilor, Collor a negat şi a recurs la presiuni asupra deputaţilor, ordonând fiscului să facă anchete despre averile lor. În van, pentru că la 29 septembrie, cu 441 de voturi „pentru“ şi 38 „contra“, deputaţii votează pentru declanşarea procesului de destituire a lui Collor. Suspendat din funcţie, în aşteptarea votului din Senat, el demisionează pe 19 decembrie. Cu toate astea, Senatul a studiat dosarul, suspendându-i drepturile politice pe opt ani. Curtea Supremă îl va achita în domenii strict tehnice şi îi va restabili drepturile politice.

Dilma Rousseff –preşedinta destituită

A dramatizat la maximum căderea sa, a denunţat o „lovitură de stat“ ce ameninţă tânăra democraţie braziliană, a invocat trecutul ei de „guerillă“, suferințele și rezistența la tortură în timpul dictaturii militare, dar toate astea nu au fost suficiente în fața senatorilor, care, pe 31 august 2016, după aprinse dezbateri, au votat cu 61 la 20 ca Dilma Rousseff, 68 de ani, să fie demisă din postul de președintă a țării. În aprilie, într-un referendum, cu 60% din voturi, și brazilienii doriseră același lucru. A fost acuzată de „crime de responsabilitate“, o manipulare contabilă numită „pedalaj bugetar“, care i-a permis să mascheze realitatea deficitului bugetar al țării, ceea ce a permis și realegerea sa, în 2014.

Cum notează „Le Monde“, în realitate, ansamblul politicii sale, erorile tactice, defectele personale, incapacitatea de a guverna cu un Congres ostil, precum și rătăcirile Partidului Muncitorilor (PM, de stânga) au fost puse sub acuzare. Ca urmare, ea a fost considerată principalul responsabil de criză economică, recesiune și șomaj, de paralizie politică a țării și de imoralitate politică, în urma detonării operațiunii „Lava Rato“, care a evidențiat meandrele unui sistem de corupție tentaculară ce implica marile partide politice, între care PM, grupul petrolier Petrobras (unde ea a fost președinta consiliului de administrație) etc.

„Petrolatum“

Așa se cheamă scandalul de mare corupție legat de puternicul grup Petrobras ce a provocat mânia populară și manifestațiile pro-impeachment (destituirea Dilmei Roosseff). Recent, procurorul general al ţării a cerut să se înceapă 83 de noi anchete ce vizează cinci miniştri din guvernul lui Michel Temer, succesorul Dilmei, preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului. Dintre miniştri, la loc de cinste se află cel de Externe, Aloysio Nunes, numit în locul lui Jose Serra, şi el menţionat. În fine, presa braziliană vorbeşte şi despre ultimii doi preşedinţi ai ţării – Luiz Inacio da Silva, icoană a stângii, şi amintita Dilma Rousseff.

Grupul respectiv ar fi în centrul unui vast sistem de mită pe care cele mai mari întreprinderi au dat-o spre a obţine avantaje. Circa şase miliarde de reali (două miliarde de dolari), de la Petrobras, au fost deturnaţi spre a alimenta, printre altele, puşculiţele partidelor politice şi ale aleşilor de toate culorile. Deja sunt după gratii zeci de şefi de întreprinderi şi de politicieni, iar lista se lungeşte. „Aceste dezvăluiri ne confruntă cu trista realitate a unei democraţii-victimă a unui atac la scară mare şi atacat în esenţa lui de corupţie şi abuzurile puterii“, declara procurorul general al ţării, Rodrigo Janot.

Preşedintele Michel Temer este menţionat şi el în anchetă, deşi nu a fost acuzat oficial. Potrivit unei informaţii apărute în presă, în 2014, când era vicepreşedintele Dilmei, el ar fi cerut de la BTP Obebrecht milioane de dolari spre a finaţa campaniile partidului său, PMDB. Temer neagă totul, dar se crede că aceste acuzaţii ar putea conduce la anularea mandatului său de către justiţia electorală, care face o anchetă în paralel. După ce a devenit preşedinte, şase miniştri legaţi de scandalul de corupţie au demisionat, iar alţi cinci ar putea să-i urmeze.

Comisia condusă de Jacques Santer a demisionat, după ce Edith Cresson a fost acuzată de „nepotism” şi favoritism

Comisia Santer: demisie şocantă după acuzaţii de malversaţiuni

O premieră neobişnuită, dar impusă de lege, s-a consemnat, pe 15 martie 1999, şi în istoria Comisiei Europene, când Comisia Santer, condusă de luxemburghezul Jacques Santer, a demisionat, după ce a fost contestată de Parlamentul European ce ameninţa cu o moţiune de cenzură, în urma căreia sigur ar fi fost demisă. Aceasta succedase Comisiei Delors III, iar unii dintre comisarii săi erau acuzaţi de proastă gestiune. Printre aceştia, la loc de frunte se afla franţuzoaica Edih Cresson, comisar pentru Cercetări, Educaţie şi Formare, prima femeie care a ocupat postul de premier în ţara sa.

Pe 15 martie 1999, un raport făcut la cererea a cinci eurodeputaţi trebuia să stabilească în ce măsură CE sau comisarii „au responsabilităţi în cazurile recente de fraudă, proastă gestiune sau nepotism“. Prima vizată era Cresson, acuzată de „nepotism“ şi „favoritism“, care avea să devină ţinta privilegiată a europarlamentarilor şi jurnaliştilor, decişi s-o determine să demisioneze. Cum ea refuza, Santer se confrunta cu un fapt fără precedent în istoria CE – prima destituire a unui comisar.

Scandalul l-a declanşat în cotidianul belgian „La Meuse“ jurnalistul Jean Nicolas (autorul volumului „Europa fraudelor“), care a scris că un apropiat al lui Cresson era implicat într-o afacere cu salariaţi fictivi. A luat amploare, presa l-a sucit pe toate părţile, dezvăluirile au continuat, punând în cauză şi alţi comisari europeni.
Ca urmare, europarlamentarii au luat în calcul o moţiune de cenzură vizând Comisia Santer. Fără să mai aştepte, întreaga Comisie Santer a demisionat la 15 martie 1999, consemnând această nedorită premieră în istoria CE. Inculpată pentru corupţie de justiţia belgiană, Edith Cresson va fi absolvită. În schimb, în iulie 2006 a fost condamnată de Curtea de Justiţie a UE.

Park Geun-hye, acuzată că „a afectat grav spiritul democraţiei şi statului de drept”

Coreea de Sud: premieră în istoria ţării

Pe 9 decembrie 2016, Adunarea Naţională din Coreea de Sud a votat pentru destituirea preşedintei ţării, Park Geun-hye, aceasta ţinând seama de 13 capete de acuzare. Acţiunile doamnei Park „au afectat grav spiritul (…) democraţiei şi statului de drept“, a declarat preşedinta Curţii Constituţionale, Lee Jung-mi, după ce s-a oficializat decizia Adunării Naţionale.

Este pentru prima oară în istoria tinerei democraţii sud-coreene când un preşedinte părăseşte astfel puterea. În 2004, Rof Moo-hyun, acuzat de infracţiuni comise în cazul legii alegerilor, a fost ţinta unei moţiuni de destituire, respinsă ulterior de Curtea Constituţioală. Park Geun-hye este fiica lui Park Chung-hee, fost preşedinte autoritar al ţării între 1961 şi 1979, când a fost asasinat. Devenită simplu cetăţean, Park va fi urmărită în continuare în justiţie pentru corupţie.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.