”Vom susține locurile de muncă, vom susține veniturile și vom susține afacerile.. vom face orice”, a cesta a fost mesajul ministrului britanic de Finanțe, Rishi Sunak. Marți, la o conferință de presă, Sunak, alături de premierul Boris Johnosn au anuntat că guvernul va oferi 330 de miliarde de lire sterline (circa 400 de miliarde de dolari) sub forma de împrumuturi și garanții pentru susținerea afacerilor ce vor fi lovite de criza pandemiei.
Reacția imediată a analiștilor britanici a fost pozitivă, iar faptul că liderii opoziției laburiste nu au găsit nimic substanțial de criticat la măsura luată de cabinetul Johnson arată că guvernul a fost la înălțime. O explicație este oferită de economistul Bill Blain – ”asta înseamnă să fii o țară care are cheile de la tiparnița de bani și care poate tipări atât cât îi trebuie”, o aluzie la situația mai complicată a țărilor din zona euro.
400 de miliarde de dolari pare o sumă bine ajustată, dacă este să ne gândim ca pachetul de ajutor adoptat până acum în SUA este de circa 1.300 de miliarde de dolari, iar Germania a mobilizat 550 de miliarde de euro. În plus, guvernul Johnson a precizat că această sumă poate crește, iar analiștii sunt de acord, amintind că, în 2008, guvernul britanic a mobilizat o sumă mult mai mare, însă atunci pentru a salva o mulțime de banci.
”Companiile care au nevoie de cash vor putea să acceseze fondul de împrumut guvernamental”, a spus ministrul britanic de Finanțe, adăugând că o asemenea intervenție a statului în economie era de ”neimaginat” în urmă cu doar câteva săptămâni.
Ministrul a declarat că firmele mici vor putea lua granturi de până la 25.000 de lire, a mai spus că rambursarea creditelor ipotecare se va suspenda pe o perioadă de trei luni, în cazul celor aflați în dificultate. Sunak a mai arătat că o mare atenție va fi acordata sistemului de sănătate, care era deja pus sub presiune înaintea izbucnirii epidemiei. Ministru a spus ca Sănătatea va primi ”oricâte” resurse.
Există însă și critici la adresa planului guvernamental de ajutor din Marea Britanie, iar totul pleacă de la politicile promovate în regat începând cu guvernul Margaret Thatcher, continuând cu Tony Blair și mergând până la David Cameron. Este vorba despre instituirea unui sistem de protecție socială care să fie extrem de dur cu cei care nu-și caută activ un loc de muncă. Or, în momentul de față, guvernul le cere oamenilor exact opusul – să nu iasă din casă, să nu meagă la serviciu. Însă guvernul britanic nu a prevăzut majorarea plăților pentru concediile medicale, nici pentru alocațiile pentru copii și nici nu a luat măsura de a plăti o parte din salariile pe care angajatorii nu le mai pot oferi în aceste momente (guvernul danez, spre exemplu, a decis să acopere până la 75% din salariile din anumite domenii din sectorul privat, pentru ca angajații să nu fie concediați în această perioadă).
În concluzie, guvernul britanic este lăudat pentru efortul financiar pe care l-a anunțat și pentru rapiditatea cu care a decis să acționeze pe plan economic, însă este criticat că nu sprijină decât companiilor, fără să ofere bani direct cetățenilor, în special celor mai săraci.
Dincolo de aceasta, mai apare și problema dependenței mari a țării de evoluția economiei globale în această perioada. Pericol pentru Marea Britanie nu ține deciziile interne, ci de evolutia piețelor imternaționale de care city-uul londonez depinde atat de mult. O prăbușire a economiei globale în urma pandemiei ar face să se aleagă praful și din strategia guvernului Johnson.
Statul își joacă legitimitatea
Revista conservatoare The Spectator scrie că această criza va fi un test al adevarului: dacă țara va trece cu bine peste aceste momente, încrederea în politicieni va crește. Dacă nu se întâmplă așa, atunci relația dintre politicieni si cetățeni se va schimba pentru cel puțin o generație, cu atât mai mult cu cât pandemia a prins Marea Britanie scindată între tabăra pro-Brexit și cea pentru rămânerea în UE.
Marea Britanie urmează să părăsească UE la finalul acestui an. Însă ultima sesiune de negocieri a fost amânată, iar condițiile desfășurării negocierilor de acum înainte sunt neclare. Sunt voci care vorbesc deja despre amânarea momentului de la 31 decembrie 2020.
Premierul Boris Johnson a spus că va conduce un ”guvern de război”. Sunt semne că nu va fi doar un război împotriva virusului. Ca și în SUA, în guvernul din Marea Britanie apar atitudini anti-China, având în vedere că, după epidemia Sars, și această nouă nenorocire a venit dintr-o piață de animale din China, semn că liderii comuniști de la Beijing nu au luat măsuri. La fel ca în SUA, criza aceasta a arătat cât de mare a devenit dependența Marii Britanii de lanțurile de producție farmeceutică din China, iar figuri influente din politică vor ca situația să se schimbe radical după ce criza va trece.
Boris Johnson este la început de mandat însa este conștient că în aceste momente se joacă alegerile următoare și viitorul lui politic. ”Guvernele de război sunt judecate de istorie după un singur criteriu: au învins? Johnosn este însa conștient că înfrângerea virusului nu este o garanție a succesului electoral de după ”război” – Winston Churchill a pierdut alegerile din 1945. Succesul în fața coronavirusului va spori încrederea în stat și în calsa politică și va recupera mult din ceea ce politicienii au pierdut în ultimii 12 ani. Însă eșecul ar putea schimba pentru totdeauna relația dintre cetățean si stat”, scrie The Spectator. Iar acest lucru este valabil în orice țară.
În România statul nu-și joacă legitimitatea, fiindcă nu prea mai există. Statul, nu doar legitimitatea. Și în fond cine ar mai vrea un stat român care-l are ca șef pe… Werner?