Analiză. Cât de mult și de ce ar trebui să ne ”temem” de China?

”După tatonarea timidă a unei apropieri, toate încercările de refacere a relației dintre China si SUA au fost amânate”, scrie The Wall Street Journal. ”Tot ce face una dintre părți este perceput în mod negativ de partea cealaltă. Aceasta este mentalitate de Război Rece”, spune un specialist în politica externa chineză, citat de cotidianul financiar american.

În urmă cu o săptămână, Camera Reprezentaților de la Washington a cerut guvernului să reducă și mai mult transferurile de semiconductoare pentru companiile din China și să interzică platforma sociala chineză TikTok, asta ca reacție la exporturile chineze de chimicale în Mexic, acolo unde din aceste substanțe se sintetizează analgezicul fentanil, care a luat viața a peste 70.000 de americani doar în anul 2021.

Congresmanul republican Michael Gallagher spune că ”este o luptă existențială pentru cum va arăta viața în secolul 21”.

Beijingul nu face pasul înapoi. Ministrul chinez de Externe, Qin Gang, spune că ”vor fi cu siguranță un conflict și o confruntare” cu SUA, dacă nu apare o schimbare dramatică de atitudine din partea Americii. ”Dacă SUA nu se opresc și continuă pe calea greșită, nimic nu va putea împiedica o deraiere și va fi cu siguranță conflict”, a spus Qin. ”O asemenea competiție este un pariu necugetat, iar miza lui sunt interesele fundamentale ale celor două popoare, chiar viitorul omenirii”.

La începutul acestei săptămâni, președintele Xi Jinping a spus că SUA și aliații occidentali îngrădesc dezvoltarea Chinei și a cerut companiilor private din țară să „lupte” alături de Partidul Comunist.

Recent, directorul CIA, William Burns, a declarat că președintele Xi a ordonat armatei chineze să fie pregătită pentru o invazie în Taiwan nu mai târziu de 2027. ”China încearcă să ademenească SUA și aliații Americii într-un conflict prin procură de durată în Ucraina care să le secătuiască resursele și să facă din Vest o amenințare cât mai mică, în cazul în care China decide să invadeze Taiwanul”, scrie Politico.

Xi Jinping a anunțat o majorare cu 7,2% a cheltuielilor militare ale Chinei.

Cât ar trebui să se teama SUA și Occidentul de aceste declarații și aceste procente? Nu foarte mult, spune profesorul și strategul american Edward Luttwak.

Mitul puterii militare chineze

Da sumele sunt uriașe – un budget al apărării de 800 de miliarde de dolari în Statele Unite (iar asta fără a lua în calcul ajutoarele militare pentru Ucraina) și de 230 de miliarde de dolari pentru Beijing (fără a include cercetarea și inovația, de care se ocupă în mod oficial zona civilă). Iar aceste sume publice sunt considerate sensibil mai mici decât cele reale.

”Dar se poate spune ceva cu certitudine: fiecare tabără obține mult mai puțin pentru apărare decât sugerează aceste sume”, scrie Luttwak.

”În cazul Chinei, lipsa de personal militar reduce efectele cheltuielilor mari pentru forțele terestre și navale, iar în curând asta va afecta și forțele aeriene. Forțele terestre chineze numără aproape un milion de militari, ceea ce este foarte puțin pentru o țară uriașă, ce are graniță cu 14 state, inclusiv granițe la mare altitudine, acolo unde motoarele cu ardere internă își pierd din putere, granițe în junglă, greu de monitorizat, granițe cu Rusia pe fluvii unde înflorește contrabanda, o graniță cu India unde mocnește un conflict și asta a obligat Beijingul să desfășoare 80.000 de militari la 4.000 de metri altitudine de mai bine de un an.

Cu excepția regiunii Ladakh, la granița dintre India si China, frontierele nu sunt păzite de armata chineză, ci de poliția de frontieră. China avea o forță militară pentru paza frontierelor pe care a desființat-o din cauza lipsa bărbaților dispuși să păzească regiunile îndepărtate ale țării. Orașele nu au o asemenea problemă și se ajunge la fenomenul ciudat de la granița dintre China și Nepal, unde trecerea este păzită de un grup de chinezi înfrigurați din sudul țării care le spun turiștilor că s-au oferit ”voluntari” vreme de două luni.

Poliția Populară, echivalentul jandarmeriei din Vest sau a carabinierilor din Italia, este mult mai redusă decât în statele vestice, dacă ne raportăm la populația țării”, scrie Luttwak.

”Nu se pot face comparații similare pentru forțele navale și aeriene ale Chinei, însă aici intervine un alt aspect. Forțele terestre pot accepta în rândurile lor recruți cu un nivel redus de inteligență, însă aviația și marina au nevoie de recruți ce pot dobândi rapid niște abilități tehnice. Meseria de pilot va atrage mereu oameni inteligenți, însă in vremurile actuale marina și aviația au nevoie de asemenea oameni și pentru alte roluri. Aici apare călcâiul lui Ahile pentru Armata Populară Chineză: tinerii chinezi inteligenți sunt poate oamenii cei mai orientați către civilie din întreaga lume, cei mai puțin înclinați să se supună unei ierarhii militare. Mai mulți bani pentru bugetul apărării îi vor face să se orienteze către cariera militara doar daca va interveni o criza economică. Acum există o asemenea criză în China, cu 20% șomaj în rândul tinerilor, însă asta nu poate compensa declinul demografic și o realitate culturală extrem de veche. China a fost condusă de multe dinastii străine până în 1912. Străinii au putut face asta pentru că populațiile turcice, mongole și manciuriene erau mult mai înclinate către militărie decât chinezii han”, scrie Luttwak.

Problemele armatei chineze nu ar trebui însă să inducă ideea că Statele Unite au un avantaj clar. ”Valoarea bugetului american al apărării de 800 de miliarde de dolari este redusă de deceniile de ”cercetare și dezvoltare” fără un război real împotriva unor state cu o putere similară. Asta a dus la o cultură barocă sau chiar rococo a designului armelor dezvoltate de SUA – arme foarte capabile dar înfiorător de scumpe și sustenabile doar pe timp de pace. Spre exemplu, avionul multirol F-35 este extraordinar de complex, aproape nerealist de complex. Din acest motiv, de la lansarea producției, în 2006, au fost construite doar 890 de avioane F-35 pentru marina SUA, aviația SUSA și pentru toți aliații. În 2023 se preconizează că vor mai fi produse 156 de avioane F-35, în toate versiunile și în toate țările partenere. Cu alte cuvinte, F-35 nu este o armă practică, pentru că, vizibile sau invizibile, într-o singură zi de război pot fi pierdute 100 de asemenea aparate. Același lucru este valabil și pentru tancuri, așa cum se poate deduce din decizia Canadei de a oferi Ucrainei doar patru tancuri Leopard. Asta în condițiile în care, într-o zi proastă, o armată poate pierde 40 de tancuri doar între deșteptare și micul dejun.

Deceniile lipsite de războaie mari împotriva unor puteri pe măsură au dus la o pierdere a contactului cu realitatea (acest lucru este valabil începând din 1914, când s-a descoperit că experiența războaielor coloniale nu servește la nimic când este vorba de a lupta împotriva germanilor), iar organizațiile militare și echipamentul militar nu pot beneficia proporțional de majorarea bugetelor apărării.

Puterea militară chineză ar spori cu adevărat doar în urma unei reforme radicale, nu prin creșteri ale bugetului prin care Beijingul încearcă să imite America și tehnologiile și strategiile apărute cu mult timp în urmă”, conchide Luttwak.

Unde  China este cu adevărat o forță

Înainte de a trage concluzia că Beijingul nu are o armată pe măsura SUA și a Occidentului colectiv, să nu uităm ca temelia unui stat este data de educația tineretului din acel stat. Iar până să ajungem la educație, un raport al Institutului Australian pentru Politici Strategice atrage atenția că ”Beijingul este prima forță pe plan mondial în 37 dintre cele 44 de tehnologii monitorizate de institut, de la tehnologii spațiale, robotică, energie, mediu și biotehnologie, până la inteligența artificială, materiale avansate și tehnologii cuantice”. Niciun stat nu se poate apropia de nivelul Chinei în aceste domenii. China este urmată de SUA și Marea Britanie, în timp ce câteva sectoare de cercetare din Germani și Coreea de Sud mai bat dintr-o aripă, la mare distanta in urma celor trei tari amintite.

Într-un articol publicat de American Conservative, istoricul Sumantra Maitra atrage atenția că, în timp ce unele mari universități americane au renunțat la testele de admitere, ”China imită perioada victoriană a imperiului britanic sau imită Statele Unite din secolul 18”.

”Culturile sunt diferite, însă există niște elemente ușor de observat în ascensiunea unei țări sau a unui imperiu care aspira la hegemonie. Crearea unei forte navale puternice, o elită foarte atentă la problemele locale, un corp de funcționari publici axat pe interesul național, nu pe câte o ideologie universalistă, educație fizică obligatorie pentru tineret, tabuuri sexuale și descurajarea consumului psihic și fizic inutil. Apoi, aceste puteri în ascensiune au un sistem de învățământ conceput pentru a selecta o clasă de ofițeri în funcție de merit, nu altceva. Toate acestea sunt caracteristici ale unei societăți care țintește către supremație.

”Anglia Victoriană a ocupat un sfert din glob folosind formula pe care China o copiază acum, asezonând-o cu justificări retorice marxiste. Teddy Roosevelt, care nu mai este apreciat de stânga americană, avea aceeași strategie, una care astăzi este considerată toxică în toate instituțiile de elită din SUA. Iată ce spunea Theodore Roosevelt: ”Americanismul are legătură cu americanizarea celor care vin în țara noastră. Trebuie să-i americanizăm în orice fel – lingvistic, în ce privește ideile și principiile politice, în modul în care privesc relația dintre biserică și stat. Îi salutăm pe germanii sau irlandezii care devin americani. Nu avem nevoie de germanii și irlandezii care rămân germani sau irlandezi. Suntem în favoarea învățământului public. Credem că școala trebuie să se facă în limba engleza, nu în altă limbă. Cei care vin în țara noastră trebuie să respecte drapelul, iar drapelul american nu doar cât trebuie sa fie cel mai importanta drapel pentru ei, ci trebuie sa fie singurul lor drapel”.

Concluzia istoricului Sumantra Maintra: ”Colapsul educației și cercetării istorice în favoarea unor științe sociale irelevante în universitățile britanice și americane a dus la limitarea și ideologizarea perspectivelor și la analize și politici defectuoase. Pentru că premisele false nu supraviețuiesc contactului cu realitatea, ne putem teme că, in extremis, slăbiciunea intelectuală și automulțumirea socială a Vestului pot fi catastrofale în cazul unei înfruntări cu un Est hotărât să-i zdrobească pe toți cei care-i stau în calea”.

Ultimul clasament PISA (Programul International pentru Evaluarea Elevilor) arata ca Statele Unite depasesc Rusia la indicatorii stiinte si lectura, in timpo ce Rusia depasesc SUA la matematica. Ucraina este sub cele doua tari amenintite, insa peste Romania, la toti indicatorii. Polonia se claseza peste SUA la toti indicatorii si intra in top 10 mondial. Pe primul loc in lume, la toti cei trei indicatori, este China.