Până la 19 iulie, la Centrul Beaubourg din Paris, este deschisă expoziţia pictorului englez Lucien Freud.Nepot al întemeietorului psihanalizei, Sigmund Freud, artistul, în vârstă de 88 de ani, este considerat unul dintre cei mai importanţi pictori contemporani. Lucrările lui, râvnite de colecţionari de marcă, au atins preţuri fabuloase în licitaţii, dacă ar fi să amintim numai ultimul miniautoportret, vândut relativ recent cu 3,2 milioane de euro.
Numit uneori “tezaurul englez”, Lucien Freud n-a mai avut o expoziţie în Franţa din 1987, când Centrul Beaubourg i-a organizat prima retrospectivă în această ţară.
De această dată, curatorii au selectat aproximaiv 50 de picturi de mari dimensiuni, cărora le-au adăugat lucrări de grafică provenite, în cea mai mare parte, din colecţii particulare, şi fotografii ale atelierului londonez al artistului. Atelier prin care au trecut personalităţi cu nume răsunătoare, de la baronul von Thyssen la Kate Moss şi chiar la regina Angliei, cărora le-a făcut portrete, în pofida renumelui de “urs” al pictorului, care abia a acceptat să fie prezent la vernisajul parizian.
Expoziţia are ca temă atelierul. Pe o suprafaţă de 900 de metri pătraţi sunt expuse pânzele din ciclul “Marile Interioare”, o serie de variaţii pe marginea unor compoziţii ale marilor maeştri, autoportrete şi câteva portrete mai recente, cum ar fi cele la lui Leigh Bowery sau Big Sue, considerate capodopere ale artistului.
Greu de înscris într-o direcţie, Lucien Freud derutează pictând la începutul secolului al XXI-lea într-o manieră naturalistă. Nudurile sale opulente sunt departe de a celebra frumuseţea corpului feminin. Revărsări de cărnuri lipsite de senzualitate, flasce, ocupă canapeaua desfundată a atelierului, creând în jurul lor o atmosferă apăsătoare, ca în cazul “Portretului nud cu reflexii”, de exemplu.
Contemporaneitatea lui Freud constă în ignorarea tuturor normelor artei clasice. Pânzele lui nu sunt neapărat dreptunghiulare. Dacă nu-i ajunge suportul nu ezită să lipească încă o bucată de material, care urmează nevoile compoziţiei, ca în “După Cézanne”, în care nudul în picioare are nevoie de un mic adaos în partea din stânga, sus, a lucrării.
O altă particularitate a artei sale o constituie tratarea minuţioasă a materiei picturale, pentru că “tabloul reprezintă pentru mine persoana”, după cum mărturiseşte el. Freud pictează numai în atelier şi după model, iar punerile în scenă ale nudurilor sunt precise, cuprinzând întotdeauna elemente recognoscibile: plante verzi, canapeaua desfundată, un pat de fier, pereţii pictaţi sau vestitul lavabou care face şi obiectul compoziţiei “Doi luptători japonezi lângă o chiuvetă”, ce s-ar putea numi şi “Portretul unui lavabou”.
Portretele semnate de el, de la cel al Francis Bacon la cel al reginei Elisabeta, se înscriu în aceleaşi coordonate ale unei arte cu linii proprii de forţă, dincolo de toate modele sau dezbaterile teoretice ale celei de-a doua jumătăţi a secolului XX. Chiar în cazul celor câteva peisaje, artistul pictează de la fereastră sau din pragul atelierului. Succesiunea atelierelor lui, de la cel din Paddington, unde a lucrat din 1943 până în 1963, la cel din Holland Park şi până la casa din Notting Hill în care are două ateliere, unul de seară şi unul de zi, serveşte specialiştilor pentru datarea compoziţiilor.
Pictura lui Freud provoacă de cele mai multe ori un sentiment de nelinişte, de angoasă, provenit din atmosfera tensionată pe care o răspândesc în jurul lor personajele prezentate, din unghiurile inedite de vedere din care îşi surprinde modelele, ca în cazul compoziţiei în care se portretizează alături de doi copii, în care autoportretul este privit de jos, conferindu-i o statură de uriaş, de gama cromatica “lividă”, în care griurile joacă un rol important.
De altfel, artistul declara, în cartea sa “Câteva reflecţii asupra picturii”: “Efectul pe care modelele îl creează în spaţiu este la fel de legat de ele ca mirosul lor sau culoarea părului. Efectul pe care îl produc în spaţiu doi indivizi distincţi poate fi la fel de diferit ca acela al unei lumânări în comparaţie cu al unui bec electric”.
Venerat şi contestat în egală măsură de critica de artă, Lucien Freud şi “cărnurile” sale, cum au fost numite de multe ori nudurile semante de el, ocupă, alături de Damien Hirst, primele locuri în clasamentul celor mai bine vânduţi artişti.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.