Ordinea multipolară îl costă mult pe Putin şi e „made in China”

Lideri reprezentând naţiuni ce numără peste jumătate din populaţia planetei s-au reunit în Rusia pentru două summit-uri de o importanţă majoră. Pe 9 iulie a avut loc la Ufa Summitul BRICS (grupul economiilor emergente – Brazilia, Rusia, India, China şi Africa de Sud). O zi mai târziu, în acelaşi oraş, capitala regiunii Başkortostan, a avut loc Summitul Organizaţiei de Cooperare Shanghai. Un summit extrem de important, pentru că aici a fost făcut anunţul oficial al începerii procedurilor de aderare la OCS a două naţiuni nucleare – India şi Pakistan, state care până acum au avut statut de observator.

Vladimir Putin nu vrea ca extinderea să se opreasca aici. A propus ca Belarusul să devină stat observator, iar Azerbaidjan, Armenia, Cambodgia şi Nepal “să se alăture familiei OCS ca parteneri de dialog”. În acest moment, Iranul, Mongolia şi Afganistanul au statut de observator în cadrul organizaţiei. Putin mai doreşte ca statele OCS să înceapă să realizeze schimburi comerciale în alte monede decât dolarul.

Scopul lansării acestor invitaţii este de a extinde OCS pe întregul continent asiatic, pentru a contrabalansa cât mai mult influenţa instituţiilor internaţionale dominate de Vest. Contrastul dintre aceste obiective şi clădirea modestă din Beijing în care OCS îşi are sediul, cu cele dioar câteva locuri de parcare din curtea interioară şi un secretar general care este guvernatorul regiunii Irktusk din Rusia va fi lămurit de acţiunile viitoare ale organizaţiei.

OCS a fost creată în 1996 la iniţiativa Rusiei şi a Chinei, incluzând şi Kazahstan, Kîrgîzstan şi Tadjikistan. Cinci ani mai târziu acestui grup “Shanghai 5” i se alătură Uzbekistanul – moment în care organizaţia capătă actuala denumire. În primii ani, scopul organizaţiei era de a lucra pentru liniştea Rusiei şi Chinei în privinta terorismului, separatismului şi extremismului. Beijingul se temea de mişcarea separatistă a uigurilor musulmani din provincia vestică Xinjiang, in timp ce Moscova nu dorea ca insurgenţa islamistă din Caucazul de Nord să fie alimentată de elemente din republicile central asiatice, acestea fiind folosite ca paravan între Afganistan si Rusia.

Rusia şi China, o relaţie bazată pe neîncredere?

Ultimii ani au dus însă la o înclinare limpede a balanţei în favoarea Chinei în cadrul organizaţiei. “Cel mai important lucru care se remarcă în cadrul OCS sunt neînţelegerile fundamentale dintre Rusia şi China. Ruşii văd OCS ca una dintre instituţiile prin care speră să-şi dezvolte agenda revizionistă împotriva Vestului şi a influentei SUA”, spune Alexander Cooley, profesor de ştiinte politice la Barnard College, citat de Newsweek. De cealaltă parte, China se concentrează mai mult pe dezvoltarea economică şi socială regională, pe investiţii în infrastructură menite să stabilizeze provincia problema Xinjiang, dar şi să creeze vecini mai prosperi şi capabili să absoarbă cât mai multe bunuri “made in China”. Cele două viziuni nu se împacă bine, în special pentru că Rusia nu a văzut niciodată OCS ca un punct central în politica sa de securitate.

Relaţiile Rusia-China sunt dominate de mefienţă când vine vorba despre cooperare militară şi securitate. Cele două state au evitat să se angajeze într-o alianţă militară. Pentru aceasta, Rusia a preferat Organizaţia Tratatului Colectiv de Securitate, împreună cu fostele republici sovietice central-asiatice, Armenia şi Belarus. Cât priveşte strategia Chinei de a transforma OCS într-un vehicul al dezvoltării sale economice, Beijingul s-a lovit de o serie de eşecuri, în special când vine vorba de tergiversarea deciziei de a crea un Fond de Dezvoltare şi o Bancă de Dezvoltare. Nici la summitul de anul acesta nu s-au facut paşi concreţi în direcţia aceasta, un fapt ce poate fi înţeles având în vedere că propunerea Chinei este ca fiecare stat să contribuie în funcţie de PIB, caz în care Beijingul ar deţine 80% din capitalul celor două structuri. “Ruşii nu vor să instituţionalizeze dominanţa economică tot mai mare a Chinei asupra regiunii. În schimb, ei vor să creeze propria lor arhitectura economică – Uniunea Economică Eurasiatică”, spune profesorul Cooley.

Câţi bani mai dă Beijingul pe relaţia cu Moscova

Dacă Moscova a încercat să îngroape iniţiativele chineze, preşedintele Xi Jinping a continuat pe cont propriu în Asia Centrală. În 2013 a anunţat proiectul “Noul Drum al Mătăsii” (şosele, căi ferate şi alte construcţii de infrastructură care să asigure rute produselor chinezeşti spre Europa). Imediat după aceasta este anunţat “Drumul Maritim al Mătăsii” – de data aceasta orientat către ţările Asiei de Sud – în special pe Pakistan. Anul acesta, China a anunţat că va investi 62 de miliarde de dolari în Noul Drum al Mătăsii şi a lansat si Banca Asiatică pentru Investiţii în Infrastructură (un succes diplomatic de proporţii atât timp cât printre statele fondatoare se numără mulţi aliaţi ai SUA din Europa).

Pentru o serie de analişti, proiectele de mai sus nu sunt neapărat replica Beijingului la lipsa de cooperare din partea Rusiei. Este vorba mai degraba despre necesitatea stringentă de a reloca către vest activitatea unei mulţimi de companii chineze de infrastructură, pentru că acasă economia încetineşte şi nu mai poate absorbi forţa de muncă şi investiţiile. “Rusiei şi altor ţări le este frică că vor fi inundate cu produse chinezeşti ieftine şi că nu vor putea impune bariere tarifare. De aceea Rusia a optat pentru Uniunea Economică Eurasiatică”, spune Alexander Gabuev, analist la Carnegie Centre din Moscova.

Însă presiunile economice produse de sancţiunile economice ar putea determina Rusia să accepte un rol de vioară a doua într-o arhitectură concepută la Beijing. Un prim semnal este acordul energetic de 400 de miliarde de dolari semnat de Beijing şi Moscova în urmă cu un an. Acordul este unul dezavantajos pentru Rusia, deoarece China a ştiut cum să se folosească de relaţiile bune cu ţările din Asia Centrală. “Au folosit gazele ieftine pe care le iau din Turkmenistan pentru a submina poziţia Gazprom la negocieri”, spune profesorul Cooley. Moscova a semnat mai mult din raţiuni politice – trebuia să demonstreze că are şi alte opţiuni în afară de Vest.

Foreign Policy scria în urmă cu mai bine de o lună ca problema preţului gazelor ruseşti continuă să rămână nerezolvată în relaţia China-Rusia. Ruta gazoductului “Puterea Siberiei” şi constructia sa au fost stabilite la intervenţia preşedintelui Putin. Gazprom preferă însă în continuare piaţa europeană (mai profitabilă atât timp cât există infrastructura de transport) şi chiar ia în calcul construirea altor gazoducte spre Europa – Turkish Stream. Beijingul cunoaşte că Rusia a oferit reduceri la preţul gazelor pentru Turcia pentru a construi această conductă, iar acum şi chinezii cer noi reduceri. Cu o asemenea evoluţie, ceea ce Vladimir Putin dorea să fie o “pivotare” către China se poate reduce la o împiedicare la întoarcerea Rusiei cu faţa spre Est.

Strategia antiteroristă sino-rusă bâzâie dar nu pişcă

Aspectul care are cele mai mari şanse să ofere dinamică Organizaţiei de Cooperare Shanghai pare combaterea terorismului. Şi Rusia, şi China, şi Kazahstanul şi celelalte republici central-asiatice se tem de vidul de securitate ce poate fi creat după retragerea SUA din Afganistan. Dacă în urmă cu zece ani aceleaşi state cereau retragerea SUA din Afganistan şi Uzbekistanul desfiinţa baza militară americană de pe teritoriul său, acum ţările OCS fac apel la prelungirea prezenţei militare occidentale în Afganistan.

Alexander Gabuev spune pentru Newsweek că în discuţiile sale cu oficiali importanţi de la Beijing, Moscova şi din ţările central-asiatice a auzit de multe ori că organizaţia Statutul Islamic, la fel ca şi Al-Qaeda sunt creaţii ale CIA, după modelul mujahedinilor afgani care au luptat împotriva URSS. Scopul este fragilizarea Rusiei, a Chinei şi a Iranului. “Nu ştiu dacă aşa gândesc Putin sau Xi, dar sunt personaje în pozitii oficiale care au asemenea viziuni”. Indiferent de interpretarea fenomenului terorist, este limpede că statele OCS nu sunt dispuse să facă niciun gest concret pentru a prelua o parte din rolul NATO în Afganistan.

Summit-urile din Rusia de la finalul acestei săptămâni pot fi interpretate aşadar ca momente mai mult simbolice decât mari realizari. Includerea unor ţări uriaşe, dar rivale în mod tradiţional, precum India şi Pakistanul, satisface condiţia Moscovei ca OCS să impresioneze prin dimensiuni şi acoperire, să-i fascineze pe liderii occidentali şi să-i facă să se gândescă tot mai mult că ordinea mondială se va schimba. Pe de altă parte, această extindere anulează obiectivul Chinei ca OCS să fie un vehicul al politicii sale externe. Faptul că China a acceptat accederea Indiei în organizaţie (după o perioada în care s-a opus) semnalează că Beijingul a renunţat la ideea că OCS mai poate fi ceva “serios”.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.