Aducerea lui Radu Mazăre din însorita insulă Madagascar a suscitat ample comentarii și dezbateri. De la banalul dar teribilul de normal „Justiția își face treaba”, până la fantezistul „Campanie electorală a PSD”. Pe undeva, între acestea, se ascunde adevărul. Care, așa cum e firesc, nu are nici o culoare pură și absolută, ci e plin de nuanțe. Indiscutabil, este o lovitură de imagine a PSD. Indiscutabil, Justiția își face treaba. Însă a îmbina cele două, a alătura PSD de Justiție, a considera că PSD, prin brațul Justiției, își face campanie electorală, înseamnă a anula însăși premisa normalității în ceea ce privește Justiția.
Semne de întrebare
Și totuși, dincolo de toate acestea, repatrierea lui Mazăre ridică o serie de întrebări. Cum este posibil ca PSD să își devoreze unul de-ai lui? Cum de, subit, Justiția a dat de urma lui Mazăre prin îndepărtatul Madagascar, după ce, mai bine de 15 luni, acesta a fost de negăsit, în ciuda semnalelor clare din media? Cum a fost posibilă extrădarea lui Mazăre, deși acesta ceruse azil politic în insula africană, și cererea nu a fost încă soluționată? Cum se explică ultra-super-rapida extrădare a lui Mazăre, care s-a derulat pe repede înainte, în varianta ultrasimplificată, fără ca vreun judecător din insulă să consfințească explicit cererea autorităților române de extrădare ? Cum a fost posibilă aducerea sa în țară atât de rapid, fără nici o poticneală, procedurile mergând ca unse, atipic pentru România?
Fără a avea pretenția că cele de mai jos sunt răspunsuri la întrebările anterioare, să vedem de ce a ajuns Mazăre pe Otopeni încătușat, la un an și jumătate după fuga sa din decembrie 2017.
Litoral sau baza NATO?!
În primul rând e vorba de încălcarea controlului judiciar dat în Dosarul Mamaia, cel cu retrocedările ilegale ale unor plaje/faleze din Mamaia.
Apoi, Mazăre a fost condamnat definitiv, la 9 ani de închisoare, într-un dosar vizând retrocedări ilegale de terenuri la Mamaia, tocmai cel în care a fost dat controlul judiciar.
Dar, punerea în mișcare a operațiunii de aducere în țară a lui Mazăre a avut loc, de fapt, după condamnarea sa, în primă instanță, la 9 ani și 10 luni de pușcărie din Dosarul Polaris. Ei, și aici începe epopeea și telenovela cu actori de prim rang precum prefecți PSD, deputați PSD, oameni de afaceri controversați cu pedigree roșu / PSD, o bază NATO, șpagă și arestări made by FBI. Iar toți aceștia gravitează în jurul municipiului Constanța. Serios?! Să aibă oare Constanța și mirificul Litoral românesc o asemenea putere gravitațională încât să înscrie pe orbita sa asemenea interese ?! Sau poate că centrul gravitațional este de fapt puțin mai la nord-vest, fiind reprezentat de Baza Aeriană Mihail Kogălniceanu a forțelor aeriene americane, bază operațională NATO ?!
Când instituțiile statului sunt virusate
În dosarul Polaris, Mazăre este acuzat că a cerut și primit mită 7 milioane de euro de la firma Polaris M Holding, a fostului deputat PSD Eduard Martin, pentru a-i cesiona serviciul de salubrizare al Constanței pe o perioadă de 25 de ani. Mazăre mai e acuzat că a cerut o altă mită, de 2 milioane de euro, pentru a emite autorizații pentru construirea unui mall în Constanța. În acest dosar este judecat și condamnat în primă instanță și omul de afaceri Sorin Strutinsky, prin intermediul căruia Mazăre ar fi luat mita, precum și fostul deputat PSD Eduard Martin.
Dumitru Martin, patronul firmei de salubritate Polaris, fratele fostului prefect PSD Gheorghe Martin, unchiul deputatului PSD Eduard Martin şi fostul soţ al Corinei Martin – şefa turismului de pe litoral, este nimeni altul decât controversatul personaj arestat la finele anului 2015 tocmai de FBI pe Aeroportul Internaţional din San Francisco. Ulterior, acesta a fost încarcerat în spaţiul de detenţie Sacramento County Main Jail din Sacramento, capitala statului California. Acţionarul firmei de salubritate Polaris, unde era acționar și fostul deputat PSD Eduard Martin, era acuzat de FBI pentru mituirea unor ofiţeri americani în vederea obținerii de contracte în Baza aeriană Mihail Kogălniceanu.
Concret, prin firma Polaris, Dumitru Martin oferise o șpagă de peste un milion de dolari unui membru al comandamentului escadronului contractor de la baza aeriană Travis, dar care coopera cu FBI, pentru ca Polaris să obțină un contract de 22 milioane euro vizând furnizarea către forţele aeriene americane staţionate la baza Mihail Kogălniceanu din România, pe o perioadă de cinci ani, a unor containere de transport şi depozitare. FBI a instrumentat și documentat cazul timp de mai bine de un an și jumătate, săltarea lui Martin având loc după retragerea unei ultime tranșe de 100.000 de euro de către ofițerul US Army, colaborator al FBI.
Mai departe, în Dosarul Polaris, inculpat și condamnat este și controversatul om de afaceri constănțean Sorin Strutinsky, milionar de Top Forbes. Acesta, supranumit și trezorierul lui Mazăre, a fost coleg la Institutul de Marină atât cu Mazăre, cât și cu fostul președinte al CJ Constanța, Nicușor Constantinescu, și el cu o constelație de dosare penale trimise în judecată, condamnat chiar cu executare în unul din ele. Potrivit procurorilor, susțineri confirmate în primă instanță și de judecători, Strutinsky, folosindu-se de influența pe care o avea la cei doi foști colegi, vămuia cu 6 – 15%, absolut orice contract al firmelor private cu instituții de stat, având o predilecție pentru Compania Naţională Administraţia Porturilor Maritime SA Constanţa. De altfel, și în Dosarul Polaris, rețeta spăgii s-a derulat de la firme private la Mazăre tot prin intermediul lui Strutinsky. Acesta din urmă este acționar la peste 40 de firme, majoritatea fiind firme off-shore din Belize, Insulele Virgine sau…Cipru.
Breșa de securitate de la Kogălniceanu
Având în vedere căpușarea Portului Constanța, poartă maritimă de intrare în România, și totodată proximitatea acestei porți față de Baza Aeriană de la Mihail Kogălniceanu, întregul peisaj descris sumar mai sus poate reprezenta o vulnerabilitate pentru baza NATO de la Kogălniceanu a forțelor aeriene americane. Mai ales că Dumitru Martin și-a dovedit capacitatea de penetrare la cel mai înalt nivel al US Army, iar Strutinsky, prin controlul indirect asupra Portului Constanța, a dovedit infailibile calități de controlor a tot ceea ce intră, iese sau mișcă în port. Mai mult, întreaga pleiadă de mai sus avea activități imobiliare (de la segment rezidențial la cel comercial sau leisure de lux) extrem de bine definite și dezvoltate.
Or, în aceste condiții, Constanța și Mamaia tindeau să devină, păstrând proporțiile, un fel de paradis cipriot nefiscal, scăpat de sub controlul autorităților române (și americane!), în care la butoane se afla o grupare puternică, cu ramificații în politic, administrativ și economic. Combinație letală, deloc dorită pe sensibilul flanc estic al NATO, mai ales având în vedere faptul că peste drum de această „enclavă”, cu siguranță stând la pândă, se află Rusia, cu proaspăt anexata Crimee și intimidantele bazele maritime de acolo.
Arestarea de către FBI a lui Dumitru Martin, condamnarea lui Strutinsky și a celorlalte personaje din “Dosarele Constanța”, ar fi reprezentat un tablou incomplet fără aducerea lui Mazăre în țară. Poate că doar așa se putea destructura întreaga grupare de la malul Mării Negre, și doar așa se putea închide breșa de securitate de la Kogălniceanu și amenințarea ce plutea în zonă.
La un debriefing cu Uncle Sam
Poate că există o explicație legată de rapiditatea transferului lui Mazăre din Madagascar în România. Poate că autoritățile române nu au acționat singure, ele fiind sprijinite de componenta americană a NATO. Poate că, de fapt, dorința cea mai mare de a-l avea pe Mazăre pe plaiuri mioritice nu a fost a Guvernului României sau a Justiției, ci a altora.
Care, normal, își protejează interesele, deloc puține, în zonă. Și, cine știe, poate Mazăre, la un moment dat, va fi transferat la o altă facilitate de detenție. Poate va avea nevoie subit de îngrijiri medicale, de un tratament, de un temorar popas între carantină și ispășire pedeapsă. Așa, o scurtă perioadă de timp, cât de un debriefing cu Uncle Sam! Apropos, unde se spunea că era închisoarea CIA de pe teritoriul României? Sigur ea a fost dezafectată complet!
Americanii care asasinează civili pe unde apucă sunt intangibili, iar bazele lor devin teritoriul lor „național”, prin impunerea samavolnică a intereselor lor în detrimentul coloniilor „democratizate” cu forța prin serviciile secrete care au devenit simple francize ale CIA!!!
Bineinteles, doar firmele americane au voie sa dea spagi fara sa fie trase la raspundere!
E clar,analizand articolul de marti cu „Rapirea” coroborat cu „Bresa”de azi,concluzia e ca decizia de aducere a lui Mazare s-a luat in biroul lui Trump de la Casa Alba,in urma unei discutii telefonice urgente cu Putin!
Ce sa vezi, „bresa de securitate” trebuie „rezolvata” chiar de alegeri…
Asta demonstreaza in ce conditii de reciprocitate, legale si de colaborare a fost primita Romania in Nato.
Serviciile informative facute molusca, diktatul american prin care pt.a-si face interesele a gasit f.usor bresa in a colabora si apoi a da pe tava justitiei „anticoruptie”politicienii corupti .Lacomi, prosti,acesti politicieni sau oammeni de afaceri au furnizat dosare groase CIA dotata cu toate sculele din lume pt.a le pregati „viitorul”,lor si firmelor offshore bagati pana la coate cot la cot cu unchiul SAM.Dar unchiul SAM nu a uitat o secunda ce vrea de la colonizat si in primul rand cum sa contribuie la indepartarea din fata sa a obstacolelor-daca ar fi fost vreunul in fata sa, precum se dovedeste acum (si mereu)ca nu are vreunul pe unde penetreaza si lucreaza.Pentru ca metodele perfectionate ,puse in actiune peste tot cred ca arata putine cazuri de rezistenta la metode de-mituire,santaj ,presiuni si promisiuni etc.Cine a propus lui Basescu lupta contra coruptiei si „experti”in combatere?Fratiorul american si da,a reusit sa ne puna la zidul infamiei ajutat si de lipsa de caracter, lacomia, tradarea celor ce au colaborat si permis jaful si azi un Klemm sa ne scuipe in cap cat si toate natiile zise puternice ,dar mai corupte de un milion de ori venite peste noi ,ocupanti agresivi.
NATO, aeroportul militar Kogâlniceanu, portul Constanța etc… Totuși România unde este în această lungă enumerare de firme, oameni, afaceri și bani mulț?