Așa cum a cerut Biroul Politic Executiv al Partidului Comunist Chinez în urmă cu două săptămâni, Parlamentul Chinei a eliminat duminică limita de mandate prezidenţiale de câte cinci ani, introdusă în Constituţie după moartea lui Mao Zedong, în 1976, pentru a preveni cultul personalităţii şi luarea deciziilor majore de către un singur om.
Guvernul chinez a precizat că eliminarea limitei de mandate prezidenţiale vizează protejarea autorităţii partidului şi că asta nu înseamnă o preşedinţie pe viaţă pentru Xi Jinping.
China stabilă și Vestul neguvernabil
În cealaltă parte a lumii, în Occident, tocmai autoritatea este cea care suferă. China merge înainte profitând de sincopele competitorilor, iar Vestul suferă de lipsă de legitimitate și autoritate. În Germania, formarea guvernului a durat cinci luni, după ce alegerile din 2016 au zguduit eșafodajul politic tradițional postbelic și au făcut din partidul antisistem Alternativa pentru Germania principala forță de opoziție. Alegerile din martie din Italia au adus în frunte Mișcarea de 5 Stele, un partid populist, și Liga (fosta Liga Nordului), un partid de extremă, antiimigrație. „China și Italia: în rolurile împăratului și bufonului“, titrează The Washington Post, arătând cum stabilitatea politică italiană va avea de suferit, spre deosebire de cea chineză. „Italia neguvernabilă“, scrie La Stampa, cu referire la negocierile pentru formarea guvernului ce vor dura luni de zile, ca urmare a acestor rezultate dezastruoase pentru partidele tradiționale.
Împăratul bun și împăratul rău
Desigur, presa occidentală tratează cu îngrijorare potențiala „domnie“ pe viață a președintelui Xi Jinping. Însă „împăratul“ poate fi unul bun. „Ultimul împărat rău al Chinei a fost Mao Zedong, care a eliberat China, dar a provocat două catastrofe: Marele Salt Înainte și Revoluția Culturală“, scrie Francis Fukuyama pentru The Wolrld Post. „O dictatură fără justiție independentă, fără presă liberă și fără parlament ales poate face lucruri uimitoare când împaratul este bun: gândiți-vă la fostul pemier Lee Kuan Yew din Singapore“, aminește Fukuyama. Or, situația actuală din China poate arăta că Xi va fi un „împărat bun“: are un plan de dezvoltare pe 30 de ani, pentru a ajunge la nivelul „societății socialiste moderat prospere“, are în vedere orientarea de la export către piața internă, orientarea industriei către înalta tehnologie, către „internetul lucrurilor“, un rol fruntaș în inteligența artificială, Noul Drum al Mătăsii.
Farul ars al democrației
Publicațiile occidentale de mainstream găsesc un mare vinovat pentru derapajul populist al Europei și Americii și pentru instabilitatea politică de aici – Rusia lui Vladimir Putin și mașinăria ei de propagandă. „Italia a lăsat America pentru Rusia“ este titlul unui articol New York Times, în care victoria forțelor antisistem este sinonimă cu victoria Rusiei. „Farul sentimentelor comune ale Italiei și SUA nu mai clipește. Acum lumina este Putin spunând: «Să ne protejăm granițele. Să ne protejăm țara»“, afirmă gazda unei emisiuni de radio din Italia. „Italienii nu mai au încredere în instituțiile tradițioanle. Dacă nu ai încredere în ele, cauți o alternativă. Alternativa este Putin“, spune redactorul-șef al ziarului La Stampa.
Vestul, în căutarea optimismului pierdut
Mai puțină atenție este acordată însă marelui atu care a dus la prosperitatea Occidentului postbelic și care acum dispare în Vest – optimismul economic și social. Spre deosebire de europeni, obișnuiți încă din perioada interbelică cu primele asigurări de șomaj, pensii și asigurări de sănătate, chinezii trăiesc abia acum euforia primei generații care se bucură de statul bunăstarii, de concedii plătite și turism. Partidele tradiționale vest-germane erau votate în anii 1980 de bărbați cu vârste între 60 și 64 de ani ce se bucurau de prosperitate, din care mai lucrau doar 44%, spre deosebire de 72% în anii 1960 (Tony Judt, „Europa postbelică“). Nu sunt de mirare reorientările politice actuale din Europa, când la vot merge prima generație care își vede pensiile și ajutoarele sociale amenințate, care duce, pentru prima dată în perioada postbelică, o viață mai precară decât părinții. Propaganda Rusiei lui Putin speculează aceste involuții, nu este cauza lor.
Pregătirea unei „domnii pe viață“ a președintelui Chinei este un semnal de deșteptare pentru Vest. Nu neapărat pentru că la Beijing va veni o dictatură cu ambiții războinice, ci pentru că China va deveni și mai stabilă, cu extindere și mai planificată, mai eficientă în războiul economic Est-Vest ce a început. Este un context în care, așa sugerează taxele vamale impuse de SUA lui Donald Trump, Europa trebuie să aleagă taberele, să devină stabilă, guvernabilă, planificată (Comunitatea Economică Europeană a fost expresia planificării economice postbelice) și să-și regăsească optimismul social. În disonanță cu istoria continentului, nu puțini analiști fac apel la tehnocrație și guvernarea în spatele ușilor inchise, departe de parlamente, pentru atingerea stabilității pierdute. Victoria antisistemului în Europa este tocmai expresia respingerii acestei abordări. Un Parlament European cu rol de inițiativă legislativă, format din membri ai parlamentelor naționale, și nu caricatura pseudodemocratică a actualului PE, un legislativ al zonei euro, democratizarea instituțiilor europene sunt mai aproape de tradiția Europei în cautarea unei căi de a salva UE în surdul război economic Est-Vest.
Niste vorbe populare zic ca „Cine face la fintina ? tot fata batrina !” ! Asa ca puteati sa ne spuneti inca din prima fraza a articolului ca tot rusii (si in special Putin) sint de vina ! Nu ne mai oboseam sa citim (nu ca asta ne-ar obosi …) … Deci iata ca intelegem cum stau lucrurile : avem niste conducatori magnifici, o clasa politica mai mult decit perfecta si niste decidenti superinteligenti si cu grija pentru popoarele lor (UE si USA), niste organizatii cum nici n-am indraznit sa visam (UE, NATO), doar ca exista niste baieti rai la Moscova, care vor sa ne convinga de, vorba lui Caragiale, „vice-versa” !
China nu a mai avut solutie de inlocuire pentru Xi Jinping, asa cum Rusia nu l-a mai suportat pe Medvedev si a optat pentru Putin!Sunt tari prea complexe sa fie judecate de o media de propaganda !IN SUA americanii au optat pentru un om care a creat 3 milioane de locuri de munca intr-un an practic,chiar daca presa de propaganda il considera un bufon!In Germania Merkel conduce neintrerupt de 15 ani,in Spania Mariano Rajoy conduce de 8 ani,in conditii de criza,Erdogan conduce Turcia din 2003 ca prim ministru si din 2014 ca presedinte!tarile care isi doresc stabilitatea si crestere economica isi asigura o conducere inteligenta cel putin pentru 10-15 ani!
China a găsit soluția !
Sa inteleg ca in China nu erau platite concediile de odihna ? Ma indoiesc. Probabil erau platite prost cum prost sunt platiti toti muncitorii chinezi si nu numai.
Democratia a insemnat, in epoca moderna, modul de viata anglo-saxon, dotat cu un sistem politic aristocratic la vedere, doar ca ponderat. Largirea ulterioara a cadrului ” democratic ” voita neaparat inclusiv de tarile din Balcani, a impus conditia vietii parlamentare si a alegerilor libere, practicate de fiecare dupa putinta, precum prea bine stim. Dupa aparitia economiei dirijate,pentru ca o tara sa fie considerata ” curat democratica ” i s-a mai pretins sa aiba economie de piata.In realitate, viata politica a marilor tari din Vest nu a fost niciodata condusa de vreun John ajuns in parlament, ci de factorii traditionali de putere, de ” statul adanc „, iar o economie in care piata face si desface totul a fost luata in considerare numai de prosti. Vad ca, pe zi ce trece, se renunta pe fata la aceste simulacre ale vietii sociale si politice si asa am ajuns sa-l citim pe dl.Marchevici slavind planificarea. Doar ca,din nou, egalitatea nu-i pentru catei si Romania va trebui sa faca vesnic doar ce spune popa, nu ce face popa.
a
Corect, bravo!
Atita timp cit westicii in loc gaseasca un vinovat de seviciu in Rusia lui Putin sau China,si nu pun degetul pe rana, acest vest va merge in jos si va culmina cu o noua deflagratie mondiala.Este metoda incercata de 2 ori si multi din cei ce fac jocurile un USA si EU o agreaza si chiar presesaza pentru asta.Realitatea este ca lacomia ucigatoare a bogatilor lumii -cei 1%-este cea care a dus la degringolada asta in lumea vestica. Pt un baril in plus au pus foc lumii arabe si au intors africa pe dos sortind mortii milioane de oameni fara nici o mustrare de constiinta,ba cinic, mai si mimeaza grija pt popoarele si tarile culcate la pamint.E chiar hilar ca Rusia si Putin sunt vazuti ca factotum in lume, in comparatie cu fosta URSS si pactu Varsovia.Legat de China, cred ca multi lideri vestici viseaza la o „tehnocratie „pe viata.Cel putin Trump in ultimul timp s-a aratat admiratia pt „dictaturile alesilor pe viata si priveste cu invidie paradele militare .O fi singele german?
Asia nu e Europa. Acolo lumea este in alt timp si in alte mentalitati si deprinderi. Sa incerci sa globalizeizi ce nu intelegi, asta da protie. nu cred ca paralele de genul facut in articol vor putea concluziona ceva. Dincolo de tot ce s-a scris in acest artic exista un ssingur lucru care poate pune impreuna lumile: trasaturile si necesitatile umane. Restul va fi sortit esecului pentru ca in toate celelealte sfere e vorba de competitie, putere si control. Ne putem apropia unii de altii doar vorbinda limba omului. Putin este cel mai de seama politican al rasei albe in acest moment! Este singurul care are in cap si foloseste limbajul omului. De aceea e urit de vest iar temebelii de la canalul History fac reportaje in care il acuza de crime impotriva umanitatii…
E mult adevar in ce sustii…plastic as spune asa: un scaun cu trei picioare e mult mai stabil decat cu unul singur…iar vremea in care doar unii decideau pt cei multi a cam trecut… totul e sa isi dea seama ca avem o umanitate globala ce sta in aceeiasi barcuta …iar valurile sunt atat de mari incat e nevoie de cooperare, colaborare si respect reciproc..altminteri ne ducem naiba toti la fund….