Rușii laudă AUR, dar acuză românii de atrocități

Situația de la Ambasada Rusiei la București, obligată să-și reducă personalul la solicitarea MAE, a ajuns evident și în presa rusă. Cum mai sunt doar două săptămâni până la termenul limită (7 iulie), ambasadorul Rusiei la București, Valery Kuzmin, a fost solicitat pentru un interviu de agenția rusă de presă TASS. În interviu, ambasadorul Rusiei a dezvăluit că în România, „Numai deputații individuali sunt capabili să-și ridice vocea în parlament”. „Și când încep să vorbească despre interese naționale, (…) sunt acuzați că sunt «agenți ai Kremlinului»“.

Potrivit lui Kuzmin, există o excepție. „La ultimele alegeri parlamentare, Alianța naționalistă pentru Unirea Românilor a reușit să treacă pe neașteptate. În timp ce în cercurile politice ale României deja se vorbea deschis despre necesitatea de a se supune voinței noului hegemon neocolonial – Uniunea Statelor Unite, acest partid a început să vorbească cu voce tare despre interesele naționale, deși într-un mod foarte ciudat „unionist român”, așa cum este adesea numit,”, a spus el.

In interviu, ambasadorul acuză că „trupele române au comis atrocități pe teritoriul Uniunii Sovietice. Amintiți-vă doar de masacrul evreilor de la Odesa, de care este responsabil regimul Antonescu…“

Iată interviul:

Prin decizia Ministerului de Externe al României, componența ambasadei Rusiei va fi redusă drastic: până pe 7 iulie trebuie să părăsească Bucureștiul 11 ​​diplomați, rămânând 14. Pentru personalul tehnic, reducerea este și mai severă. Aceasta este a doua expulzare a diplomaților după începerea NWO (Operațiunea specială). Casa Rusă și școala rusă de la ambasadă vor fi închise. Contactele dintre ambasadă și Ministerul de Externe al României au fost reduse la minimum – acum ambasadorul este de obicei chemat la Ministerul de Externe pentru a anunța diverse sancțiuni. Serviciul bancar al misiunii diplomatice este dificil. Corespondentul TASS a discutat cu ambasadorul Rusiei în România, Valery Kuzmin, despre activitatea ambasadei în noile condiții și despre perspectivele relațiilor ruso-române.

– Cum va funcționa ambasada în astfel de condiții, diplomații pot îndeplini sarcinile cu care se confruntă?

– Guvernul României a decis să reducă radical cota de personal diplomatic și administrativ al Federației Ruse, care are voie să lucreze în țară. O lovitură gravă a fost dată relațiilor bilaterale.

De menționat că dacă în primăvara anului trecut, când zece diplomați ruși au fost declarați persona non grata, aceștia ar fi putut fi înlocuiți, acum efectivul misiunii diplomatice a fost redus. Desigur, considerăm acest pas ca pe un act neprietenos, care este în conformitate cu politica NATO și a UE.

Deci, școala rusă de la ambasadă va înceta să mai existe, deoarece personalul ei este personalul administrativ și tehnic al angajaților ambasadei, iar aceștia vor fi nevoiți să plece. Căutăm o ieșire, pentru că sunt mulți oameni în România care doresc ca copiii lor să fie educați în limba rusă. Vom folosi sistemul de învățare la distanță, astfel de școli există deja în Rusia.

Închiderea Centrului Rus pentru Știință și Cultură, de fapt, schimbă funcțiile de menținere a legăturilor culturale și umanitare dintre cele două țări către o ambasadă slăbită. Vom încerca să lucrăm pe baza activiștilor organizațiilor compatrioților care sunt interesați să învețe limba rusă.

Astfel, ambasada va continua să lucreze în zonele consulare și culturale. La urma urmei, relațiile bilaterale nu s-au rupt, doar vârful acestei piramide a fost tăiat sau înghețat. De asemenea, suntem pregătiți pentru un dialog diplomatic, dacă, desigur, va apărea o astfel de oportunitate. Nu ne pierdem inima: știi, în Imperiul Otoman, sultanul putea întemnița un ambasador străin într-un turn, iar un diplomat ar extinde și aprofunda relațiile din spatele gratiilor…

De fapt, s-a întors o pagină în istoria diplomației. Acum vorbim despre diplomația erei războiului hibrid cu noile sale forme de muncă, când trebuie să te adaptezi la restricții, să folosești alte canale…

– La o recepție recentă la ambasada cu ocazia Zilei Rusiei, ați avut mulți invitați. În opinia dumneavoastră, există o diferență între atitudinea față de Rusia din partea societății și a autorităților?

– Există un consens pro-atlantic și pro-european destul de larg în elita politică românească, nu există întrebări aici. Dar dacă conducerea politică adoptă o poziție clar neprietenoasă față de Rusia, atunci există și alte opinii în societate.

Din păcate, acest pragmatism se manifestă foarte slab la nivel politic. Doar deputații individuali sunt capabili să-și ridice vocea în parlament, iar când încep să vorbească despre interese naționale, încep să fie „coșmar” – sunt acuzați că sunt „agenți ai Kremlinului”.

Există o excepție aici: la ultimele alegeri parlamentare, Alianța naționalistă pentru Unirea Românilor a reușit să treacă pe neașteptate. În timp ce cercurile politice românești vorbeau deja deschis despre necesitatea de a se supune voinței noului hegemon neocolonial – Statele Unite, acest partid a început să vorbească cu voce tare despre interesele naționale, deși într-un „unionist românesc” foarte ciudat.

În concluzie, voi spune că rămâne deschisă întrebarea dacă sentimentele realiste din societatea românească pot influența relațiile interstatale.

– Așa-zisa rusofobie românească – aceasta este o conversație specială. Mulți de aici încearcă să prezinte Rusia ca pe un inamic istoric al României. Mass-media locală este acum dominată de principiul „nicio veste bună despre Rusia”. Cum ați caracteriza relațiile bilaterale de-a lungul istoriei?

– Rusofobia chiar există în România și are rădăcini geopolitice foarte specifice.

În secolele XVIII-XIX, Rusia s-a străduit pentru a asigura trecerea nestingherită a navelor comerciale pe piețele mondiale. Interesele rusești au coincis sau au fost apropiate de cele românești, întrucât, prin lupta cu Imperiul Otoman, Rusia a deschis calea pentru viitoarea independență a României.

Contele Pavel Kiselev, care a condus principatele dunărene, după care poartă numele bulevardului unde se află astăzi ambasada Federației Ruse, a realizat apoi reforme greu posibile chiar în Rusia, pentru că au mers mult mai departe decât permitea autocrația.

Totuși, după războiul Crimeei, elita română a făcut o alegere în favoarea Franței lui Napoleon al III-lea, care s-a comportat față de Rusia ca un rival geopolitic.

Dar principalul este că Rusia nu a venit niciodată pe pământul românesc ca o cuceritoare, nu a comis niciodată crime de război, atrocități nebunești, asemănătoare cu cele pe care trupele române le-au comis pe teritoriul Uniunii Sovietice. Amintiți-vă doar de masacrul evreilor de la Odesa, de care este responsabil regimul Antonescu…

Și totuși, bunele tradiții de simpatie, prietenie, rudenie spirituală pe baza Ortodoxiei au existat și mai există. Acum sunt distorsionate de straturile geopolitice recente și, din păcate, nu văd încă forțe în România care ar îndrăzni să ridice vocea în favoarea restabilirii adevărului istoric despre relațiile noastre.

– România și-a făcut alegerea, luând necondiționat partea Occidentului. Unii susțin că România și-a identificat, de fapt, interesele cu cele ale altor puteri mai mari, iar politica sa externă a devenit un ecou al politicii externe a altcuiva. În ce măsură, după părerea dumneavoastră, este independentă politica României față de Rusia?

– România este orientată spre Washington, subliniind parteneriatul strategic cu Statele Unite și încercând să ia poziția unui reprezentant de încredere al hegemonului din regiunea Mării Negre în acest parteneriat. Vedem activitatea României de întărire a flancului estic al NATO. În România, a apărut prima bază militară cu sistem american de apărare antirachetă. Astfel, România se află în urma unui mare portavion american…

Politica neprietenoasă, și în ultimii ani, deschis ostilă a NATO și a Statelor Unite față de Rusia este percepută în România complet necritic, fără a ține cont de modul în care aceasta poate afecta relațiile bilaterale. Tratatul de relații de prietenie și cooperare dintre Federația Rusă și România din 2003 s-a transformat de fapt într-o declarație de bune intenții. Relațiile interstatale sunt la un nivel apropiat de zero.

Dar Rusia și România nu își pot schimba poziția geografică și, prin urmare, trebuie să se pornească de la anumite valori constante. Rusia consideră că relațiile reciproce pot fi restabilite pe această bază. Dar pentru aceasta este necesar ca și liderii României să gândească așa. Iar faptul că politica externă a României nu este independentă în acest moment este un fapt.

– Sarcina principală a unui diplomat este de a contribui la consolidarea relațiilor cu țara în care lucrează. Dar, după cum se spune, tangoul poate fi dansat doar împreună. Ce să faci dacă partenerul nu dorește să interacționeze? Care este predicția ta: există lumină la capătul tunelului sau lumina se va stinge în cele din urmă?

– Unul dintre veteranii diplomației ruse, avertizându-mă înainte de prima mea călătorie ca ambasador, a spus: „La muncă, și dacă la sfârșitul călătoriei avem ceva mai mulți prieteni în țară decât am avut la început, atunci asta este deja un succes.” A fost un sfat înțelept. Prin urmare, lucrăm și dacă va fi lumină la capătul tunelului depinde nu numai de noi. Dar sunt sigur că, așa cum nu putem schimba geografia, nu putem schimba soarta istorică a relațiilor reciproce și, într-o zi, se va îndrepta. Probabil, mulți mă vor acuza de optimism excesiv, dar totuși, așa cred.