Moartea vie a literaturii

Ce fac din noi Premiile „Eminescu“

De aproape trei decenii, la Botoșani se acordă Premiul „Eminescu“, o distincție acordată celor mai importanți poeți români, dublată, din 1999, de o diplomă și o sumă de bani îndreptată spre un debutant în poezie. În același timp, ceremoniile sunt o ocazie rară de a vedea împreună public larg mai mult sau mai puțin interesat de poezie, politicieni și autori de toate felurile, de la scriitori și critici literari dedicați poeziei până la trăgători de sfori și protagoniști ai falsificării statutului oamenilor de litere.

Suntem obișnuiți să credem că politicienii sunt de vină pentru orice. După atât timp în care mediul politic din județ a susținut Premiile, aproape că nu există politician din zonă care să nu se descurce onorabil cu rolul de a spune câteva cuvinte pe scena oricărui eveniment legat de Eminescu. Intră cumva în fișa postului, îmi spuneam după ce am ascultat cuvântul primarului, al subprefectului, al prefectului, fiecare personalitate oficială venită cu citate atent căutate și aplaudate de oamenii locului.

Podul de citate s-a sfărâmat imediat ce au început să se lupte pentru existență estetică protejații Uniunii Scriitorilor din România.

Poemul cu dezacord

„Nu se poate așa ceva!“, exclama, pe scena Premiului „Eminescu“ de la Botoșani, directorul Editurii Cartea Românească, poetul Călin Vlasie. Editorul care a preluat anul trecut întreprinderea de publicații a USR nu înțelegea cât timp au autorii săi să mulțumească și să-și primească diplomele.

Cu toate că s-au dat toate explicațiile posibile, nimeni nu a înțeles ce au căutat luni, 15 ianuarie 2018, premiile Editurii Cartea Românească pe scena botoșăneană, în deschiderea ceremoniei dedicate decernării Premiului „Mihai Eminescu“. Autorii au venit, au mulțumit cât au putut și ei și apoi au coborât de pe scenă. Până când, la puțin timp după ce Premiul pentru Proză s-a dus la volumul „Grăsane făcând baie cu ușile larg deschise“, una dintre premiantele editurii de casă a Uniunii Scriitorilor a propus un moment artistic: „(…) Amin a spus curva / A spus prostituata, a spus mama şi fiica / (…) Nu sunt pornografia ta, România, nu voi aştepta întinsă să-mi faci felul / Nu sunt gluma ta despre viol, în literatură nu se discută despre asta, în familie nu se discută despre asta / Şi noi, fetele, aşa murim şi tu, România, spui mereu: poetul, poetul, poetul“, a încheiat  lectura poeta care a trezit vociferări palide în sală.

Mai târziu, Gellu Dorian, de 27 de ani organizatorul evenimentului, avea să arate că „în loc de mulţumiri a citit poemul pe care sala nu l-a receptat, ceea ce era firesc, aşa cum ar fi crezut poeta. Regretul nostru, al organizatorilor, este că am inclus această decernare a premiilor în deschiderea Galei şi că a apărut acest regretabil moment“.

Nici poeta cu pricina nu s-a lăsat mai prejos, așa că Medeea Iancu a dat declarații presei, explicându-și poemul: „Ceea ce am citit eu a fost un manifest feminist împotriva violenţei [pe? – n.n.] care anumite persoane o fac asupra femeilor în România, a violatorilor, misoginismului. Am folosit câteva citate în poemul pe care l-am citit din alţi poeţi şi aş vrea să spun că poezia, din punctul meu de vedere, ar trebui să aducă o schimbare pozitivă în vieţile noastre şi nu a fost nimic făcut împotriva oraşului Botoşani sau a imaginii lui Mihai Eminescu. A fost doar un manifest feminist care ar trebui să ridice semne de întrebare asupra violenţei care există în România“. Dintre toate sfârșiturile lumii posibile, acesta este cel mai demn de milă:  când o militantă FEMEN o să explice cum a dat citate în protestul ei și gestul ei, cu tot cu cuvintele grele, acuzate de pornografie, tot nu depășește catalogarea de „regretabil“.

Normalitate și exemplar

Cum se întâmplă de câte ori nu este nicio eroare prea mare, dar nici nu răspunde cine știe cărei așteptări de confirmare a valorii unui autor remarcabil trecut cu vederea de prea multă vreme, Premiul „Eminescu“ a fost acordat în acest an lui Aurel Pantea. Fără să mai fie vorba despre gafele din anii trecuți, desemnarea celui care este președintele Filialei Alba – Hunedoara a Uniunii Scriitorilor, ca poetul a cărui operă este omagiată cu distincția „Mihai Eminescu“, se plasează doar în zona normalității. „Sunt absolut uluit şi copleşit de emoţiile pe care le-am trăit. Fiecare dintre cei şapte poeţi nominalizaţi merita cu prisosinţă acest premiu şi în sensul acestora le transmit întreaga mea solidaritate şi credinţă că fiecare dintre ei vor fi laureaţi ai acestui premiu, un premiu care defineşte fundamental vocaţia unui poet pentru tot restul zilelor sale“, declara Pantea după ceremonie.

Unii dintre cei din sală s-au bucurat de încheierea muzicală oferită de Nicu Alifantis, alții au fost mulțumiți că au stat la coadă la toaletă cu ambasadorul Marii Britanii la București, Paul Brummell, care adunase respect cât pentru mai multe țări citind un poem de Eminescu lângă lacul din Ipotești în dimineața evenimentului.

Dacă ar fi vrut cineva cu adevărat să înțeleagă unde este poezia azi, toate lucrurile de mai sus s-ar putea să-i fi lăsat o idee greșită. Cel mai important moment al serii a fost însă acordarea Premiului pentru Debut volumului „Teritorii“ (Ed. Tracus Arte) de Cristina Stancu. „Eu am absolvit Colegiul Național «Mihai Eminescu» din București și Eminescu este primul poet pe care l-am citit în viață“ spunea poeta înainte să primească distincția pentru Opus Primum. „Nu îmi plac oamenii / nu îmi place că sunteți toți aici // Nimic 1 // Automutilarea e un mod de înfrumusețare // Nimic 2 // trece în câteva zile și trebuie s-o iei de la capăt / toate spațiile goale au fost complectate / (…) corpul nu mai înseamnă nimic / cui ar trebui să mă rog /(…) vreau să demonstrez că se poate să nu supraviețuiești și să nu se prindă nimeni“, a citit Cristina Stancu, aflată la prima carte.

De la o biserică la alta

În fiecare an, trofeele acordate pentru Opera Omnia și Opus Primum (debut) la Botoșani sunt sfințite în Biserica Uspenia.

O altă biserică legată de numele lui Eminescu este „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril“ din Ipotești. Aflată în curtea Memorialului dedicat lui Mihai Eminescu, în satul natal, construcția a fost ridicată la inițiativa lui Nicolae Iorga în 1938. Biserica a fost văzută mult timp ca unul dintre principalele puncte de atracție pentru aureolele negre ale sfinților și pentru silueta Regelui Carol, cu urme de împușcături rămase de la soldații sovietici care s-au adăpostit într-o vreme aici.

De la finele anului trecut, preotul paroh a trezit revolta instituțiilor de cultură, dar și a celor care lucrează în Ipotești, după ce a început să dea jos de pe pereți pictura originală. Chiar și acum, în timp ce la statuia poetului se depuneau coroane, de dincolo de ușa închisă a bisericii din Ipotești se auzea zgomotul frezei care ciobește picturile legendare pentru a face loc unei variante acceptate de dogma BOR.

De luni bune, Memorialul de la Ipotești trece prin reconstrucții și reorientări. După ceva mai mult de un an de când este director al centrului, Ala Sainenco a văzut din plin cum greșelile și abuzurile președintelui Uniunii Scriitorilor la jurizarea Premiului „Eminescu“ în anii trecuți s-au răsfrânt asupra răspunsului dat de foști premianți de la debut la invitația de a participa în acest an la manifestările de la Botoșani. Mai puțin de 10 au acceptat să participe, din cele câteva zeci de autori care au primit laurii sfințiți în biserica al cărei nume este legat de botezul lui Eminescu.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda 3
Cosmin Tupa 152 Articole
Author

5 Comentarii

  1. Ce n-au inteles opzecistii e ca, prin cultul lui Eminescu, Poporul cinstea si pe scriitorul român contemporan. Dupa 1998, pierderea librariilor e o consecinta.

  2. Medeea Iancu s-a prevalat, probabil, de faptul că Eminescu a scris, la rîndul lui, „poezii pornografice”; pornografice într-o mult mai mare măsură decît acelea semnate de „poeta feminista” M. I.

    http://adevarul.ro/locale/botosani/mihai-eminescu-opera-pornografica-obsedat-femei-geniul-botosani-isi-refula-cele-mai-bolnave-dorinte-poezii-deocheate-iubea-carnal-crancen-total-1_54f5ceea448e03c0fd2f74a5/index.html

    Oare poeziile obscene atribuite lui Eminescu sînt autentice? Sau doar au fost puse deliberat pe seama acestuia, pentru a-l discredita?

    • Oare Eminescu ar fi citit un text pornografic într-o sala plina pe jumătate cu copii, unii su 10 ani?

  3. Cit despre crima savirsita de popa tincu aveti dreptate…cu binecuvintarea protopopiatului botosami, a mitropliei moldovei, a patriarhiei române, a patriarhiei ecumenice a …dumnezeu mai stie cite foruri sunt pina la el, la ipotesti s-a demolat un simbol.

  4. Ba mai mult, popa tincu si-a extins tentacolele si peste bisericuta familiei eminovici, monument aflat in proprietatea memorialului ipotesti…unde esti tu prealuminate guver, preainaltă academie româna, preafericite presedinte?

Comentariile sunt închise.

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.