La lansarea sa, în 2009, Parteneriatul Estic al Uniunii Europene a fost un motiv de speranţă în plus pentru şase republici ex-sovietice că vor primi perspective clare pentru aderarea la UE. În Republica Moldova, evenimentele din aprilie 2009 au adus la putere un regim pro-occidental, Georgia condusă de preşedintele Mihail Saakaşvili făcuse şi continua să facă paşi importanţi către UE şi mai cu seamă către NATO. Ucraina reprezenta la acel moment o problemă, căci regimul Viktor Iuşcenko-Iulia Timoşenko se apropia de final, însă Bruxellesul spera la o cooperare şi cu Viktor Ianukovici, care urma să devină preşedinte.
Şase ani mai târziu, summitul de la Riga, ce va avea loc pe 21-22 mai, va fi un summit despre nimic. Aproape că o spune preşedintele Consiliului European, Donald Tusk – unul dintre părinţii Parteneriatului Estic, care la origine a fost o iniţiativă polono-suedeză.
Într-un interviu acordat înaintea summitului de la Riga, Tusk a declarat că Georgia, Republica Moldova şi Ucraina au dreptul sa aspire la aderarea la UE şi că Bruxelles-ul nu trebuie să lanseze “promisiuni goale”. Aceste ţări “au dreptul să aibă un vis, visul european”. Atât a putut declara Donald Tusk legat de ce va aduce summitul PE. Singura promosiune pe care a lansat-o a fost cea legată de o posibilă liberalizare a regimului de vize cu Ucraina şi Georgia in 2016.
Singura evoluţie pe care o va marca summitul din Letonia este participarea a peste 200 de oficiali din Belarus, ţară care până la izbucnirea războiului din Ucraina era “cenuşăreasă” Parteneriatului Estic. Serviciile pe care preşedintele Alexander Lukaşenko le-a facut diplomaţiei europene, prin medierea între Kiev, Moscova şi Bruxelles par să-l fi scăpat, pentru moment, de statutul de “ultimul dictator din Europa”.
Relevant pentru actuala stare a Parteneriatului Estic este că summit-ul de la Riga şi-a facut loc în paginile publicaţiilor occidentale mai mult prin posibila întrunire a miniştrilor de Finanţe de UE care să discute despre datoria Greciei, decât prin tematica legată de vecinătatea estica a UE. Şeful Eurogrupului, olandezul Jeroen Dijsselbloem, a ţinut să infirme informaţia despre o întâlnire informală la Riga.
Toată arhitectura cooperării Bruxelles-ului cu vecinatatea sa estică pare să se fi prăbuşit în preajma summit-ului de la Vilnius al Parteneriatului Estic, în noiembrie 2013. Despre aceast instrument al UE s-a spus chiar de la început că nu face decât să reducă şansele unor state precum Republica Moldova sau Georgia, cărora li se leagă de picior „bolovanul” numit Ucraina, însă ce avea să se întâmple în 2013 a dat o lovitură fatală PE. Atunci preşedintele Viktor Ianukovici a luat decizia care a declanşat protestele ce aveau să-l înlăture de la putere şi să ducă apoi la intervenţia Moscovei. Ianukovici, care a jucat la doua capete între Moscova si Bruxelles, a decis să aleagă integrarea în noua Uniune Economică Euroasiatică iniţiată de Rusia, Belarus şi Kazahstan.
Cu câteva săptămâni înainte, preşedintele armean Serj Sargsyan a hotărât să urmeze aceeaşi cale, căci garanţiile de securitate ale Rusiei în faţa Azerbaidjanului au părut mai importante decât perspectivele economice propuse de UE acestei ţări izolate.
Noiembrie 2013 a marcat şi finalul regimului Saakaşvili în Georgia. Puterea a fost preluată de un oligarh georgian care a făcut avere în Rusia, Bdzina Ivanisvili, şi care a ajuns să promita că va oferi bani fiecărui georgian în cazul în care va câştiga. “Visul georgian”, coaliţia condusă de el, a câştigat şi a început să promoveze o politica mult mai echilibrată între UE şi Rusia, în timp ce Mihail Saakaşvili a ajuns să părăsească Georgia pentru a nu fi arestat şi a devenit recent consilierul preşedintelui pro-occidental al Ucrainei.
Cât despre Republica Moldova, aceasta a fost “copilul răsfăţat” al UE în 2013, fiind singura ţară ce mai putea dovedi că Parteneriatul Estic este o poveste de succes. Este şi motivul pentru care Republica Moldova este singura ţară din PE care are regim liberalizat de vize cu UE. După alegerile de la finalul anului 2014, situaţia a devenit confuză şi la Chişinău, câtă vreme scandalurile politice, financiare şi de corupţie se ţin lanţ, iar guvernul minoritar este la mâna voturilor comuniştilor din parlament.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.