Banii și arta altora

Ne place foarte mult să ne batem cu cărămida în piept atunci când e vorba despre cultură. Nu este politician pe care să nu-l prinzi cu o broderie legată de rosturile profunde ale culturii și identității etc. În schimb, impactul economic pe care îl are arta nu este cel mai gustat subiect în România. Nu e cazul să ne facem mari griji că am fi prea în urmă. Și peste Ocean abia acum se pune problema, dar datele făcute publice de Biroul American de Analize Economice (BEA) și de The National Endowment for the Arts, agenție federală americană care finanțează, promovează și încurajează demersurile creative în Statele Unite, arată că artele aduc 763 de miliarde de dolari economiei americane. Asta înseamnă că sumele din artă depășesc contribuțiile agriculturii, transporturilor sau din activitățile legate de depozite. În plus, datele arată că artele au exportat cu 20 de miliarde de dolari mai mult decât au importat. Este pentru prima dată când domeniul care numără 4.9 milioane de angajați în Statele Unite este luat în considerare în ceea ce privește contribuția la Produsul Intern Brut. Datele care au urmărit impactul artelor și a producției culturale din 35 de domenii (deopotrivă comerciale și nonprofit) provin din 2015.

În Europa, datele Eurostat arătau că în 2016 lucrau 8,4 milioane de cetățeni în domeniul culturii, 3,7% din numărul total al angajaților de pe continent. Merită spus că în studiul european România este pe ultimul loc al procentului de angajați care funcționează în cultură, cifra de 1,6% fiind sub jumătate din media europeană și cu aproape un procent mai mică decât cea din Slovacia, penultima clasată cu 2,5%.

Problemele la nivel înalt în România continuă să fie cât se poate de abstracte: „România are foarte multe personalități care au trecut în anonimat, în mod nemeritat. Pe uriașul Constantin Brâncuși îl știe întreaga lume pentru că a trăit în Franța, pentru că sculpturile sale sunt cunoscute pe multe meleaguri. Dar pentru că o bună parte a vieții de zi cu zi s-a mutat în mediul online, instituțiile de cultură, și nu numai, trebuie să se adapteze acestei noi realități și să își popularizeze valorile cu ajutorul acestor instrumente specifice mediului virtual“, spunea de curând ministrul Culturii. După numai câteva zile de la aceste fandări culturale în virtual, ministerul anunța întâlnirea lui George Ivașcu, ministrul Culturii și Identității Naționale (desigur) cu o delegație a unui mare studio de film american. Comunicatul arată că toată lumea vrea să fie bine și că, mai mult decât atât, ar fi bine să fie bine. „Cultura trebuie să devină o prioritate a actului de guvernare“, arăta ministrul în discursul de la comisia de cultură din Parlament. Asta o fi vrut să zică autorul?!