Ne place să numim modernitate politică ceea ce a început cu Revoluţia Franceză tocmai pentru că simţim că prima modernitate nu a fost politică.
Articole scrise de: Ioan Buduca
Azi, rătăcirea este mult mai labirintică: Franţa filosofică a ajuns să imite, ori să polemizeze, cu un progresism ideologic născut în SUA.
Între însemnările zilnice ale lui Maiorescu imediat anterioare zilei de 28 iunie 1883, nici cel mai vag indiciu că mintea lui Eminescu s-ar fi dereglat.
Norocul meu să fi avut prieteni sculptori… Pe fiecare l-am întrebat cum ar putea fi vizualizată influenţa misticului tibetan Milarepa în lucrările lui Brâncuşi.
Fascinaţia adusă pe lume de Revoluţia Rusă s-a bazat pe nepunerea întrebărilor esenţiale (ceea ce era simptomul cel mai grav al superficialităţii):
Deposedarea albilor de mândria de a fi construit marile autostrăzi ale istoriei, începând cu aceea pe care cultura grecilor s-a deplasat către Roma şi apoi a Romei către Sorbona.
Deşi, ne place să admirăm specializările medicinei şi să le considerăm aproape suprapământene, tratamente profund individualizate încă nu ştim să găsim.
Kant a considerat că gândirea lui Hume l-a scos din somnul dogmatic. Şi anume care somn? Acela care accepta îndreptăţirea postulatelor metafizice.
Noi, românii, de pildă, nu credem că natura umană ar fi cauza stării noastre de fericire/nefericire înainte ca această cauzalitate să rezide în conjuncturi ale fiinţei noastre naţionale.
(…) ne-am uitat cu evlavie la niște grupuri de monolog social care erau mult mai puțin dotate să maiorescianizeze ori să lovinescianizeze.
Cineva care, azi, se arată preocupat să fie dirijorul-profet al fricilor noastre, Bill Gates, a anunţat care ar putea fi următorul pericol mortal pentru omenire.
Ivermectina a devenit ca un miraj. Da, i se spune prinţului, cei care au relaţii profilactice cu Ivermectina, da, în proporţie de 90% nu fac boala
Domnitatea pierdută a demnităţii noastre constă tocmai în faptul că este posibilă şi trebuie să fie predictibilă libertatea în lumea triunghiurilor care suntem: spirit – suflet – trup.
Mă întreb ce aş face eu dacă aş fi şeful SRI în contextul acestor sabotaje atât de transparente? M-aş putea mulţumi doar să-mi informez beneficiarii?
Mai târziu, în Franţa, „divizia” populară s-a ridicat în contra „diviziilor” Papei şi istoria a cunoscut „împărăţia” terorii, apoi Imperiul Napoleonian.
Conştiinţa noastră de sine pare să fi scăzut. Sesizăm cum sunt desfăşurate tactici numeroase în lume spre a aduce mai multă confuzie, nu mai multă claritate (…)
La noi n-a prea existat ministru al sănătăţii care să ţină cu Big Pharma până la constituirea guvernului tehnocrat condus de Dacian Cioloş.
Când, la 8.30, Ceauşescu a aflat că Milea e împuşcat, era deja sub controlul celor din Direcţia a V-a. Care vor fi aranjat comunicatul dat către Televiziune (…)
Pentru mulţi, este obscur acest miez. Gânditorii devenirii au fost acuzaţi de obscuritate încă de la cel dintâi: Heraclit din Efes.
Intervenţia operativă străină în România anului 1989, spune o facţiune a istoricilor, a început odată cu valul de reveniri în ţară ale transfugilor români de etnie maghiară (…)
Ceauşismul ne-a înstrăinat de patriotism mai mult decât ne-am dat seama. După 1989, aveam să aflăm că ne interesa nivelul de trai mai mult decât ideea naţională,
George Bush le oferise Ceauşeştilor azil politic şi a trimis, din Mediterana, un avion militar la Otopeni.
Rădăcinile a ceea ce cu adevărat merită persistenţă sunt înfipte în adevărul despre evenimentele din decembrie 1989 şi, mai ales, în ascunderea acelui adevăr prin voinţa FSN.
Preşedintele actual a compromis grav această dezbatere prin mediocritatea patentă a proiectului său de educaţie naţională.
Conştiinţa lui John Fitzgerald Kennedy s-a oripilat când a aflat ce înseamnă, de fapt, alegerile din SUA: în spatele fiecărui congresman se afla (…)
(…) e nevoie de el ca să-i potolim pe cei ce vor gâtul lui Ceauşescu, dar, în genere, e nevoie de el ca să-i descurajăm pe cei care vor gâtul nostru, al tuturor.