Ieri-seară s-a deschis la Sala Nouă a Teatrului de Comedie, din Strada Sf. Vineri, o expoziţie româno-austriacă, exclusiv feminină, cu înşelătorul titlu “Idila/Idyll”.Cuvântul idilă sună romantic şi vetust, lumea contemporană părând să fi uitat că există sentimente gingaşe, a căror puritate pluteşte peste oameni şi peste lumea înconjurătoare. De la pudicele relaţii amoroase, platonice prin definiţie, termenul a fost trecut, prin asociaţie de idei, la lumea care le face posibile. Peisajele încântătoare, rurale întotdeauna, reale sau, mai târziu, travestite în parcuri sau locuri exotice, au populat pictura sau primele filme romantice.
Unde este idila în zilele noastre? Ce-a mai rămas din amorul platonic, din sensibilitatea romanţioasă sau din bucolicele câmpii cu păstori şi păstoriţe de operetă? Este întrebarea la care răspund, derutant sau cinic, încrezător sau ironic, artistele din România şi din Austria care au acceptat provocarea unei asemenea teme.
În pofida diferenţelor dintre cele două ţări, răspunsurile sunt destul de asemănătoare, aşa cum era, de altfel, de aşteptat. “Idilele” de pe pereţii galeriei, fie ele semnate de Simona Vilău sau de Marilena Preda Sânc, de exemplu, se încarcă cu întreaga tipologie contemporană a relaţiilor dintre oameni, dintre personaje şi locurile pe care le populează, atunci când nu este vorba despre dialogul artistului cu propria lume interioară, amintind că există şi un tip de idilă narcisistă. Lumea zilelor noastre năvăleşte, cu brutalitate sau insidios, în utopia numită idilă. Iar agresiunea ei poate avea forma cuplului de Batmani, plutind frumoşi şi victorioşi peste lume şi oameni, zei încoronaţi de cultura pop şi de spiritul postmodernist al kitschului asumat, din uleiul pe pânză, cu foiţă de aur, “No.1 Hero, Romance”, al Magdei Pelmuş, sau zâmbetul plin de speranţă, în ciuda oricăror orori din “Sodoma şi Gomora” a artistei Eva Ursprung.
Modalităţile de expresie sunt contemporane, tehnicile folosite de artiste sunt variate. Deriziunea şi angoasa sunt prezente însă indiferent de ele. O fotografie idilică de nuntă, print hiperrealist, anulează imediat conceptul. Mirele, mai scund decât mireasa, este aşezat pe un piedestal, iar derizoriul se alătură prin “Rochia de mireasă”, obiect făcând parte din instalaţie, realizată din pungi albe de plastic. Aluzie la efemeritatea cuplului, la prejudecăţile care marchează situaţiile ce fac excepţie de la regulă, cum pare a sugera artista însăşi? Greu de spus şi, în ultimă instanţă, neimportant. Lena Lapskina, siberianca stabilită în Austria, anulează prin expresiile dramatice ale figurilor lumea mirifică a adâncurilor. La Delia Popa idila se consumă în solitudine, în bucătărie, în falsa inserţie în real din spatele ochelarilor de soare sau prin intermediul căştilor din urechi. Şi dacă, în unele piese, idila este legată încă de ideea relaţiilor armonioase dintre oameni sau chiar de cea a fericirii în mijlocul naturii, ca la Simona Vilău sau la Petra Sterry, ea împrumută, din ce în ce mai mult, limbajul publicităţii.
Acelaşi limbaj îl descoperim la austriaca de origine americana Chloë Potter, “Fără titlu”, fotografie) sau la Irina Botea (“Ladyburg”, video).
Expoziţia de la Sala Nouă a Teatrului de Comedie este, de fapt, un inventar al imaginarului contemporan, plasat sub umbrela conceptului “idila”. Gustul lui este, în egală măsură, amar şi încurajant. Utopia seninătăţii angelice, păstrată timp de secole în mintea şi în sufletul oamenilor, este înlocuită cu o altă utopie, în care intră toate ingredientele vieţii contemporane. Vechiul termen, cu accepţiunile sale fără acoperire astăzi, nu este neapărat un arhaism. El devine însă depozitarul altor gânduri, altor sentimente, altor modalităţi de raportare la ideal. E drept, mai puţin senine şi mult mai puţin “idilice”.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.