Constituția României aflată în vigoare prevede „stat de drept, democratic și social, în care libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane reprezintă valori supreme… și sunt garantate“ (art.1/2). În continuare, legea fundamentală stipulează că „statul se organizează potrivit principiului separației puterilor“ (art.1/4). Constituția precizează că „suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum“ (art.2/1) și că „nici un grup şi nici o persoană nu pot exercita suveranitatea“ (art.2/2).
Evident, Constituția pretinde stat de drept democratic și social, cu respectarea libertăților și drepturilor cetățenilor, cu tripartiția puterilor în stat și cu interdicția ca vreun grup sau vreo persoană să-și aroge suveranitatea națională. Dar de la pretenții la ceea ce se petrece în fapt s-a creat o distanță prea mare.
În ultimul mai bine de un deceniu s-au înregistrat numeroase încălcări ale Constituției. De pildă, președinția s-a interpretat pe sine drept funcție nepolitică ce ar întruchipa suveranitatea națiunii. Aceeași instituție cere mai nou doar stat de drept, ignorând voit că miza juridică este „statul de drept democratic și social“. Expresia „desemnează“ din legea fundamentală este interpretată ca „alegere“ personală, în fond subiectivă, a prim-ministrului și a vârfurilor serviciilor secrete și ale justiției. Parlamentul, care întruchipează suveranitatea națiunii, este asaltat de procurori instrumentați de servicii secrete care, la rândul lor, violează Constituția, intervenind în alegerile democratice și în selecția personalului administrativ. Guverne din ultimii ani au rezultat mai mult din deciziile acestor servicii decât din majoritatea parlamentară. Nu se înțelege, la propriu, nici astăzi „independența justiției“, încât puterea judecătorească se folosește adesea nu pentru a face dreptate, ci pentru a lovi rivali politici, pe fondul împroprietăririi cu funcții în stat și al refeudalizării instituțiilor.
Putem continua, desigur, înșirarea abuzurilor și erorilor care țin România în crize de tot felul. Corupția este o maladie mai gravă decât se acceptă, dar cei care „luptă cu corupția“ nu știu despre ce este vorba. În anii „luptei“ lor corupția a crescut, iar „lupta contra corupției“ s-a dovedit a fi un instrument de segregat cetățenii. Peste toate, este limpede că nu poate fi democrație unde nu este decât luptă și nu poate fi justiție unde procurorii și judecătorii sunt sub controlul unei părți a societății – oricare ar fi ea.
Faptele însele ne aduc în fața întrebării: ce fel de stat devine România? Întrebarea devine stringentă dacă se observă ce s-a petrecut de la data adoptării formei ultime a Constituției (2003): o evoluție de la „stat clientelar“, la „stat mafiot“, ca să luăm expresiile consacrate, iar acum năzuința sesizabilă este spre un „stat disciplinar“.
Nici o Constituție din lume nu prevede totul și nici una nu poate fi ferită de interpretări samavolnice. Firește, nu ne lipsesc obiecțiile în fața Constituției în vigoare. Sunt de părere, bunăoară, că „demnitatea umană“ – inclusiv demnitatea socială a persoanei – este în mod greșit coborâtă de la rangul de „principiu“, cum este în cele mai multe constituții democratice, la cel de „valoare“ printre altele. Sau un alt exemplu, că sunt prea puține frânele la exercitarea voluntaristă a funcțiilor-cheie. Nu Constituția este însă vinovată pentru degradări. Statul „clientelar“, „mafiot“ sau „disciplinar“ este, ne place sau nu, rezultatul unor inițiative care măsluiesc Constituția.
„Statul clientelar“ a reapărut în România într-un efort de a ocupa funcțiile cu adepți siguri și de a recompensa anumite categorii – din justiție, servicii secrete, economie – încât acestea să susțină aspirațiile unora la conducerea țării. Decidenții nu elaborează nici astăzi proiecte viabile pentru România, dar caută febril acoliți. Pe toată ierarhia de funcțiuni din instituțiile statului s-a cultivat clientela, încât prea puține persoane și instituții au rămas neatinse. România a intrat de altfel în Uniunea Europeană, în 2007, cu balastul acestei situații, care i-a creat dezavantaje.
Din 2004, în locul revenirii la democrație, statul a devenit, cum a remarcat chiar creatorul său, „stat mafiot“. Preluând un termen din analizele constituționaliștilor americani și germani, am vorbit (vezi A. Marga, România actuală. Diagnoză, 2011) de „președinție africană“. Este vorba de o președinție în care titularul s-a preocupat de luarea sub control a celorlalte funcții majore din stat pentru a-și asigura puterea. Prin încălcarea votului democratic al cetățenilor, s-a format un guvern de uz propriu. Ocolindu-se competiția deschisă, s-a apelat la desemnări unipersonale, prin care s-au pus susținători, în pofida meritocrației, în vârful instituțiilor de forță. Mii de oameni de înaltă calificare au fost eliminați sau marginalizați, inclusiv prin adoptarea de legi organice fără dezbatere, prin mecanismul oprit de Constituție, al simplei asumări de către guvern. În timp, procurorii au fost ridicați la rangul de magistrați, instituțiile de forță au ocolit controlul parlamentar, iar codurile de procedură au suferit schimbări care vin până azi – exaltarea denunțului ca probă, de exemplu. Oarecum în spatele scenei, s-au încheiat acorduri de cooperare între vârfurile procuraturii, ale instanțelor de judecată, ale serviciilor secrete, care au transferat decizii ale statului în mâinile unor grupuri ale căror grozăvii în materie de încălcare a libertăților și drepturilor abia încep să fie dezvăluite. Când se vor fi citit lucid încheierile din instanțe se va observa cantitatea de erori juridice, de erori materiale și de erori logice care compun „justiția“.
În locul despărțirii nete de un deceniu funest, de desfigurare a democrației, după 2014 România continuă să fie ținută în coordonatele acestuia. Obsesii pe care Constituția nu le îngăduie – rolul deasupra politicii al funcției prezidențiale, „guvernul meu“, în loc de guvernul țării, desemnările unipersonale ale vârfurilor în detrimentul competițiilor supravegheate public, împărțirea a priori a cetățenilor în buni și răi, cu împiedicarea accesului la roluri publice al rivalilor stigmatizați ca „penali“ și altele – s-au consolidat. În continuare, „aranjamentul bate regulamentul“. Reformele de democratizare indispensabile – ale legilor, procedurilor, selecției personalului, pregătirii acestuia – sunt pe agenda prea puțin. Evoluția la care se năzuiește pare să fie încapsularea societății într-un „stat disciplinar“, care adaugă la „statul mafiot“ doar presiunea la propria conservare din trei direcții.
O direcție este mișcarea de stradă pentru a împiedica normalizarea legislației, începând cu justiția – precum în anii treizeci, când Carl Schmitt recomanda înlocuirea deciziilor puterii legitime cu „mișcarea“ străzii, indiferent ce caracter are aceasta. A doua direcție este vasta acțiune mediatică de distorsionare a realității spre a abate atenția de la nevoia de a se continua democratizarea societății – care are printre efecte faptul că până și „liberali“ actuali cer nu lărgirea libertăților, ci încătușarea oponenților! A treia direcție este asocierea de forțe interne și externe pentru a împiedica o pluralizare democratică a societății și revenirea la un stat ce-și reprezintă cetățenii, nu grupuri sau persoane. Nu se înțelege nici acum că democrația se face cu forțele din propria societate, că nu este democrație viabilă fără pluralism, dezbatere publică și meritocrație și că europenizarea presupune democratizare ce începe cu acțiunea cetățenilor la urnele de vot și înaintează în consecință.
Românii sunt ca toți ceilalți oamenii, dar ei au astăzi neșansa ca pe umerii lor să se fi instalat formule de stat – „clientelar“, „mafiot“, „disciplinar“ – care îi țin în neputință și le aduc daune. România poate deveni și ea ceea ce aspiră cei mai mulți dintre cetățenii ei – o democrație care se ia în serios. Și cetățenii ei pot avea șanse dacă vor pune în aplicare propria Constituție – care prevede explicit „stat de drept democratic și social“ – și vor fructifica „democrația curată“, de care s-a făcut vorbire la Alba Iulia, la 1 decembrie 1918.
Cum CE STAT DEVINE? A devenit COLONIE AMERICANA. Nu exista alt viitor.
@Gambeta. Incomplet
! Suntem o multicolonie cu monopol tripartit ca la 1821 sau 1848. Diferenta e ca acum elementul capitalist autohton e ucis in fasa.Ceausismul a ucis, la randu-i, orice scanteie de element necomunist/neetatist in economie, mai mult decat toate celelalte state foste comuniste si asta s-a vazut imediat dupa ce l-au executat alde brucanii si gorbeii care si-au adus odraslele la conducere…
O analiza exceptionala ,grandissima!
Pericopa saptamanii!Mazel tov !
Nu este clar !? Un stat supervizat din exterior, cu guverne care aplica doar planuri de inginerie sociala aduse de curierii diplomatici ai versatelor Puteri ce se indeletnicesc cu colonialismul economic si exporturile ideologice. Din “palmaresul” Statului romanesc postdecembrist lipseste regimul democratic reprezentativ: nicicand romanii nu au fost guvernati cu asentimentul si in folosul lor, rareori cetatenii si-au ales liberi termenii propriei existente. Dupa deceniile de dictatura brutala a parvenitilor marxist-leninisti, RO fara viziune a fost anexata de blocul militar-ideologic al capitalismului globalist. Fundatiile si Ongurile finantate de cercuri de interese straine au modelat componenta partidelor si a Parlamentului; Nato a “profesionalizat” Armata ,iar agentiile de intelligence straine au reproiectat Sri…Deci am putea spune ca RO se afla in categoria unica a statului unde se aplica exigentele “democratiei americane “ cu adnotarile sociologice ale “tov. Tismaneanu”…
Domnule Profesor ce mai conteaza ce stat va deveni Romania. Stim ce stat este acum. Republica Socialista Dracnea. Asta este statul roman acum. Miine vine altul din partidul unic conducator si statul se schimba iar.
Hai don’professore, nu mai apara hotzii ca nu-i „frumos” si sa mai si gasesti „meritocratie” la semianalfabetzii rerepetentzi sau absolventi la „faqbricile de diplome…cu e?
Nasty dragă, oare oamenii voștri Johannis, Orban, Kovesi, Chichirău Cossette sunt mai breji? Nu cumva tot de acel nivel? Marga pune evident o chestiune de principiu – meritocrația. Să ataci pe unii când alții au aceleași probleme nu este decât nostim, dar nu e onest.
Pe zi ce trece, Romania, desi in Europa, se transforma intr-o republica sud-americana de cea mai pura calitate. Asemanarea cu Chile a lui Pinochet sau Cuba lui Batista e din ce in ce mai stravezie. Faptul ca mijloacele par a fi mai soft nici nu mai are importanta.
Spune domnul profesor Andrei Marga pe finalul articolului: ” democrația curată, de care s-a făcut vorbire la Alba Iulia, la 1 decembrie 1918.” ! Sa spunem lucrurilor pe nume adica: dupa ticalosia din dec.’89, dupa lovitura de stat data in tara asta, regizata de fosta URSS impreuna cu cozile lor de topor din tara, iar ” colegii americani ”nu au avut nimic impotriva, se instaleaza la Bucuresti niste gargaragii, niste marionete, in ultimii 29 de ani, in functiile care hotarasc ceva, iar prin mega hotii si mega banditisme economice tara este azi in ruina: economica, politica, sociala; avem circa 3-4-5 milioane de romani care practica cea mai veche smecherie MUNCA pe alte meridane, avem economie subterana cam 40 miliarde de euro/an( din spusele americanilor !), avem datorii TOTALE( firme part. plus stat )circa 140 miliarde de euro,la un PIB de 175-180 miliarde de euro, avem pagube din dec’89 pana in anul 2011 de circa 2000 miliarde de dolari ( din spusele fostului Guvernator BNR din tovarasie Florea Dumitrache), avem o populatie care traieste in majoritate in trai mizer de sorginte fanariota.Din cauzele citate mai sus putem sa fim faramati ca stat national unitar cand doresc muschii celor care se amesteca copios si abundent in trebile noastre interne: rusii, americanii, evreii, francezii, englezii, germanii, care folosesc JUSTITIA ca o arma, o unelata, sa aseze in functiile importante din statul ROMANIA, gargargii si marionetele lor. In concluzie: TARA NOASTRA ROMANIA ESTE AZI O COLONIE, s.a.m.d. ! In rest pace si prietenie intre popoare … !
Spune domnul profesor Andrei Marga pe finalul articolului: ” democrația curată, de care s-a făcut vorbire la Alba Iulia, la 1 decembrie 1918.” ! Sa spunem lucrurilor pe nume adica: dupa ticalosia din dec.’89, dupa lovitura de stat data in tara asta, regizata de fosta URSS impreuna cu cozile lor de topor din tara, iar ” colegii americani ”nu au avut nimic impotriva, se instaleaza la Bucuresti niste gargaragii, niste marionete, in ultimii 29 de ani, in functiile care hotarasc ceva, iar prin mega hotii si mega banditisme economice tara este azi in ruina: economica, politica, sociala; avem circa 3-4-5 milioane de romani care practica cea mai veche smecherie MUNCA pe alte meridane, avem economie subterana cam 40 miliarde de euro/an( din spusele americanilor !), avem datorii TOTALE( firme part. plus stat )circa 140 miliarde de euro,la un PIB de 175-180 miliarde de euro, avem pagube din dec’89 pana in anul 2011 de circa 2000 miliarde de dolari ( din spusele fostului Guvernator BNR din tovarasie Florea Dumitrache), avem o populatie care traieste in majoritate in trai mizer de sorginte fanariota.Din cauzele citate mai sus putem sa fim faramati ca stat national unitar cand doresc muschii celor care se amesteca copios si abundent in trebile noastre interne: rusii, americanii, evreii, francezii, englezii, germanii, care folosesc JUSTITIA ca o arma, o unelata, sa aseze in functiile importante din statul ROMANIA, gargargii si marionetele lor. In concluzie: TARA NOASTRA ROMANIA ESTE AZI O COLONIE, s.a.m.d. ! In rest pace si prietenie intre popoare … ! –
Mie mi se pare că se îndreaptă cu hotărâre spre statutul de Republică a Infractorilor …
Domnul Prof. Marga incheie o prima parte de analiza superba intr-o concluzie rupta de realitatea proaspat infatisata.
Statul roman nu este unul mafiot si nici unul disciplinar, statul roman este un STAT SECURIST. Numai ca daca tragea o
asemenea concluzie era nevoit sa aprofundeze, reinterpretand o istorie pe care a vazut-o altfel sub imperiul tuturor
manipularilor ultimilor 29 de ani, dintre care anii de dupa 2005 au fost de RESTAURATIE SECURIST-CEAUSISTA. Insemna sa
recunoasca cinstit ca s-a lasat inselat, cu toate ca s-a aflat in prim-planul politicii post-lovitura de stat cativa ani buni, ani marcati de o iluzorie revenire la democratie in 1996!!! Justitia s-a aflat in mana kgb-istilor fara nici
un fel de protocoale pana in 2004, dar dupa RESTAURATIE s-a fortat infractional la nivel de Minister de Justitie-CSAT
trecerea Justitiei in mod „oficial” sub controlul Securitatii si a noului Comandant Suprem. La aceasta noua lovitura de stat au achiesat si CSM, PICJ si ICCJ, statul redevenind captiv fortelor oarbe neomarxiste…
Este oare tactica noii securități să lanseze zvonul aberant de neomarxism la Kovesi, Băsescu, Coldea? După maxima „fă confuzii că așa îi ții sub control”? Acest charlie nu numai că amestecă varza cu păpădia, dar debitează senin enormități de simplă provocare a minților normale. Nicăieri aceste amestec de servicii secrete, justiție șchioapă și aberații nu are de a face cu altceva decât cu improvizații pentru a distrage atenția cetățenilor de la drepturile și libertățile lor. Știu bine asta susținând și în acest semestru la Bruxelles cursuri de manipulare .Acest charlie este un bun exemplu de aberație pentru confuzionare.
Simona, faptul ca „sustii cursuri de manipulare” arata ca ai mari probleme de personalitate si cultura. Nu mai spun de cultura politica si de istorie a marxismului. Cei mai de vaza marxisti ai tuturor timpurilor si in special marxistii antelovitura de stat bolsevica din febr.1917 au fost industriasi, bancheri, mari latifundiari peste tot in lume. Asa cum s-a capitalizat nomenclatura comunista dupa lovilutia din 1989. Spre a intelege de ce in 1989 Gorbaciov a ordonat tarilor din Lagarul de Concentrare sa insceneze revenirea la „capitalism”.Cedare in scopul penetrarii UE la nivel de tari, nu doar prin ilegali. Pentru transformarea UE in ceea ce numesc Colhozul European. Controlul politic in tara nemaifiind asigurat de PCR, era necesar controlul financiar spre perpetuarea PCR in forma „aschiilor” din esichierul actual.Asa se explica „transhumantele” la ordin, respectiv „conservele” care ies ordonat din conspirativitate. Ai avut sansa intelegerii a ceea ce afirm legat de sec.19 ante lovitura de stat din 1917, percepand corect ce se intampla de 29 de ani in tara,dar orbirea ideologica nu-ti permite. Te intreb un singur lucru aparent rupt de ce acuzi cu marsavie la mine: Cum s-a finantat miscarea marxista dinaintea rebeliunilor de la 1848, pana astazi, operand la nivel mondial si reusind abia in 1917 sa dispuna oficial de resursele unei tari, Rusia sovietica? Chiar daca nu ai fi securista, atacul la persoana mea care „infiereaza” Securitatea face jocul acesteia. Ce traim e manipularea serviciilor provenite din Secu, ca partidele din PCR. Kövesi, Basescu, Coldea, sefii institutiilor sunt exsecuristi/fii de securisti/activisti, unii formati la scolile actuale de exgenerali ce „sustin semestre de manipulare” noilor ofiteri.Structura paralela s-a perpetuat ideologic,eu ii numesc neomarxisti, capitalizati.
Trebuie ceva lecturi acătări, nene charlie. Că mesteci vorbele cu aparent radicalism este semn de manipulare. Te-am dat doar exemplu de ascundere a realei apartenențe sub radicalism pentru naivi. Eu zic să lăsăm oamenii să discute textul domnului Marga. Altfel, se observă în ce spui prin subsoluri, că înlocuiești articolele la care te referi cu încropeli ce vor să abată atenția. Ce este asta, dacă nu ce ți-am spus mai sus?
Se vede bine de unde vin necazurile acestei țări: instituțiile sunt deturnate de la misiune – justiția face înțelegeri cu serviciile secrete sub controlul celor care numesc în funcții -, iar cei care comentează confundă lucrurile. În confuzie se poate înota mai bine cu falșuri. Charlie vede numai ideologie, unde este o simplă constatare juridică privind forma de stat. Marga are dreptate să scoată discuția din false perorări ideologice și să facă distincții juridice precise. Cine știe un pic de drept își dă seama că ideologii ca cea a lui charlie repetă comunismul anilor cincizeci, numai că îi pune altă pălărie. Fără minți limpezi nici România nu poate progresa. Sau progresează … înapoi!
Deci acum e clar cum că nu e stat, Poate fi o federație, sau mai exact dezmembrarea și regiuni independente sau autonome,.. Altă șansă soluție nu e.
situaţia României este cu 150-200 ani în urmă. de aceea nu poate fi încadrată niciunde în prezent. o să găsiţi instituţii şi situaţii anacronice: sclavagism bancar, feudalism politic, capitalism sălbatic economic, comuna din PARIS dictatură socială . deci toată lumea are dreptate dar fiecare se uită din punctul lui de vedere social.